Art. 547 Noul cod civil Produsele bunurilor Produsele bunurilor Despre bunuri în general

1. Textul art. 547 NCC, fără corespondent în Codul civil din 1864, introduce o noţiune nouă, cea de „produse" ale bunurilor. în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, titularul acestuia va dobândi şi produsele bunului.

2. Distincţia între cele două categorii de produse se face după cum consumă sau nu substanţa bunului (art. 548 şi art. 549 NCC). „Fructele sunt produse de un lucru în mod periodic, fără a consuma substanţa acestuia. Ele se deosebesc, în consecinţă, de producte, care consumă substanţa lucrului, lus fruendi nu cuprinde deci şi culegerea productelor, care este o

Citește mai mult

manifestare a dispoziţiei materiale. Prin voinţa proprietarului, care stabileşte o anumită modalitate de amenajare şi exploatare a unui bun, este posibil însă ca anumite producte să fie considerate fructe" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 97). „Productul presupune consumarea substanţei şi este produs de bunul principal la intervale neregulate; el nu se mai reproduce. De exemplu, pietrele desprinse episodic dintr-o carieră neexploatată sau arborii tăiaţi izolat. Aceste bunuri, odată separate de fond, nu se vor mai reproduce. Proprietarul unei mine sau unei cariere va trage profit din bunul său, epuizând progresiv capitalul. în cazul în care proprietarul doreşte, productele pot fi considerate ca fructe prin destinaţie. Bunăoară, când o carieră de piatră este exploatată în mod regulat, produsele rezultate sunt considerate fructe, şi nu producte. Tot aşa, dacă proprietarul unei păduri a amenajat-o pentru tăieri regulate, arborii tăiaţi nu vor mai fi producte, ci fructe, lată cum periodicitatea producţiei estompează epuizarea progresivă a substanţei" (O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu, p. 146).

3. Deşi ambele categorii de produse se cuvin proprietarului [art. 550 alin. (1)], noul Cod civil prevede numeroase situaţii în care fructele vor fi dobândite de către o altă persoană decât proprietarul bunului (a se vedea şi infra, comentariile de la art. 550 NCC). în ceea ce priveşte productele, aici regula că ele se cuvin proprietarului este mai riguros aplicată şi excepţiile sunt puţine [de exemplu, în limitele prevăzute de lege şi în actul de constituire, concesionarul dobândeşte şi productele bunului concesionat - art. 872 alin. (2)). „Distincţia dintre fructe şi producte prezintă interes juridic din mai multe puncte de vedere. Astfel, în materie de proprietate, fructele aparţin întotdeauna proprietarului. în materie de uzufruct, pe când fructele se cuvin uzufructuarului, productele aparţin nudului proprietar. în materie de posesiune, posesorul de bună-credinţă dobândeşte, prin efectul legii şi ca o recunoaştere a bunei sale credinţe, toate fructele bunului aflat în posesiunea sa, pe când productele aparţin proprietarului" (T. Pop p. 91).