Art. 548 Noul cod civil Fructele Produsele bunurilor Despre bunuri în general
| Comentarii |
|
Despre bunuri în general
SECŢIUNEA a 2-a
Produsele bunurilor
Art. 548
Fructele
(1) Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale şi civile. Fructele civile se numesc şi venituri.
(2) Fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor.
(3) Fructele industriale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
(4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.
| ← Art. 547 Noul cod civil Produsele bunurilor Produsele bunurilor... | Art. 549 Noul cod civil Productele Produsele bunurilor Despre... → |
|---|
► „Art. 522. Fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine; producţia şi prăsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin cultură (C. civ. 483 şi urm., 524 şi urm., 555, 556)";
► „Art. 523. Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intră în clasa fructelor civile (C. civ. 525, 527, 542, 543, 994,1411,1587,1589,1639 şi urm., 1730 pct. 1, 1907)".
Legislaţie conexă: art. 549, art. 550, art. 948 NCC.
1. Fructele
Citește mai mult
sunt definite prin raportare la genul proxim şi prin evidenţierea elementelor de distincţie faţă de producte (549 NCC). Fructele sunt considerate, alături de producte, produse ce derivă din folosinţa unui bun. Ele nu diminuează, nu consumă substanţa bunului. „Sunt fructe tot ceea ce un lucru produce în mod periodic fără consumarea substanţei. Fructele trebuie deosebite de producte, care presupun consumarea substanţei şi nu au un caracter de periodicitate" (M.l. Eremia p. 225).2. Definiţia legală a fructelor [art. 548 alin. (1) NCC] nu reţine un element important în caracterizarea acestora. Este vorba de împrejurarea că ele sunt produse în mod periodic, în sensul că pot fi percepute în mod repetat, la anumite intervale de timp, în funcţie de natura bunului. Această percepere periodică este posibilă tocmai datorită împrejurării că ea nu consumă substanţa bunului. Omisiunea din textul de lege nu este întâmplătoare, întrucât din art. 548 alin. (2) şi (3) rezultă că periodicitatea caracterizează doar fructele naturale şi industriale, nu şi pe cele civile.
3. în Codul civil din 1864, clasificarea fructelor era dedusă din dispoziţiile art. 483 şi ale art. 522 şi art. 523 (în materia dreptului de uzufruct). în alin. (2)-(4) ale art. 548 NCC sunt preluate cele trei categorii de fructe (naturale, industriale şi civile). Elementele de distincţie sunt cele cunoscute: fructele naturale sunt obţinute fără intervenţia omului, fructele industriale sunt rezultat al intervenţiei omului, iar fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic. Enumerările diferitelor categorii de fructe sunt, aşa cum rezultă din formularea art. 548 alin. (2)-(4) NCC, doar exemplificative. „Nu orice bun produce fructe naturale sau industriale. Teoretic însă, orice bun are virtualitatea de a produce fructe" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 98).
4. Fructele naturale şi industriale sunt produse „directe şi periodice ale unui bun" (art. 548 alin. (2) şi (3) NCC]. Spre deosebire de acestea, fructele civile sunt calificate ca venituri (art. 548 alin. (4) NCC]. Ele nu sunt produse directe ale bunului, pentru că rezultă din folosirea acestuia de către o altă persoană decât proprietarul. Fiind efectuate în baza unui act juridic, în condiţiile prevăzute de acesta, periodicitatea nu este o caracteristică obligatorie a lor. „Fructele civile sunt cele care nu provin din punct de vedere material din bunul principal (capital), ci dintr-un echivalent bănesc rezultat în urma folosirii bunului principal, de exemplu, chirii, arenzi, dobânzi etc. Se observă că în realitate fructele civile nu sunt produse materiale ale bunului, ci reprezintă o prestaţie efectuată în baza unui act juridic; de aici şi denumirea de fructe civile; ele provin însă din avantajele bunului (capitalului). Un capital nu produce în mod direct o sumă de bani. Dar acest lucru se întâmplă prin intermediul unui act juridic care pune în corelaţie utilităţile bunului cu o anumită sumă de bani" (O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu, p. 143-144).
După cum sunt ori nu producătoare de alte bunuri, fără a li se consuma sau diminua substanţa, bunurile se împart în frugifere şi nefrugifere.
Bunurile frugifere sunt acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau naştere altor bunuri, numite fructe.
Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au însuşirea de a da naştere altor produse, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor.
Pornind de la prevederile înscrise în art. 548 C.civ., vom distinge trei categorii de fructe:
- fructe naturale, care sunt produsele directe şi periodice ale
Citește mai mult
unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor [art. 548 alin. (2) C.civ.];- fructe industriale, care reprezintă produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel [art. 548 alin. (3) C.civ.];
- fructe civile prin care desemnăm veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele [art. 548 alin. (4) C.civ.].
Distincţia între cele trei categorii de fructe prezintă interes în ceea ce priveşte modul lor de dobândire, în sensul că fructele naturale şi cele industriale se dobândesc prin culegere (percepere), la data separării de bunul care le-a produs [art. 550 alin. (2) C.civ.], iar fructele civile se dobândesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului) [art. 550 alin. (3) C.civ.].
De exemplu, în materia dreptului de uzufruct, fructele naturale şi industriale percepute după constituirea uzufructului aparţin uzufructuarului, iar cele percepute după stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a putea pretinde unul altuia despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor (art. 710 C.civ.), în timp ce fructele civile se cuvin uzufructuarului proporţional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobândindu-se zi cu zi (art. 711 C.civ.), deci chiriile, arenzile etc. scadente anterior începerii dreptului de uzufruct se cuvin proprietarului, chiar dacă acestea vor fi încasate după această dată, iar cele care devin scadente în cursul dreptului de uzufruct se cuvin uzufructuarului, chiar dacă vor fi percepute după încetarea dreptului de uzufruct.
Fructele nu trebuie confundate cu productele.
Productele sunt produsele obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea (art. 549 C.civ.).
Distincţia dintre fructe şi producte prezintă importanţă practică sub mai multe aspecte, de exemplu: uzufructuarul are dreptul numai la fructe, nu şi la producte, care se cuvin nudului proprietar; posesorul de bună-credinţă dobândeşte numai fructele (art. 948 C. civ.), nu însă şi productele.