Art. 962 Noul cod civil Vocaţia la moştenire Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni

1. O persoană, pentru a putea moşteni, trebuie să aibă capacitate succesorală, vocaţie succesorală legală sau testamentară, să nu fie nedemnă şi să nu fie înlăturată de la moştenire.

2. Vocaţia la moştenire are un înţeles dublu: a) în sens general, desemnează vocaţia potenţială (eventuală) a unor persoane de a culege moştenirea lăsată de o altă persoană (în acest sens, se vorbeşte, de exemplu, despre vocaţia succesorală legală a rudelor în linie directă, fără limită în grad); b) în sens concret (vocaţie concretă, utilă), desemnează prin devoluţiunea succesorală - ca mijloc de selecţie - acele

Citește mai mult

persoane care vor culege efectiv moştenirea lăsată de defunct. Nici vocaţia succesorală generală şi nici cea concretă nu se confundă cu aptitudinea general abstractă a unei persoane de a se bucura, în conţinutul capacităţii sale de folosinţă, de dreptul de moştenire garantat prin art. 46 din Constituţie (6. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 526).

3. Existenţa vocaţiei succesorale concrete presupune două condiţii: a) una pozitivă: vocaţia succesorală generală şi b) una negativă: persoana în cauză să nu fie înlăturată de la moştenire de un alt succesibil (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 526).

4. Legea conferă vocaţie legală la moştenire rudelor defunctului, soţului supravieţuitor al defunctului şi statului, iar vocaţia succesorală testamentară poate să aparţină, în principiu, oricărei persoane cu capacitate succesorală, testamentul lăsat de defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limitări, ca temei al vocaţiei la moştenire (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 526).