Art. 756 Noul cod civil Constituirea servituţii Dispoziţii generale Servituţile

CAPITOLUL IV
Servituţile

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 756

Constituirea servituţii

Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispoziţiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 756 Noul cod civil Constituirea servituţii Dispoziţii generale Servituţile




daniela n. 26.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Grevarea proprietăţii în perioada în care terenul era deţinut fără titlu, de către stat, nu poate fi opusă apelantei (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 2959/2004, menţinută de I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., prin dec. 5663/2005). Notă. în speţă, imobilul a fost grevat anterior de o servitute de trecere stabilită printr-o hotărâre judecătorească anterioară pronunţată în contradictoriu cu cel ce a preluat abuziv imobilul. înalta Curte a reţinut că soluţia pronunţată în litigiul precedent nu îi este opozabilă pârâtei, adevărata proprietară a imobilului, care nu a figurat ca
Citește mai mult parte în acel proces.

2. întrucât imobilul s-a aflat în coproprietatea pârâtului în cotă de 50,44/100 parte şi în cotă de 49,56/100 parte în coproprietatea reclamantei-recurente, singur coproprietarul-pârât, chiar dacă se numeşte statul român, nu putea să greveze terenul proprietate privată aflat în coproprietate comună pe cote-părţi cu reclamanta, instituind o servitute de trecere în favoarea unor terţi, deoarece acesta este un act de dispoziţie ce trebuie făcut cu respectarea regulii unanimităţii. Reclamanta şi pârâtul deţineau cotă-parte ideală din parcelă, situaţie în care pârâtul putea să restituie în natură cota sa parte ideală către Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, dar nu putea să instituie în mod unilateral o servitute de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiilor, care pot solicita ulterior în instanţă, pe calea dreptului comun, instituirea unei servituţi de trecere la calea publică, în contradictoriu cu proprietarii tabulari (C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 4539/R/2011, www.curteadeapelcluj.ro).

3. Servitutea de trecere, care este necontinuă şi neaparentă, conform art. 622 C. civ. (din 1864 -n.n.), nu se poate dobândi prin efectul uzucapiunii, astfel încât capătul de cerere prin care s-a solicitat a se constata dobândirea unui drept de servitute de trecere prin prescripţia achizitivă este inadmisibil (C.A. Cluj, $. civ., mun. şi asig. soc., min. şi fam., dec. nr. 3313/2011, www.curteadea-pelcluj.ro). Notă. Interesul acestei soluţii este dat de împrejurarea că dobândirea dreptului de servitute prin uzucapiune este guvernată de dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei (a se vedea art. 82 din Legea nr. 71/2011).
Răspunde
daniela n. 26.01.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 577. Servituţile izvorăsc sau din situaţia naturală a locurilor, sau din obligaţia impusă de lege, sau din convenţia dintre proprietari (C. civ. 578, 586 şi urm., 620 şi urm.)".

Legislaţie conexă: art. 763, art. 885, art. 888, art. 930-934, art. 1164 şi urm. NCC.

1. Textul art. 756 NCC reţine două moduri de dobândire (constituire) a dreptului de servitute: actul juridic şi uzucapiunea.

2. Servitutea se poate constitui prin act juridic (termen sinonim cu cel de „titlu" utilizat de Codul civil din 1864), astfel: a) pot lua naştere pe această cale nu
Citește mai mult numai servituţile continue şi aparente, ci şi servituţile continue şi neaparente, necontinue şi neaparente şi necontinue şi aparente; b) de principiu, servituţile nu pot lua naştere prin acte juridice unilaterale, întrucât este nevoie de acordul proprietarilor celor două fonduri (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 232); cu titlu de excepţie, se poate constitui o servitute prin testament, de pildă, când proprietarul a două imobile testează către persoane diferite, stabilind un raport de servitute între cele două imobile (G.N. Luţescu p. 626-627; L. Pop, L.M. Harosa p. 254); c) întrucât textul nu distinge, actul juridic (contractul) poate fi atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit; d) actul juridic de constituire a servituţii trebuie încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege (art. 1179 NCC); în ceea ce priveşte forma, el trebuie încheiat în formă autentică, cerinţă impusă nu doar pentru înscrierea în cartea funciară, ci şi pentru dobândirea dreptului (art. 888 şi art. 885 alin. (1) NCC); cerinţa formei autentice a actului constitutiv al servituţii a fost impusă deja anterior prin art. 2 alin. (1) şi (2) din Titlul X din Legea nr. 247/2005 (abrogat prin Legea nr. 71/2011). în ceea ce priveşte drepturile de servitute constituite anterior, acestea „sunt valabile dacă au fost respectate regulile aplicabile tipului de contract prin care s-au constituit. Pentru proba contractului cu titlu oneros trebuie respectate regulile impuse de art. 1191 şi art. 1198 C. civ. 1864" (S. Cercel, loc. cit., p. 183); e) noul Cod civil nu dispune nimic în legătură cu termenul de constituire a servituţii; deşi servitutea este considerată drept perpetuu, menţinându-se atâta timp cât există cele două imobile, perpetuitatea este doar de natura servituţii, şi nu de esenţa ei; părţile pot astfel stabili, prin convenţia lor, o durată de existenţă a servituţii (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 231; E. Chelaru p. 311). Posibilitatea stabilirii unei durate determinate a servituţii rezultă şi din dispoziţiile art. 770 alin. (1) lit. c) NCC, care prevede drept cauză de stingere a servituţii ajungerea la termen.

3. Constituirea dreptului de servitute prin uzucapiune presupune existenţa unei posesii în condiţiile dreptului comun (art. 916-927 NCC) şi reunirea unor condiţii specifice de dobândire a servituţilor; ea este guvernată de prevederile art. 930-934 NCC; textul se completează cu prevederile art. 763 NCC. în consecinţă, prin uzucapiune tabulară (art. 931) va putea fi dobândită orice servitute, iar prin uzucapiune extratabulară (art. 930) doar servituţile pozitive.

4. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile (art. 756 partea finală NCC), astfel încât dreptul de servitute se va dobândi, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, prin înscrierea în cartea funciară (art. 885 alin. (1)), în baza înscrisurilor prevăzute de art. 888 NCC.
Răspunde