Art. 687 Noul cod civil Proprietatea periodică Proprietatea periodică
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Proprietatea periodică
Proprietatea periodică
Art. 687
Proprietatea periodică
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică, în absenţa unei reglementări speciale, ori de câte ori mai multe persoane exercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale.
| ← Art. 686 Noul cod civil Regulile aplicabile bunurilor aflate în... | Art. 688 Noul cod civil Temeiul proprietăţii periodice... → |
|---|
2. Potrivit art. 646 alin. (1) pct. 1 NCC, proprietatea periodică reprezintă un caz de coproprietate forţată, la fel ca părţile comune (art. 649), despărţiturile comune, până la proba contrară (art. 660), şi bunurile care constituie amintiri de familie (art. 1141), cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
3. Deşi suntem în faţa unui caz particular
Citește mai mult
de coproprietate (subliniem că nu dreptul este temporar, ci exercitarea acestuia, dreptul de proprietate fiind perpetuu, astfel încât proprietatea periodică se recomandă a fi o înfăţişare particulară a coproprietăţii. Unităţile de timp în care titularii au folosinţa bunului nu permit doar partajarea folosinţei, ci asigură şi stabilirea cotelor-părţi din dreptul fiecăruia dintre aceştia), pot fi regăsite elementele definitorii ale acesteia: pluralitatea titularilor, unitatea materială a bunului, divizarea intelectuală a dreptului.4. Titularii dreptului nu beneficiază de dreptul de a cere partajul prin justiţie, tocmai pentru a se asigura continuitatea şi stabilitatea modului de exercitare succesivă a atributului folosinţei. Potrivit art. 671 alin. (3) NCC, în cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială.
5. Proprietatea periodică poate avea ca obiect atât bunuri imobile, cât şi bunuri mobile. S-a apreciat că aceste bunuri trebuie să fie neconsumptibile sau, dacă sunt consumptibile, acestea să fie ataşate unor bunuri neconsumptibile, cu obligaţia fiecărui titular, la sfârşitul perioadei de folosire ce îi revine, de a pune la dispoziţia titularului care urmează să folosească bunul neconsumptibil bunuri consumptibile de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare cu cele consumate (T. Sâmbrian, loc. cit.; L. Pop, L.M. Harosa p. 221).
6. Exercitarea succesivă şi repetitivă nu priveşte toate prerogativele dreptului de proprietate periodică. Numai atributul folosinţei este exercitat succesiv şi repetitiv de către titularii acestui drept.
7. Există chiar elemente ale folosinţei care sunt exercitate în comun, cum ar fi suportarea cheltuielilor legate de folosinţa bunului, acestea urmând a fi divizate în raport cu unităţile de timp corespunzătoare fiecărui titular.
8. Atributul posesiei şi atributul dispoziţiei în legătură cu întregul bun se exercită concomitent şi împreună de către titularii dreptului de proprietate periodică (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 28S-286).
1. Proprietatea periodică reprezintă cea mai clară ilustrare a faptului că nu poate exista o idee de
Citește mai mult
drept al cărei izvor să nu fie la început în aprecierea unor fapte particulare şi concrete de relaţii între oameni (M. Djuvara, Teoria generală a dreptului. Drept raţional, izvoare şi drept pozitiv, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999, p. 351).2. Astfel, din perioada anilor 1960, pe fondul scumpirii accentuate a construcţiilor, dar şi al cererii tot mai mari a caselor de vacanţă din anumite zone turistice din Europa, pentru perioade limitate în timp, a apărut necesitatea găsirii unor forme care să satisfacă cererea cu acest specific şi care, în scurtă vreme, a devenit un fenomen social şi juridic internaţional (I. Popa, Coproprietatea spaţio-temporalâ, în PR. nr. 5/2004, p. 227). în ţara noastră, în anul 1995, Regia Autonomă „Loteria Naţională" a lansat o emisiune de loz în plic cu denumirea „Vila de aur", oferindu-se câştigătorului dreptul de proprietate, pentru o săptămână dintr-un an, asupra unui apartament cu trei camere, mobilat şi utilat, situat într-o vilă de lux din Poiana Braşov.
3. în timp ce în terminologia specifică sistemului common law conceptul timeshare a fost importat în materia ştiinţelor juridice din domeniul IT - desemnând tehnologia care permite mai multor utilizatori accesul simultan la un computer central prin intermediul unor terminale distincte (T. Sâmbrian, Proprietatea în sistem time-sharing - proprietate periodica - o noua modalitate a dreptului de proprietate, în Dreptul nr. 5/1997, p. 35;
B.C. Stoica, S. Stoica, Investiţiile imobiliare în regim „timeshare" - între miraj şi posibilităţi de implementare, în P.R. nr. 5/2004, p. 231), în spaţiul european s-a discutat despre multipro-prietate.
4. Doctrina franceză a imaginat nenumărate scenarii pentru a creiona natura juridică a proprietăţii periodice, legiuitorul intervenind insuficient prin reglementarea indiviziunii convenţionale (reforma Codului civil din 1976) şi prin adoptarea Legii nr. 18/1986 privind societăţile de atribuire a imobilelor în folosinţă pe timp fracţionat (pentru o prezentare extrem de amplă şi argumentată a opiniilor exprimate şi a concluziei că există o compatibilitate evidentă între folosinţa pe timp fracţionat şi proprietate, a se vedea S. Pieraccini, La „propriete temporaire", essoi d'analyse des droits de jouissance a temps partage, teză de doctorat, Facultatea de Drept Toulon).
5. Statele Uniunii Europene s-au văzut nevoite să adopte norme de implementare a Directivei nr. 94/47 a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la protecţia cumpărătorilor cu privire la anumite aspecte ale contractelor de cumpărare a dreptului de a folosi proprietăţi imobiliare în regim time-share (J.O. L 280/1994), transpusă şi implementată în România prin Legea nr. 282/2004 (M. Of. nr. 580/2004, în prezent abrogată), dar s-a evitat, în general, clarificarea de către legiuitorul naţional a naturii juridice a dreptului, ceea ce a determinat nenumărate probleme practice (de exemplu, aspectele legate de garanţiile contractanţilor, care diferă în funcţie de caracterul personal sau real al dreptului). Inconsecvenţa pleca tocmai de la caracterul legal al drepturilor reale, lipsa de claritate a legiuitorului impunând soluţii hibride care au impus construcţii extrem de complexe (I. Popa, loc. cit., p. 228-234).
6. întrebările privind existenţa reală a unor diferenţe ireconciliabile faţă de instituţia proprietăţiiaudevenitşimaiacutedupăadoptareaDirectiveinr.2008/122/CEa Parlamentului European şi a Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte referitoare la contractele privind dreptul de folosinţă a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de vacanţă cu drept de folosinţă pe termen lung, precum şi la contractele de revânzare şi de schimb (J.O. L 33/2009), transpusă prin O.U.G. nr. 14/2011 pentru protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor privind dobândirea dreptului de folosinţă pe o perioadă determinată a unuia sau a mai multor spaţii de cazare, a contractelor pe termen lung privind dobândirea unor beneficii pentru produsele de vacanţă, a contractelor de revânzare, precum şi a contractelor de schimb, M. Of. nr. 134/2011), fiind evidentă necesitatea tranşării acestei dezbateri, în condiţiile în care numărul celor care deţin în patrimoniu drepturi asupra unor imobile, exercitând atributul folosinţei în mod succesiv şi repetitiv, este din ce în ce mai mare, litigiile apărute transferând disputele de la nivel teoretic la nivel practic.
7. Legiuitorul român a adoptat o soluţie modernă, bazată pe reglementarea expresă a proprietăţii periodice (art. 687-692 NCC), concomitent cu recunoaşterea admisibilităţii partajului de folosinţă (art. 639) atât pe cale convenţională, cât şi pe cale judiciară (potrivit art. 647 alin. (1) C. civ. elveţian, coproprietarii pot conveni asupra unui mod de utilizare şi administrare a bunului derogatoriu de la dreptul comun, care va fi înscris în cartea funciară].
Obligatoriu, bunurile ce fac obiectul acestei modalităţi a drep tului de proprietate sunt bunuri corporale şi
Citește mai mult
neconsumptibile, întrucât fiecare coproprietar are obligaţia ca la sfârşitul fiecărei perioade să le pună la dispoziţia următorului titular al dreptului de proprietate.Un exemplu pentru proprietatea periodică, care este transpunerea în dreptul românesc a contractului time-sharing, ar fi situaţia proprietăţii vilelor de vacanţă din Poiana Braşov „Lozul de aur”.
Potrivit prevederilor art. 67 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
Dispoziţiile art. 687-692 nu aduc atingere prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2011 pentru protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor privind dobândirea dreptului de folosinţă pe o perioadă determinată a unuia sau a mai multor spaţii de cazare, a contractelor pe termen lung privind dobândirea unor beneficii pentru produsele de vacanţă, a contractelor de revânzare, precum şi a contractelor de schimb.