Art. 549 Noul cod civil Productele Produsele bunurilor Despre bunuri în general

1. Articolul 549 NCC defineşte productele prin marcarea elementului de distincţie faţă de fructe: productele sunt produse obţinute din bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia. „Spre deosebire de fructe, se numesc producte tot ce provine din bunuri, dar fără periodicitate sau prin epuizarea substanţei bunurilor, cum ar fi lemnul dintr-o pădure, materialele extrase din cariere neamenajate. Voinţa individuală a proprietarului poate schimba natura a ceea ce bunul produce: astfel, dacă arborii sunt extraşi dintr-un parchet de exploatare sau materialele sunt extrase dintr-o carieră

Citește mai mult

exploatată în mod regulat, joacă rolul de fructe, deoarece periodicitatea este un semn distinctiv al fructelor" (L. Pop, L.M. Harosa, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 85-86). Enumerarea din art. 549 NCC nu este limitativă.

2. Productele constituie oarecum o categorie intermediară între capital şi fructe; ele nu epuizează capitalul dintr-o dată, iar perceperea lor poate să se repete în timp; ele, cum s-a subliniat, fac parte din capital şi o la longue consumarea lor sfârşeşte prin a-l epuiza. Desigur, cel care are folosinţa temporară a unui bun pe care trebuie să îl restituie poate să perceapă şi să consume fructele, dar el nu va putea să consume capitalul, adică bunul însuşi. în ceea ce priveşte productele, el nu va putea profita de ele decât dacă proprietarul le-a organizat exploatarea; în asemenea cazuri, ele vor fi percepute periodic şi nu vor ştirbi decât lent capitalul; în această situaţie, ele pot fi „înrudite" cu fructele (O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu, p. 147).

3. Cât priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra productelor, este de observat că, deoarece ele rezultă din însăşi substanţa bunului, nu se poate vorbi de existenţa lor ca bunuri distincte, atâta vreme cât nu au fost separate de bunul din care rezultă. Ca atare, se apreciază că proprietatea asupra productelor se dobândeşte, de către cel căruia i se cuvin, numai ca urmare a separării lor şi numai în măsura în care au fost separate (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 352).

4. Uzufructuarul nu are un drept asupra productelor. Justificarea rezidă în natura dreptului său în care nu este inclus şi obusus şi este obligat să conserve substanţa lucrului. Spre deosebire de fructe, perceperea productelor alterează substanţa lucrului. Cu toate acestea, anumite producte pot fi transformate în fructe, având în vedere destinaţia lucrului dată de voinţa proprietarului. Exemplul întâlnit adesea în doctrină: proprietarul a amenajat o pădure bătrână pentru o tăiere regulată; din tăierea metodică a acestor arbori rezultă fructe, şi nu producte. Dacă o asemenea amenajare nu a avut loc, uzufructuarul nu poate proceda la tăierea arborilor, deoarece ei constituie un product. în primul caz, amenajarea în vederea unei tăieri regulate nu conduce la alterarea substanţei lucrului, în timp ce în cazul secund are loc o asemenea alterare (O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat, p. 640).