Art. 964 Noul cod civil Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 964
Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii
(1) Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:
a) clasa întâi: descendenţii;
b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;
c) clasa a treia: ascendenţii ordinari;
d) clasa a patra: colateralii ordinari.
(2) Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.
(3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.
(4) Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.
| ← Art. 963 Noul cod civil Moştenitorii legali Dispoziţii generale | Art. 965 Noul cod civil Noţiune Reprezentarea succesorală → |
|---|
1. Succesiunile sunt deferite, potrivit dispoziţiilor art. 659 C. civ. 1864, copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile stabilite de dreptul comun. Reprezentarea este un beneficiu al legii care are drept efect ocuparea locului reprezentatului de către reprezentant, iar nicidecum eliminarea moştenitorilor de acelaşi grad cu reprezentatul (C.A. Alba lulia, s. civ., dec. nr. 1586/2004, nepublicată).
2. în aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, instanţele judecătoreşti nu
Citește mai mult
au avut un punct de vedere unitar, în sensul că unele instanţe, invocând prevederile art. 15 alin. (2) pct. 1 din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, potrivit cărora copiii exclud pe nepoţi şi aceştia pe strănepoţi, în afară de cazul în care nepoţii sau, după caz, strănepoţii vin la moştenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, au decis că urmaşii părinţilor decedaţi ulterior autorului îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu au vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut acestuia. Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991 şi cele ale art. 15 din Regulament recunosc tuturor categoriilor de moştenitori posibilitatea de a solicita să li se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra terenurilor ce au aparţinut autorului lor, evident, în ordinea de preferinţă stabilită de lege. Aceste din urmă instanţe au procedat corect, întrucât, potrivit art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii, iar moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Din aceste dispoziţii ale Legii fondului funciar, întregite cu prevederile art. 15 din Regulament, rezultă voinţa legiuitorului de a acorda beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor tuturor moştenitorilor autorului cu drept la reconstituire, evident, cu respectarea normelor din dreptul comun referitoare la excluderea de la succesiune, în caz de concurs, a moştenitorilor de grad mai îndepărtat. Prin art. 15 alin. (2) din Regulamentul menţionat se prevede că, în situaţia în care pentru stabilirea dreptului de proprietate depun cereri mai multe categorii de moştenitori, cererile moştenitorilor legali se iau în considerare, prin excludere, în conformitate cu normele dreptului comun. Astfel, în ceea ce priveşte pe descendenţii direcţi, singuri sau în concurs cu soţul supravieţuitor, s-a stabilit că aceştia exclud pe toţi ceilalţi moştenitori, iar între descendenţi, copiii exclud pe nepoţi şi nepoţii pe strănepoţi, în afară de situaţia când nepoţii sau, după caz, strănepoţii vin la moştenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii. Repunând toate categoriile de moştenitori în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, textul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar a instituit un tratament egal pentru toţi succesibilii, dând posibilitatea atât celor a căror calitate de moştenitor poate fi stabilită pe baza certificatului de moştenitor, a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii, cât şi celor care nu pot dovedi calitatea de moştenitor, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, să accepte moştenirea prin cerere adresată comisiei de pe lângă consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul (C.S.J., Secţiile Unite, dec. nr. 1/1998, în Dreptul nr. 9/1998, p. 138-140).3. în cazul în care la moştenirea unei persoane vin doi moştenitori din cadrul aceleiaşi clase (clasa colateralilor privilegiaţi), nu se aplică principiul proximităţii gradului de rudenie, dacă sunt îndeplinite condiţiile reprezentării succesorale. Potrivit art. 664 C. civ. 1864, reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moştenitor mai îndepărtat în grad, urcă în locul şi gradul ascendentului său, care este decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege, în concurs cu celălalt moştenitor, cota ce s-ar cuveni ascendentului, dacă s-ar fi aflat în viaţă (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 1694/2002, în B.J.C.P.J. 2002, p. 164-16S). Notă. în acelaşi sens, a se vedea şi Trib. Bucureşti, dec. civ. nr. 1627/1994, în C.P.J. 1993-1997, p. 97.
2. De regulă, aceste rude nu vin la moştenire deodată, ci acelea dintr-o clasă inferioară, care au un grad mai apropiat cu defunctul, le îndepărtează de la moştenire pe cele dintr-o clasă superioară, care sunt rude mai îndepărtate, iar în baza principiului proximităţii, în cadrul aceleiaşi clase, rudele mai
Citește mai mult
apropiate în grad le înlătură de la succesiune pe cele mai îndepărtate.3. în lipsa unor dispoziţii contrare, între moştenitorii de acelaşi grad sau din aceeaşi clasă, succesiunea se împarte în mod egal.
4. Dacă o clasă a fost exclusă de la moştenire, ca efect al dezmoştenirii, vor culege succesiunea rudele din clasa imediat următoare, dacă au capacitate şi vocaţie succesorală şi nu sunt nedemne.
5. în concluzie, faţă de reglementarea anterioară, se menţin aceleaşi criterii de determinare concretă a vocaţiei la succesiune a rudelor, şi anume: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie, şi se aplică aceleaşi principii: a) principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali (se menţin cele patru clase tradiţionale de moştenitori şi ordinea în care aceştia vin la succesiune); b) principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă, cu cele două excepţii: în cadrul clasei a ll-a, clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, în care părinţii, rude de gradul I, nu îi înlătură de la moştenire pe fraţi şi surori sau descendenţii acestora, rude de gradul ll-IV; în cazul reprezentării succesorale; c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad (îndrumar notarial, voi. I, p. 334).
6. în principiu, legea cheamă la moştenire rudele apropiate ale defunctului - indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei ori din adopţie, precum şi pe soţul supravieţuitor al acestuia (D. Chiricâ, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 34-36).
7. înrudirea este legământul care uneşte mai multe persoane coborând toate din acelaşi autor. De aici urmează că înrudirea este de două feluri: în linie directă, dacă rudele coboară una dintr-alta, şi în linie colaterală, dacă coboară dintr-un autor comun, cum ar fi, de exemplu, doi fraţi. Linia directă poate fi ascendentă sau descendentă, după cum privim legătura de rudenie a unei persoane cu un ascendent sau un descendent al ei (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 235).
8. Chemarea legală la moştenire a rudelor defunctului şi a soţului supravieţuitor se întemeiază pe interesul social al conservării bunurilor dobândite de generaţii succesive în sânul aceleiaşi familii, precum şi pe afecţiunea prezumată a defunctului pentru aceste persoane. Dar, dacă toate rudele defunctului ar fi chemate deodată la moştenire, s-ar ajunge la o fărâmiţare excesivă a averilor succesorale, lucru care nu este de dorit. Pentru acest motiv, prin lege s-a instituit o anumită ordine de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate la moştenire, în funcţie de clasa de moştenitori din care fac parte şi de gradul de rudenie cu acesta, respectiv: a) clasa I - clasa descendenţilor în linie dreaptă, este alcătuită din copiii defunctului, nepoţii, strănepoţii etc. acestuia, fără limită de grad; b) clasa a ll-a - clasa ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi, cuprinde părinţii defunctului, fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv; c) clasa a lll-a - clasa ascendenţilor ordinari, cuprinde pe bunicii, străbunicii etc. defunctului, fără limită de grad;
d) clasa a IV-a - clasa colateralilor ordinari, cuprinde rudele în linie colaterală ale defunctului, altele decât cele din clasa a ll-a, până la gradul IV inclusiv, şi anume: unchii, mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului (D. Chirică, Succesiuni, 1996, p. 34-36).
9. De regulă, o rudă face parte dintr-o singură clasă. Ca excepţie, este posibil ca o persoană să facă parte şi din două clase. De exemplu, copilul născut din căsătoria încheiată între nepotul defunctului şi nepotul de frate al defunctului (acesta făcând parte din prima clasă, ca strănepot al defunctului, dar şi din clasa a ll-a, în calitate de strănepot de frate), caz în care moştenitorul poate opta în favoarea uneia dintre cele două calităţi pe care le are concomitent. în aceeaşi situaţie este şi soţul supravieţuitor dintr-o căsătorie încheiată între verii primari (6. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 535; pentru amănunte, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a ll-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 74).
10. De asemenea, venirea la moştenire concomitentă a rudelor din două clase deosebite este posibilă numai în caz de exheredare prin testament a moştenitorilor dintr-o clasă, care sunt şi rezervatari (de exemplu, descendenţii sau părinţii defunctului) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 76).
11. Soţul supravieţuitor al defunctului, nefiind rudă cu acesta, nu face parte din nicio clasă, dar vine în concurs cu oricare dintre acestea chemate la succesiune. Deci, soţul supravieţuitor nu înlătură nicio clasă de moştenitori, dar nici nu este înlăturat de la moştenire (indiferent de clasa cu care vine în concurs) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 77).
12. De la principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, legea prevede două excepţii: a) împărţeala moştenirii pe tulpini, în cazul venirii la moştenire prin reprezentare succesorală; b) împărţeala moştenirii pe linii, în cazul în care sunt chemaţi doi sau mai mulţi colaterali privilegiaţi (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 77).
13. De asemenea, în raporturile dintre părinţi, pe de o parte, şi fraţi/surori sau descendenţii lor, pe de altă parte, nu se aplică principiul egalităţii, părinţii culegând o cotă fixă indiferent de numărul colateralilor privilegiaţi cu care vin în concurs (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 78).
14. Alineatul (2) al textului analizat trebuie interpretat ca o prevedere expresă pentru situaţia exheredârii prin testament a unei întregi clase de moştenitori rezervatari, situaţie în care aceşti rezervatari, indiferent de grad, urmează să primească numai rezerva, cotitatea disponibilă urmând să fie deferită moştenitorilor din clasa subsecventă, care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni. De exemplu, dacă toate rudele dintr-o clasă sunt dezmoştenite, moştenirea se culege de către rudele din clasa subsecventă, sub condiţia respectării dreptului la rezervă al moştenitorilor rezervatari; aceasta înseamnă că defunctul a dezmoştenit întreaga clasă, de exemplu, cea a descendenţilor, situaţie în care, după atribuirea rezervei legale a acestora, succesiunea se atribuie clasei a ll-a de moştenitori. în situaţia în care defunctul a dezmoştenit un fiu şi mai are un fiu, fiul dezmoştenit îşi va primi rezerva (1/2 din 1/2, respectiv 1/4), iar celălalt fiu va culege atât partea ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal (2/4, respectiv jumătate), cât şi cotitatea disponibilă (1/2 din 1/2, respectiv 1/4), fără ca moştenirea să se atribuie clasei subsecvente, deoarece există succesori cu vocaţie în aceeaşi clasă. Dacă defunctul are doi copii şi îi dezmoşteneşte pe amândoi copiii săi, care au, la rândul lor, descendenţi, aceştia din urmă vor culege moştenirea prin reprezentare, în condiţiile art. 967 alin. (3) NCC, pe tulpini, după atribuirea rezervei cuvenite celor doi descendenţi dezmoşteniţi (a se vedea şi art. 1075 alin. (4) NCC privind efectele dezmoştenirii]. Orice altă interpretare ar reprezenta o încălcare a principiului chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor (îndrumar notarial, voi. I, p. 334-335).
► „Art. 659. Succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile mai jos determinate (C. civ. 652, 669 şi urm.)";
► „Art. 669. Copiii sau descendenţii lor succed tatălui, mamei, moşilor, moaşelor şi oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex şi chiar de ar fi născuţi din deosebite căsătorii. Ei succed în părţi egale când se găsesc toţi în gradul dintâi şi sunt chemaţi după propriul lor drept; ei succed pe tulpină când sunt chemaţi toţi sau unul din ei prin
Citește mai mult
reprezentare";► „Art. 670. (1) Dacă defunctul n-a lăsat posteritate, nici frate, nici suroră, nici descendenţi dintr-aceştia, succesiunea se cuvine ascendenţilor din gradul de rudenie cel mai aproape. (2) Ascendenţii de acelaşi grad moştenesc părţi egale (C. civ. 659 şi urm., 675)";
► „Art. 671. Dacă tatăl şi mama unei persoane moarte fără descendenţi i-au supravieţuit, lăsând acea persoană fraţi, surori, sau descendenţi ai acestora, succesiunea se divide în două porţiuni egale, din care jumătate numai se cuvine tatălui şi mamei şi se împarte deopotrivă între dânşii (C. civ. 673)";
► „Art. 672. în caz de a muri mai dinainte tatăl şi mama unei persoane moarte fără posteritate, fraţii, surorile sau descendenţii lor sunt chemaţi la succesiune, depărtând pe ascendenţi şi pe ceilalţi colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare, în modul regulat în secţiunea II a acestui capitol (C. civ. 659 şi urm., 666, 698)";
► „Art. 673. Dacă tatăl şi mama persoanei moarte fără posteritate i-au supravieţuit, fraţii, surorile sau reprezentanţii lor iau jumătate succesiunea. Dacă numai tatăl sau numai mama i-a supravieţuit, fraţii, surorile sau reprezentanţii lor iau trei pătrimi ale succesiunii (C. civ. 671)".
Dreptul familiei aduce însă un suflu de modernitate în componenţa claselor de moştenitori. Ţinând seama de prevederile art. 441 noul Cod Civil24, copilul rezultat din reproducere umană asistată cu terţ donator va avea vocaţie la moştenirea tatălui şi mamei sau, după caz, a mamei Acest copil se va putea încadra între descendenţii clasei întâi sau între colateralii clasei a
Citește mai mult
doua şi a treia.O noutate legislativă este şi textul celui de-al doilea aliniat şi vizează un aspect ce are importanţă şi dincolo de stricta expunere a devoluţiunii ab intestato:
(2) Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.
Profesorul Deak exprimase încă din ediţia din anii nouăzeci ideea existenţei unei excepţii de la principiul priorităţii clasei de moştenitori: situaţia exheredării unicului rezervatar sau a tuturor rezervatarilor dintr-o clasă prioritară, ce concurează în această situaţie cu un succesibil dintr-o clasă subsecventă. Exheredatul ar urma să aibă vocaţie la partea rezervată iar celui de-al doilea i-ar reveni, cu titlu de moştenitor legal, cotitatea disponibilă a moştenirii: „ [...] dacă cel înlăturat este moştenitor rezervatar, el va culege rezerva ca moştenitor legal, tot aşa cum şi ceilalţi moştenitori - care beneficiază de exheredare - vor culege moştenirea în temeiul legii, deci ca moştenitori legali. Cu alte cuvinte, moştenirea este legală fiindcă patrimoniul succesoral se transmite la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege”. Spre exemplu, decuius lăsase un testament în care singura clauză dispune: „fiul meu A să nu primească nimic”. A, care nu are descendenţi, va culege 1/2 din succesiune cu titlu de rezervă (art. 841 C. civ.), cotitatea disponibilă de 1/2 urmând să revină ca succesiune legală eventualului frate F al defunctului, acceptant al moştenirii din clasa a doua. Observăm că, dacă asumăm acest punct de vedere, nici nu este adecvat să mai vorbim de vreo cotitate disponibilă; corect este să scriem: „restul de 1/2 urmând să revină ca succesiune legală eventualului frate F al defunctului".
Excepţia astfel identificată a fost criticată în literatura de specialitate, pe motiv că exheredarea fără instituire de legatari (ca cea din exemplul oferit) ar fi o instituire implicită de legatari. Fiul dezmoştenit expres va culege deci în calitate de moştenitor legal partea sa de rezervă, în timp ce fratelui acceptant îi va reveni cotitatea disponibilă în calitate de legatar implicit instituit.
Concursul între două clase de succesori legali ar fi deci exclus.
Am studiat practica şi literatura noastră mai veche şi am observat cum ultima soluţie beneficia de o largă aplicare. Existenţa principială a unei instituiri implicite ca urmare a unei exheredări fără instituire de legatari este însă o chestiune sensibilă. în absenţa unui text de lege, doar tradiţia jurisprudenţială receptată din Franţa condensată în adagiul exclure, c'est instituer o susţine, iar această tradiţie este privită cu reticenţă. Dar tradiţia respectivă vine în contradicţie cu caracterul excepţional al devoluţiunii testamentare, ce ridică obiecţia că numai o manifestare expresă a voinţei lui decuius poate înlătura aplicarea regimului supletiv de transmisiune prevăzut de codul civil. Acestea sunt şi motivele pentru care, deşi am aderat iniţial la interpretarea clasică a practicii şi teoriei noastre, studierea mai cu atenţie a problemei ne-a relevat justeţea soluţiei profesorului Deak.
Problema este că adoptarea acestei poziţii a generat dificultăţi practice deosebite în aplicarea Legii nr. 319/1944.
Să acceptăm că fratele F din exemplul de mai sus culege cotitatea disponibilă ca moştenitor legal şi să adăugăm ipotezei un soţ supravieţuitor S. Ştiind că la art. 1 din lege cota soţului depinde de clasa de moştenitori legali cu care concurează, s-a pus întrebarea care va fi cota lui S în speţa noastră: 1/4 pentru că vine în concurs cu descendentul exheredat A sau 1/2 pentru că va concura concomitent cu fratele F? Legea din 1944 nu reglementa astfel de ipoteze, pentru că în epocă juriştii aplicau principiul exclure, c’est instituer şi nu concepeau să ajungă la concomitenţa a două clase de moştenitori legali. Profesorul Deak oscila între soluţia mediei artimetice şi cea de a acorda soţului cota legală corespunzătoare concursului cu rezerva tarul (-ii) exheredat(-ţi), optând în final pentru ultima. A fost propusă şi o terţă soluţie, menită „să păstreze justul echilibru şi echitatea”: calcularea cotei soţului supravieţuitor prin adiţionarea cotelor sale de concurs parţiale cu fiecare dintre clasele de moştenitori legali concurente - rezervatarii şi beneficiarii cotităţii disponibile proveniţi din clasa subsecventă.
Părerea noastră este că, în speţa formulată, soluţia profesorului Deak era cea mai corectă înainte de 1 octombrie 2011: soţul va primi cota sa din moştenire, prin raportare la clasa rezervatarului. Soluţia mediei aritmetice şi cea a raportării diferenţiate adaugă la lege într-o manieră ce ni se pare a forţa nota. în fond, în speţele de acest tip, de vreme ce dezmoştenirea nu este aptă să-l înlăture total pe cel vizat de la succesiunea legală (pentru că rezerva este parte din succesiunea legală), de ce să raportăm soţul (şi) la un succesor subsecvent, care nu face decât să culeagă partea de care rezervatarul moştenitor legal efectiv a fost exheredat? Cu alte cuvinte: conform art. 1 Legea nr. 319/1944, „soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt soţ [...] când vine la succesiune" cu unul sau mai mulţi moştenitori legali. Se acceptă unanim că primul pas în rezolvarea speţei este defalcarea din întreg a cotei soţiei supravieţuitoare. Pentru a o putea determina numeric, trebuie să ne întrebăm cu cine „vine la succesiune"? în mod evident cu fiul A, pentru că acesta nu poate fi înlăturat de la moştenirea legală în măsura rezervei ce i-o păstrează art. 841 C. civ. Ca urmare, el este primul succesor legal cu care se întâlneşte soţia S şi raportat la care, în baza ordinii obligatorie de determinare a concursului stabilită în art. 1 din lege, i se determină cota legală. Intrarea ulterioară în scenă a succesorului din clasa subsecventă este o simplă consecinţă derivată, care nu ar trebui să afecteze calculele. Se va vedea într-un alt capitol cum noul cod civil soluţionează problema chiar în această manieră, păstrând rezolvarea profesorului Deak şi după 1 octombrie 2011. Tot în acel capitol se va vedea care este soluţia pentru cazul în care (şi) soţul supravieţuitor era dezmoştenit.
In concluzie, observăm cum o opinie a profesorului Deak care, la data emiterii acesteia, era contrară poziţiei tradiţionale a dreptului nostru succesoral, a câştigat drept de cetate după 1997 şi se impune prin voinţa legiuitorului nostru civil din 2009. Respectiva opinie (precum şi receptarea ei legislativă) are consecinţe importante în materia dezmoştenirii: art. 964 alin. 2 califică drept legală vocaţia celor care culeg porţiunea disponibilă, ceea ce dă naştere unui regim juridic diferit în privinţa dobândirii posesiunii moştenirii (se va discuta de existenţa sezinei, nu de predarea legatelor), a calităţii în care participă la procedura succesorală notarială. Vom reveni asupra acestuia aspect când ne vom ocupa de textele noului cod în materie de dezmoştenire."
Extras din MIRCEA DAN BOB - "Probleme de moșteniri în vechiul și noul Cod Civil"
Citește mai mult
concluzionat că rezerva soţului se va imputa pe cotitatea disponibilă), iar F va veni ca moştenitor legal la restul de 3/8 rămas prin dezmoştenirea rezervatarilor.Prevederile art. 1075 noul Cod Civil lămuresc modul în care comisia din 2006-2008 a conceput dezmoştenirea în noul cod civil:
ART. 1075 - Efectele. (1) în cazul dezmoştenirii soţului supravieţuitor; moştenitorii din clasa cu care acesta vine în concurs culeg partea din moştenire rămasă după atribuirea cotei cuvenite soţului supravieţuitor ca urmare a dezmoştenirii.
(2) Dacă, în urma dezmoştenirii, pe lângă soţul supravieţuitor, vin la moştenire atât cel dezmoştenit, cât şi acela care beneficiază de dezmoştenire, acesta din urmă culege partea rămasă după atribuirea cotei soţului supravieţuitor şi a cotei celui dezmoştenit.
(3) Atunci când, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară cotei sale legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmoştenit.
(4) Dacă, în urma dezmoştenirii, o persoană este înlăturată total de la moştenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie moştenitorilor cu care ar fi venit în concurs sau, în lipsa acestora, moştenitorilor subsecvenţi.
(5) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) - (4) nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.
1) Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali (se menţin cele patru clase tradiţionale
de moştenitori şi ordinea în care aceştia vin la succesiune).
2) Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă, cu cele două excepţii:
– în cadrul clasei a II-a, clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, în care părinţii, rude de
Citește mai mult
gradul I, nu îi înlătură de la moştenire pe fraţi şi surori sau descendenţii acestora, rude de gradul II-IV;– în cazul reprezentării.
3) Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad. Alin. (2) trebuie interpretat ca o prevedere expresă pentru situaţia exheredării prin testament a unei întregi clase de moştenitori rezervatari, situaţie în care aceşti rezervatari, indiferent de grad, urmează să primească numai rezerva, cotitatea disponibilă urmând să fie deferită moştenitorilor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni. De exemplu, dacă toate rudele dintr-o clasă sunt dezmoştenite, moştenirea se culege de către rudele din clasa subsecventă, sub condiţia respectării dreptului la rezervă al moştenitorilor rezervatari; aceasta înseamnă că defunctul a dezmoştenit întreaga clasă, de exemplu, cea a descendenţilor, situaţie în care, după atribuirea rezervei legale a acestora, succesiunea se atribuie
clasei a II-a de moştenitori. În situaţia în care defunctul a dezmoştenit un fiu şi mai are un fiu, fiul dezmoştenit îşi va primi rezerva (1/2 din 1/2, res pectiv 1/4), iar celălalt fiu va culege atât partea ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal (2/4, respectiv jumătate), cât şi cotitatea disponibilă (1/2 din 1/2, respectiv 1/4), fără ca moştenirea să se atribuie clasei subsecvente, deoarece există succesori cu vocaţie în aceeaşi clasă.
Dacă defunctul are doi copii şi îi dezmoşteneşte pe amândoi copiii săi, care au, la rândul lor, descendenţi, aceştia din urmă vor culege moştenirea prin reprezentare, în condiţiile art. 967 alin. (3) NCC, pe tulpini, după atribuirea rezervei cuvenite celor doi descendenţi dezmoşteniţi [a se vedea şi art. 1.075 alin. (4) NCC privind efectele dezmoştenirii]. Orice altă interpretare ar reprezenta o încălcare a principiului chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor.