Art. 646 Noul cod civil Cazurile de coproprietate forţată Coproprietatea forţată Proprietatea comună
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 3-a
Coproprietatea forţată
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 3-a
Coproprietatea forţată
Art. 646
Cazurile de coproprietate forţată
Se află în coproprietate forţată:
1. bunurile prevăzute la art. 649, 660, 687 şi 1.141;
2. bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile şi izvoarele;
3. bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrală termică sau alte instalaţii care deservesc două sau mai multe clădiri, un drum comun într-un cartier de locuinţe sau alte asemenea bunuri;
4. orice alt bun comun prevăzut de lege.
| ← Art. 645 Noul cod civil Regulile aplicabile în cazul... | Art. 647 Noul cod civil Regimul juridic general Coproprietatea... → |
|---|
Enumerarea cazurilor de coproprietate forţată făcută de art. 646 NCC nu este exhaustivă, textul însuşi dispunând în partea sa finală că această coproprietate poate avea ca obiect orice bun comun prevăzut de lege. O formă oarecum atipică a proprietăţii comune pe cote-părţi forţate este cea asupra unor bunuri imobile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul unor subiecte colective de drept
Citește mai mult
specifice: composesoratele, obştile de moşneni sau de răzeşi ori alte forme asociative ale lor. Această coproprietate stabilă şi forţată este reglementată prin art. 46 din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, republicată, cu modificările ulterioare, art. 26-27 din Legea nr. 1/2000 cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cu modificările ulterioare, şi art. 63 din H.G. nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările ulterioare. Textele legale evocate reglementează dreptul foştilor composesori, moşneni sau răzeşi ori moştenitorilor acestora de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră, păşuni, fâneţe împădurite, zăvoaie şi alte asemenea terenuri, care au avut ca titulari ai dreptului de proprietate composesorate, obşti de moşneni, obşti de răzeşi, „păduri grănicereşti", „păduri urbariale” şi alte forme asociative asimilate acestora [art. 26 alin. (1) din Legea nr. 1/2000].Formelor asociative specifice prevăzute de lege li se vor restitui în întregime suprafaţa pe care au avut-o în proprietate şi li se va elibera un singur titlu de proprietate asupra terenurilor astfel restituite. Ceea ce interesează materia noastră este faptul că, potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în „proprietatea indiviză” a subiectelor colective cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, „pe toată durata existenţei lor", deşi suprafeţele restituite se împart în cote-părţi egale între membrii formelor asociative.
De altfel, art. 26 alin. (21) din aceeaşi lege dispune că, în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale.
După cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, în ipoteza discutată se regăsesc elementele definitorii ale proprietăţii comune pe cote-părţi forţate, anume pluralitatea titularilor, unitatea materială a bunului, divizarea „intelectuală” a dreptului asupra acestui bun şi caracterul ei forţat, dar bunul care formează obiectul coproprietătii forţate „nu mai este accesoriu pe lângă alt bun, ci are o existenţă autonomă.
În acest sens, art. 28 alin. (8) din Legea nr. 1/2000 dispune că, în caz de dizolvare a formelor asociative, „proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective”. Cât priveşte exercitarea folosinţei acestor terenuri, ea trebuie să fie făcută întotdeauna cu respectarea regimului silvic impus de reglementările legale în materie, „ceea ce determină unitatea indisolubilă” între teren şi vegetaţia forestieră care se găseşte pe suprafaţa lui.
Iată de ce se poate spune că suntem în prezenţa unei forme atipice de proprietate comună pe cote-părţi stabilă şi forţată.
Se observă că bunurile care formează obiectul acestei proprietăţi comune pe cote-părţi forţate pot fi divizate în materialitatea lor, ceea ce înseamnă că ele ar putea, practic, forma obiectul unei împărţeli; totuşi, spre a li se asigura destinaţia lor economică de terenuri forestiere, legiuitorul le-a declarat nepartajabile, iar transmiterea cotelor-părţi ale formei asociative prin acte între vii se poate face numai către alţi membri ai acesteia. Legiuitorul a înţeles să lege însăşi existenţa acestei coproprietăţi de menţinerea formei asociative căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au format obiect al reconstituirii.
Bibliografie: Corneliu Bârsan
Citește mai mult
forţate ce are ca titulari pe proprietarii individuali ai acelor clădiri sau fonduri. Regimul juridic al acestei coproprietăţi forţate este cel general, cu eventuala aplicare prin asemănare şi a dispoziţiilor legale privitoare la coproprietatea forţată asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.Bibliografie: Corneliu Bârsan
Proprietatea comună, sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaşte, nu este o formă de proprietate al cărei exerciţiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca formă a proprietăţii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar conţinutul acestuia priveşte o universalitate de bunuri. Atunci când există diferenţe între formele de proprietate comună ori între acestea şi proprietatea exclusivă, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului
Citește mai mult
juridic al acelei forme de proprietate. în aceste condiţii, regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative menţionate, este determinat de legiuitor, în considerarea particularităţilor economice, sociale şi juridice ale acestora, înaintea trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând tocmai din modul de organizare a unor astfel de forme asociative. De aceea, legiuitorul a reglementat în mod deosebit această categorie de bunuri, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a ll-a din Constituţie (C.C., dec. nr. 210/2006, M. Of. nr. 336/2206).1. Prin excepţie de la regula că indiviziunile sunt esenţialmente temporare, există câteva cazuri de indiviziuni, fie temporare (dar de o durată fixă obligatorie, cum este cazul convenţiei pentru suspendarea diviziunii pe termen de 5 ani, când coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune timp de cel mult 5 ani, interval în care ei nu vot putea cere partajul bunului/bunurilor comune), fie perpetue şi silite, caz în care coproprietarii nu pot cere partajul.
2. Cauza generală a indiviziunilor perpetue este destinaţia
Citește mai mult
lucrurilor, care prin natura sau situaţia lor sunt destinate să servească în mod constant mai multor proprietari (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bolânescu, Al. Baicoianu voi. II, p. 17).3. Articolul 646 NCC enumeră cazurile de coproprietate forţată: a) bunurile prevăzute la art. 649 (părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente), art. 660 (despărţiturile comune între două fonduri), art. 687 (care reglementează proprietatea periodică) şi art. 1141 (bunurile care constituie amintiri de familie). „Pentru a intra în această categorie (a bunurilor care constituie amintiri de familie - n.n.), bunurile trebuie să fi aparţinut membrilor familiei, să fie o mărturie a istoriei acesteia şi să aibă o semnificaţie morală deosebită pentru respectiva familie. Valoarea pecuniară nu este un criteriu pentru calificarea bunurilor de familie. Intră în această categorie, cu titlu de exemplu, corespondenţa purtată de membrii familiei, arhivele familiale, decoraţii, arme, portrete şi bijuterii de familie" (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 133-134); b) bunurile considerate ca accesorii ale unor fonduri vecine ce aparţin unor proprietari diferiţi, destinate serviciului comun al fondurilor, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile şi izvoarele; c) bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrală termică sau alte instalaţii care deservesc două sau mai multe clădiri, un drum comun într-un cartier de locuinţe sau alte asemenea bunuri; d) orice alt bun comun prevăzut de lege; de exemplu, „prin dispoziţiile Legii nr. 18/1991, precum şi ale Legii nr. 1/2000, a fost reglementat un nou caz de coproprietate forţată având ca obiect terenuri proprietate privată care au aparţinut composesoratelor, obştilor de moşneni sau răzeşi sau altor forme asociative asimilate acestora" (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 134).