Art. 2504 Noul cod civil Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 2504
Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată
(1) Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. În acest din urmă caz, sub rezerva prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condiţiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică prescripţiei dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor şi a altor accesorii ale creanţei ipotecare, care, în afara capitalului, nu mai pot fi acoperite după împlinirea prescripţiei din valorificarea, pe cale silită, a bunului grevat.
Legea 287/2009 - Noul cod civil actualizat prin:
Lege nr. 138/2014 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe
| ← Art. 2503 Noul cod civil Prescripţia dreptului la acţiune... | Art. 2505 Noul cod civil Compensaţia şi dreptul de retenţie... → |
|---|
1. Art. 2504 alin. (1) teza I NCC prevede că prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. Acelaşi articol fixează însă două limite. Astfel, o primă limitare rezultă din art. 2504 alin. (1) teza a ll-a NCC, potrivit căruia creditorul
Citește mai mult
ipotecar va putea urmări, în condiţiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri. O a doua limitare rezultă din art. 2504 alin. (2) NCC, anume valoarea capitalului, în sensul că dobânzile şi alte accesorii ale creanţei ipotecare nu mai pot fi acoperite în afara capitalului după împlinirea prescripţiei din valorificarea pe cale silită a bunului ipotecat.2. Pentru a înţelege mai bine aceste limitări vom lua două exemple. Să presupunem că a intervenit prescripţia unei creanţe de 10.000 de lei, garantate prin ipotecă. Creditorul ipotecar este îndreptăţit să execute silit bunul ipotecat, iar, dacă din valorificarea acestuia se obţine doar o sumă de 6.000 de lei, creditorul nu va putea solicita şi urmărirea altor bunuri neipotecate pentru a-şi acoperi întreaga creanţă de 10.000 de lei. Să mai presupunem că a intervenit prescripţia unei creanţe ipotecare de 15.000 de lei care a produs o dobândă de 1.000 de lei. Creditorul ipotecar este îndreptăţit să execute silit bunul ipotecat, iar în cazul în care din valorificarea acestuia s-ar obţine o sumă de 20.000 de lei, creditorul nu-şi va putea acoperi din aceasta decât valoarea capitalului de 15.000 de lei, iar nu şi valoarea dobânzii de 1.000 de lei.
3. Din principiul în discuţie decurg două consecinţe importante, şi anume, pe de o parte, imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu, iar, pe de altă parte, stingerea prin prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage şi stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 155).
4. Spre deosebire de reglementarea anterioară, în care prescripţia creanţei garantate conducea şi la stingerea dreptului material la acţiune privind garanţiile personale sau reale ce constituie accesoriul dreptului principal (Gh. Beleiu, op. cit., p. 247), NCC reglementează în mod expres o excepţie de la principiul accesorium sequitur principale, respectiv situaţia acţiunii ipotecare, cu privire la care dreptul la acţiune nu se stinge prin prescripţia acţiunii privind dreptul de creanţă principal. Excepţia vizează doar recuperarea capitalului, nu şi a accesoriilor creanţei principale, şi doar în limita valorii bunului ipotecat. Nu are relevanţă dacă ipoteca are caracter mobiliar sau imobiliar, atâta timp cât textul nu face această distincţie. Stingerea obligaţiei principale în oricare dintre modurile prevăzute de lege conduce însă şi la stingerea ipotecii, potrivit art. 2428 alin. (2) lit. a) NCC. Dacă însă dreptul subiectiv garantat nu s-a stins, chiar dacă acesta nu ar mai putea fi realizat pe cale de acţiune, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, creditorul va putea totuşi executa ipoteca, având în vedere caracterul executoriu al contractului de ipotecă, potrivit art. 2431 NCC, în măsura în care dreptul de a cere executarea silită a acestuia nu s-a prescris. Nu este vorba, aşadar, de o veritabilă acţiune ipotecară, ci de dreptul de a executa ipoteca, fie după procedura reglementată de NCC, potrivit art. 2429 şi urm., fie în procedura execuţională prevăzută de Codul de procedură civilă.
Acţiunea principală referitoare la valorificarea creanţei s-a stins prin efectul prescripţiei, dar aceasta nu are consecinţe asupra prescripţiei garanţiei ipotecare. Cu toate acestea, bunurile imobile sau mobile nu vor putea fi urmărite în limita creanţei deja prescrise doar în limita valorii bunului. Prevederile alin. (1) nu se referă decât şi exclusiv la creanţa principală, dobânzile şi celelalte accesorii, în afara capitalului, urmează dispoziţiile alin. (2) al art. 2.504 NCC.