Art. 2503 Noul cod civil Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii Dispoziţii generale

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 2503

Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii

(1) Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

(2) În cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu sunt aplicabile în cazul în care prestaţiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau convenţie, un tot unitar.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2503 Noul cod civil Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii Dispoziţii generale




Maraton 19.02.2018
Nu inteleg pentru fiecare prestatie curge un termen de prescriptie ,in cazul in care nu alcatuiesc un tot unitar ,de exemplu am rate la banca o rata de o mie de lei ,alta rata de 2000 de lei ,spre exemplu pe 5 noiembrie se stinge rata de 1000 lei ,pe 1 decembrie rata de 2000 de lei ,pe cand la cele care alcatuiesc un tot unitar s-ar stinge toate prestatiile pe 15 ianuarie.
Răspunde
isac.violeta 3.03.2014
Reglementarea anterioară: Decretul nr. 167/1958:
► „Art. 1. (2) Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii";
► „Art. 12. în cazul când un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită".

1. Primul principiu - prescrierea şi a acţiunii privind un drept accesoriu, odată cu prescrierea acţiunii privind un drept principal - este, în esenţă, o aplicaţie a cunoscutului principiu de drept: accesorium sequitur
Citește mai mult principale. Totodată, consacrarea expresă a acestui principiu în materia prescripţiei extinctive înseamnă consacrarea implicită a consecinţelor ce decurg din el, şi anume: a) imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu; b) stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage şi stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal; (...)

2. Al doilea principiu - stingerea printr-o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune privind fiecare prestaţie în cazul obligaţiilor cu executare succesivă - îşi regăseşte aplicaţia ori de câte ori debitorul este ţinut faţă de creditor la prestaţii succesive, indiferent de izvorul obligaţiei, precum: chirii, dobânzi etc. (Gh. Beleiu, op. cit., p. 246-247).

3. Principiul stingerii printr-o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune privind fiecare prestaţie în cazul obligaţiilor cu executare succesivă se aplică ori de câte ori debitorul este ţinut la prestaţii succesive (chirii, arenzi, dobânzi, ratele de rentă viageră etc.), indiferent de izvorul obligaţiei. De reţinut că, în aplicarea concretă a acestui principiu, dacă este cazul, trebuie să se ţină cont şi de incidenţa celuilalt principiu care guvernează efectul prescripţiei extinctive. Astfel, atunci când se pune problema stingerii prin prescripţie a unui drept accesoriu având ca obiect prestaţii succesive, trebuie cercetat, în prealabil, dacă nu s-a stins prin prescripţie dreptul de creanţă principal, deoarece prescrierea dreptului principal atrage prescrierea tuturor prestaţiilor succesive ce alcătuiesc obiectul dreptului de creanţă accesoriu, devenind inutil să se mai verifice dacă pentru fiecare prestaţie a intervenit sau nu prescripţia extinctivă (6. Boroi, op. cit., p. 287-288).

4. Dacă debitorul este obligat să plătească dobânzile prin prestaţii succesive - lunare, trimestriale, anuale etc. - dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită (...), termenul calculându-se de la data exigibilităţii fiecărei rate de dobândă (M. Nicoloe, op. cit., p. 671).

5. Dacă părţile au stabilit un termen pentru plata preţului - vânzare pe credit - la scadenţă cumpărătorul trebuie să plătească datoria în întregime (principiul indivizibilităţii plăţii), afară numai dacă înţelegerea dintre părţi a fost ca preţul să fie plătit la diferite termene în mod francţionat, prin prestaţii succesive (vânzare pe credit cu termene eşalonate de plată a ratelor de preţ). Tribunalul Suprem a decis că plata preţului rămâne şi în acest caz o prestaţie unică (iar nu succesivă), plata în rate fiind numai o modalitate de executare, astfel încât termenul prescripţiei începe să curgă de la data stabilită în contract pentru plata ultimei rate, chiar şi pentru ratele anterior neplătite (Fr. Deak, op. cit., p. 125).

6. Art. 2503 alin. (3) NCC preia această soluţie jurisprudenţială, respectiv aceea în care prestaţiile succesive alcătuiesc un tot unitar, caz în care, prin excepţie de la regula prevăzută la alin. (2) referitoare la curgerea unui termen de prescripţie pentru fiecare prestaţie succesivă, prescripţia va curge în mod unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă (a se vedea art. 2526 teza a ll-a).

7. Efectul prescripţiei extinctive este cârmuit de două principii (care au existat şi în reglementarea anterioară): 1) odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile subiective accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel (art. 2503 alin. (1) NCC]; 2) în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate [art. 2503 alin. (2) NCC], cu excepţia cazului în care prestaţiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau convenţie, un tot unitar [art. 2503 alin. (3) NCC).

8. Se observă că ambele principii privesc efectul stingerii prin prescripţie extinctivă a unui drept de creanţă (mai exact, a acelei componente a dreptului la acţiune ce constă în posibilitatea creditorului de a obţine condamnarea debitorului la executarea obligaţiei corelative dreptului de creanţă), deoarece primul principiu vizează un drept accesoriu, iar un asemenea drept, indiferent că este de creanţă sau real, poate avea ca drept principal numai un drept de creanţă; de asemenea, numai un drept de creanţă este susceptibil de a îmbrăca forma unor prestaţii succesive.

9. Principiul prescrierii acţiunii privind un drept subiectiv accesoriu odată cu prescrierea acţiunii privind un drept subiectiv principal reprezintă o aplicaţie a regulii accesorium sequitur principale. Aşadar, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept (de creanţă) principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind eventualele dobânzi, garanţii personale etc. (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 154).

10. JURISPRUDENŢĂ. Principiul egalităţii dintre succesori impune ca donaţiile pe care aceştia le-au primit să fie raportate la masa succesorală împreună cu fructele şi interesele bunurilor supuse raportului, în consecinţă, fructele culese trebuie să fie aduse la masa partajabilă, reclamarea lor fiind subordonată lichidării stării de indiviziune. De aceea, întrucât fructele produse de asemenea bunuri fac să crească masa succesorală, ele nu sunt datorate cu titlu de interes, ca în cazul debitorului, ci constituie bunuri ce fac parte din moştenire şi compun masa partajabilă. Or, dat fiind că cererea de partaj nu este prescriptibilă pe cale extinctivă, nici cererea accesorie pentru fructele produse de bunul indiviz nu este prescriptibilă (...) (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1565/1972, în M.M. Pivniceru, C. Moldovan, op. cit., p. 10).

11. JURISPRUDENŢĂ. Dobânda fiind un accesoriu al creanţei principale, prescripţia dreptului la acţiunea în realizarea acesteia atrage şi prescripţia dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor, fiind de principiu că accesoriul este supus aceloraşi consecinţe ca şi principalul (Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 616/1981, în M.M. Pivniceru, C. Moldovan, op. cit., p. S).
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
Regula generală instituie stingerea dreptului la acţiune pentru drepturile accesorii odată cu stingerea dreptului la acţiune pentru dreptul principal. Excepţiile sunt strict reglementate de lege, cum ar fi, de exemplu, prevederile art. 2.504 noul cod civil. Este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor ce rezultă din contracte cu executare succesivă (ca în cazul chiriilor, arenzilor, dobânzilor, rentelor), indiferent de izvorul lor concret, contractual sau extracontractual.

Sub incidenta alin 3) este, de exemplu, contractul de antrepriză, când sunt stabilite termene pentru diferite faze
Citește mai mult de execuţie a lucrărilor, dar scopul este edificarea construcţiei, sau al contractului de vânzare cu plata preţului în rate, când părţile pot stabili diferite modalităţi de plată, interesând finalmente să aibă loc achitarea integrală a preţului.
Răspunde