Art. 546 Noul cod civil Bunurile principale şi bunurile accesorii Despre distincţia bunurilor Despre bunuri în general
| Comentarii |
|
Despre bunuri în general
SECŢIUNEA 1
Despre distincţia bunurilor
Art. 546
Bunurile principale şi bunurile accesorii
(1) Bunul care a fost destinat, în mod stabil şi exclusiv, întrebuinţării economice a altui bun este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare.
(2) Destinaţia comună poate să fie stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri.
(3) Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situaţia juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal.
(4) Încetarea calităţii de bun accesoriu nu poate fi însă opusă unui terţ care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal.
(5) Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate.
(6) Drepturile unui terţ privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu.
| ← Art. 545 Noul cod civil Bunurile divizibile şi bunurile... | Art. 547 Noul cod civil Produsele bunurilor Produsele bunurilor... → |
|---|
1. Caracterul accesoriu al dependinţelor (de la subsol şi demisol) faţă de apartamentele restituite reclamantului motivează suficient, prin destinaţia lor, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra lor şi aceasta cu atât mai mult, cu cât intrarea la subsol şi demisol se face prin apartamentul nr. 1 de la parter. Actul de naţionalizare a imobilului nu menţionează expres subsolul şi demisolul, deoarece, încorporând dependinţele apartamentelor de la parter şi intrarea făcându-se prin apartamentul nr. 1, s-a considerat că trecerea lor în proprietatea statului s-a făcut în
Citește mai mult
virtutea raportului de accesorietate (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 4079/2005, înJ.S.C. 2005, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 24-27).2. Mobilierul de valoare şi de importanţă aparte, încorporat unui imobil prin natura lui, preluat de stat fără titlu valabil, este un imobil prin destinaţie. Accesorietatea a fost apreciată ca fizică (în cazul mobilelor nedetaşate, de exemplu, aplice, cuiere, instalaţii complete de baie etc.) şi intelectuală, în cazul celor detaşabile (mobilier, covoare, bibelouri de o mare valoare artistică). Soluţia instanţelor de respingere a acţiunii, fondată pe dispoziţiile art. 1909 alin. (1) C. civ. (1864), a fost reformată în recurs cu motivarea că, în contextul arătat, apare inadmisibil ca, prin efectul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul să fie obligat să restituie imobilul prin natura lui, dar să reţină imobilul prin destinaţie (C.S.J., s. civ., dec. nr. 304/2002, în P. Perju, Jurisprudenţă civilă comentată a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a altor instanţe judecătoreşti, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 27; pentru comentariile autorului, a se vedea şi Dreptul nr. 5/2003, p. 170-171).
2. Ceea ce determină calitatea de bun accesoriu este împrejurarea că bunul este destinat întrebuinţării economice a
Citește mai mult
altui bun (principal). „Lucrurile accesorii - lucruri mobile - sunt acelea care servesc la folosirea altor lucruri de care sunt legate prin aceeaşi destinaţie economică. Lucrurile la folosirea cărora servesc astfel lucrurile accesorii sunt lucruri principale. Vor fi, prin urmare, lucruri accesorii supracoperta unei cărţi sau cutia unui instrument muzical. Destinaţia comună nu poate fi, bineînţeles, stabilită decât de acela care este proprietar şi al lucrului accesoriu" (M.l. Eremia p. 224). „Accesoriul nu este întotdeauna indispensabil bunului principal, dar îi aduce acestuia o utilitate suplimentară. Un bun este considerat accesoriu când el este dependent de un alt bun, păstrându-şi însă caracterul distinct. Dependenţa sa poate proveni fie din faptul că el a fost produs de un alt bun, fie poate rezulta din afectarea sa la un alt bun. în primul caz, dependenţa are un caracter genetic, în al doilea un caracter funcţional; în ambele cazuri, bunul accesoriu urmează bunul principal. Pot fi situaţii în care este dificil să se determine care este principalul şi care este accesoriul. în acest caz, va trebui să avem în vedere un criteriu funcţional: accesoriul este în serviciul principalului, şi nu invers. De aceea, putem vorbi de un raport de subordonare a accesoriului faţă de principal. Un bun este principal sau accesoriu fie datorită însuşirilor sale fizice, fie, mai ales, prin voinţa proprietarului" (O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu, p. 131).3. Noul Cod civil introduce o condiţie în plus: pentru ca un bun să fie calificat ca fiind accesoriu, este necesar ca el să fie destinat „în mod stabil şi exclusiv" întrebuinţării altui bun. în consecinţă, afectarea unui bun ocazional, temporar, periodic întrebuinţării altui bun nu face să devină accesoriu al acestuia. De asemenea, dacă un bun este afectat utilizării unui bun, dar este folosit şi pentru utilitatea altor bunuri sau chiar de sine stătător, el va fi considerat principal, şi nu accesoriu.
4. Distincţia între bunuri principale şi bunuri accesorii este una dinamică: un bun poate fi calificat ca fiind accesoriu doar atâta timp cât el este afectat utilizării bunului principal [art. 546 alin. (1) NCC). în măsura în care bunul nu mai are această utilizare, el va fi considerat principal. Pe de altă parte, pentru ca un bun să îşi piardă calitatea de bun accesoriu, se cere ca acesta să fie separat definitiv sau cel puţin cu caracter de durată de bunul principal; separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate [art. 546 alin. (5) NCC].
5. Articolul 546 alin. (2) NCC condiţionează naşterea acestui raport de principal-acce-soriu între două bunuri de voinţa proprietarului ambelor bunuri. Utilizarea singularului „proprietar" exprimă condiţia ca cele două bunuri să aibă un proprietar comun. Proprietarul bunurilor poate stabili un raport de accesorietate între două bunuri sau poate decide să separe cele două bunuri.
6. Trecerea unui bun dintr-o categorie în alta prin voinţa proprietarului este limitată de imperativul ocrotirii terţelor persoane şi a drepturilor dobândite de către acestea: încetarea calităţii de bun accesoriu nu poate fi opusă unui terţ care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal [art. 546 alin. (4) NCC]; drepturile terţilor asupra unui bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu [art. 546 alin. (6) NCC). Dacă alin. (4) al art. 546 prevede expres că terţii avuţi în vedere sunt doar cei care au „dobândit anterior drepturi", alin. (6) nu mai face această distincţie. însă referirea la „drepturile terţilor asupra unui bun" ne lasă să credem că şi în această situaţie se au în vedere doar terţii care au dobândit drepturi anterior transformării. Ca o aplicaţie a celor arătate anterior, art. 2356 alin. (2) NCC prevede că ipoteca mobiliară continuă să greveze bunul chiar şi după ce acesta devine accesoriul unui imobil.
7. Distincţia între bunuri principale şi accesorii are numeroase aplicaţii: a) când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziţie asupra bunului principal [art. 647 alin. (2)]; când bunul comun are caracter accesoriu, în absenţa unei convenţii contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabileşte în funcţie de întinderea bunului principal [art. 647 alin. (3)]; b) părţile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spaţiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546 [art. 648 alin. (2)]; cota-parte din dreptul de proprietate asupra părţilor comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spaţiului din clădire care constituie bunul principal (art. 651); c) uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct (art. 707); d) dispoziţiile privitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin posesie de bună-credinţă nu se aplică bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil (art. 937 alin. (4)]; e) bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se predă cu accesoriile sale (art. 1061 alin. (1)]; f) obligaţia de a preda bunul se întinde şi la accesoriile sale (art. 1686 alin. (1), art. 1787]; g) rezoluţiunea contractului, în ceea ce priveşte bunul principal, atrage rezoluţiunea lui şi în privinţa bunului accesoriu [art. 1711 alin. (2)]; h) bunurile mobile care, fără a-şi pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odată cu imobilul, fie separat [art. 2356 alin. (1)].
Curs de drept civil general(G. Boroi)...Aste sunt ,,ok" ... le poate citi orice interesat
Mai importante ar fi exemple, combinații și aplicații practice ale noțiunilor de bun principal și bun accesoriu.
De exemplu terenul ce împrejmuiește o casă e accesoriu ? sau în ce limite e accesoriu? Boxele de la subsol sau dependințele dintr-un imobil pot fi accesorii ?? Adică imobilele pot fi considerate accesorii? și în ce condiții ?
Această clasificare a bunurilor se face în funcţie de corelaţia dintre ele.
Bunul principal este acela care poate fi folosit în mod independent, fără să fie destinat a servi la întrebuinţarea altui bun.
Bunul accesoriu este acela care a fost destinat, în mod stabil şi exclusiv, întrebuinţării economice a altui bun; este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare [art. 546 alin. (1) C.civ].
Ca exemple de bunuri accesorii, cităm: cheia pentru lacăt, cureaua pentru ceas, coperta pentru caiet etc.
Caracterul de bun principal sau accesoriu derivă nu atât
Citește mai mult
din însuşirile fizice ale bunului, cât mai ales din voinţa omului, numai proprietarul ambelor bunuri putând stabili destinaţia comună a acestora [art. 546 alin. (2) C.civ.].Cu toate acestea, prin transformarea unui bun principal într-un bun accesoriu nu se aduce atingere drepturilor unui terţ cu privire la acesta [art. 546 alin. (6) C.civ.].
De asemenea, alineatul 5 al aceluiaşi articol prevede că separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate.
Importanţa împărţirii bunurilor în principale şi accesorii constă în aceea că, atunci când face obiectul unui act juridic, bunul accesoriu urmează soarta bunului principal (accesorium sequitur principale), desigur, în lipsă de stipulaţie expresă în sens contrar, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal [art. 546 alin. (3) C.civ.].
Subliniem că nu există suprapunere între clasificarea drepturilor reale în principale şi accesorii şi clasificarea bunurilor în principale şi accesorii, deoarece aceasta din urmă priveşte bunurile în materialitatea lor; asupra unui bun principal poate să existe un drept real accesoriu (spre exemplu, un autoturism este dat în gaj), după cum asupra unui bun accesoriu există şi un drept real principal (cheia unui lacăt este proprietatea unei persoane).