Art. 963 Noul cod civil Moştenitorii legali Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 963
Moştenitorii legali
(1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz.
(2) Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.
(3) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.
| ← Art. 962 Noul cod civil Vocaţia la moştenire Condiţiile... | Art. 964 Noul cod civil Principiile generale ale devoluţiunii... → |
|---|
Sunt casatorit si am copii.
In cazul in care las prin testament toate bunurile sotiei mele care sunt cotele de care beneficiaza sotia si separat copii?
Multumesc!
Donez întreaga avere copiilor, cu uzufruct viager pentru mine.Dupa efectuarea donației, mă căsătoresc.Sotia, poate ataca donația făcută, înainte de căsătorie ?
nu dupa 1 an de la data decesului.,mostenitorii pot fi exclusi din procedura succesorala ,cf.prev.legale-C.C si legea 36,incl.sotia
Citește mai mult
vrea sa m-i le dea. Ptr ca nu am încredere în această notar pot sa fac succesiunea în alta parte? Actul în sine m-a costat 350 ron iar comisionul ei 300 RON e normal? Cotele le a fixat dansa sunt corecte?Citește mai mult
facut investitii in imobil de sute de milioane,noi (tatal meu si apoi noi cand am crescut).Intrebarea este:putem obtine doar noi mostenirea,cei care am locuit acolo,am investit,impozite platite..timp de 30 ani..poate o instanta sa le ia dreptul de mostenitori atata timp cat nu si.au dat niciodata interesul ?
Am si eu o speta. Tatal meu a primit casa de la parintii sai cu drept de usufruct viager pentru acestia in anul 1992. In anul 1993 tata se casatoreste si apar eu. In 2000 bunicul meu a a decedat. In 2007 a decedat si tatal meu. Bunica inca traieste, iar mama in 2012 s-a recasatorit. Cata parte am eu, cate are mama si cata are bunica? Multumesc!
1. în cazul în care succesibilii au renunţat expres la succesiune ori nu au acceptat-o în termen, succesiunea devine vacantă după expirarea termenului de acceptare, iar bunurile succesorale trec în proprietatea statului, potrivit art. 477 şi art. 652 C. civ. 1864. Bunurile imobile (ca, de altfel, şi cele mobile) fiind trecute în proprietatea statului, retroactiv, de la data decesului autorului, nu se poate invoca prescripţia achizitivă, deoarece uzucapiunea nu poate opera împotriva dreptului de proprietate al statului (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 422/1982, în R.R.D. nr.
Citește mai mult
1/1983, p. 70).2. în situaţia în care, potrivit art. 163 şi art. 166 C. civ. austriac - cod care nu îngăduia formularea unei acţiuni în stabilirea paternităţii copilului născut din afara căsătoriei, dar permitea totuşi obligarea unui bărbat la plata pensiei pentru întreţinerea copilului dacă se făcea „dovada" paternităţii - hotărârea judecătorească pronunţată cuprinde implicit, prin motivarea ei, şi o stabilire a paternităţii - copilul beneficiar al unei pensii de întreţinere a dobândit, în acest fel, calitatea de copil din afara căsătoriei şi, în consecinţă, are calitatea de moştenitor legal al defunctului (fostul debitor al pensiei), chiar dacă cel în cauză nu a formulat, ulterior, şi o acţiune în stabilirea paternităţii, care ar fi fost admisă. în speţă, printr-o sentinţă civilă pronunţată în anul 1933 de către fosta Judecătorie rurală Cluj, defunctul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere, în temeiul dispoziţiilor menţionatului cod. întrucât soţia şi fiica legitimă a celui decedat contestau persoanei care beneficiază de pensie calitatea de moştenitor, pe motiv că nu a existat o hotărâre judecătorească de admitere a ultimei acţiuni de stabilire a paternităţii, aceasta a cerut, pe cale judecătorească, în contradictoriu cu moştenitorii legali ai lui de cuius, să se constate că este şi ea moştenitoare legală (Trib.jud. Cluj, dec. nr. 712/1978, în R.R.D. nr. 11/1978, p. 64).
2. De regulă, moştenirea legală intervine în toate cazurile în care defunctul nu a lăsat testament. Ea poate interveni însă, ca excepţie, în cazul în care a fost lăsat testament, dar acesta nu cuprinde legate, ci alte dispoziţii de ultimă voinţă (de exemplu,
Citește mai mult
desemnarea unui executor testamentar, recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, dispoziţii cu privire la funeralii etc.). Moştenirea poate fi legală şi în cazul în care testamentul cuprinde exheredări (dezmoşteniri) prin care o parte dintre moştenitori sunt înlăturaţi de la moştenire (fără ca testamentul să cuprindă legate în favoarea altor persoane), situaţie în care la moştenire vor fi chemaţi restul de moştenitori legali (nedezmoşteniţi), ce vor împărţi între ei întreaga masă succesorală. Moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară dacă defunctul a dispus prin testament numai de o parte a moştenirii sale (sau a dispus de întreaga moştenire, dar există moştenitori rezervatari) (6. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 532).3. Doctrina a reţinut, având în vedere reglementarea anterioară, trei categorii de succesori: a) moştenitori legitimi, care nu sunt alţii decât rudele de sânge ale defunctului;
b) succesorii zişi neregulaţi, astfel numiţi pentru că nu sunt chemaţi la succesiune decât în lipsa moştenitorilor legitimi - exceptându-se ipoteza despre care tratează art. 684 C. civ. 1864. Aceşti succesori neregulaţi sunt copiii naturali, soţul supravieţuitor şi statul;
c) succesorii anomali (sau anormali) - aceştia se bucură de un drept special, adevărat drept de succesiune, care însă nu poartă decât asupra unor bunuri anume determinate. Numai în cazul moştenirii vacante, masa succesorală este culeasă de către stat. în dreptul nostru au vocaţie succesorală legală rudele defunctului, atât din căsătorie, cât şi din afara ei, din adopţie, precum şi soţul supravieţuitor, moştenirea fiind concepută ca o moştenire de familie (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bolânescu, Ai Bâicoianu, Tratat de drept civil român, voi III, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 232).
4. Au vocaţie succesorală generală (nelimitată în grad), rudele defunctului în linie dreaptâ: a) fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu etc. (descendenţii) şi b) părinţi, bunici, străbunici etc. (ascendenţii). Rudele colaterale au vocaţie succesorală numai până la gradul al IV-lea inclusiv. Aceştia sunt: a) fraţii şi surorile defunctului - rude de gradul doi; b) nepoţii de frate sau soră, precum şi unchii şi mătuşile defunctului - rude de gradul al lll-lea; c) strănepoţii de frate, verii primari, precum şi fraţii sau surorile bunicilor defunctului - rude de gradul al IV-lea. Soţul supravieţuitor (fostul soţ al defunctului) este chemat la moştenire împreună cu rudele acestuia (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 533).
5. Concubinajul nu creează vocaţie succesorală.
6. în virtutea reciprocităţii vocaţiei legale generale la moştenire, dacă o persoană are vocaţie succesorală legală la moştenirea lăsată de o altă persoană, atunci şi această persoană are aceeaşi vocaţie în raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). Vocaţia lor concretă va depinde de ordinea în care a survenit decesul lor sau al uneia dintre ele. De exemplu, copilul are vocaţie la moştenirea lăsată de părinţii săi, dar şi aceştia din urmă (părinţii) au vocaţie la moştenirea copiilor lor (în concurs cu ceilalţi moştenitori, dacă există). Ca excepţie, reciprocitatea vocaţiei succesorale nu vizează comuna (oraşul sau municipiul) şi nici persoanele juridice, întrucât acestea nu pot transmite o moştenire. De asemenea, reciprocitatea vocaţiei nu este aplicabilă nici în domeniul moştenirii testamentare (chiar dacă două persoane şi-ar conferi prin testamente separate vocaţie succesorală reciprocă. Reciprocitatea vocaţiei la moştenire are şi un sens negativ. Astfel, dacă o persoană nu are vocaţie la moştenirea unei alte persoane, nici aceasta din urmă nu va avea vocaţie la moştenirea celei dintâi (de exemplu, ginerele şi socrul) (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 534).
7. Anumite categorii de moştenitori (descendenţi şi ascendenţi; în prezent şi soţul supravieţuitor, n.n.), preferate de lege, au posesia patrimoniului succesoral din momentul deschiderii succesiunii fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii sau de vreo verificare, în timp ce ceilalţi succesori, pentru a putea exercita drepturile şi acţiunile defunctului, pentru a intra în stăpânirea tuturor bunurilor succesorale, trebuie să solicite aceasta notariatului public de la locul deschiderii succesiunii (V. Stoica, Dreptul la moştenire, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 312).
8. în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, succesiunea devine vacantă. Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanţă succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară (art. 553 alin. (2) teza I NCCJ.
9. Alineatul (3) al textului analizat prevede că patrimoniul defunctului, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, se transmite astfel: a) bunurile imobile - la unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază se aflau la data deschiderii moştenirii; b) bunurile mobile incorporale (drepturi patrimoniale de autor, acţiuni, părţi sociale etc.) - la unitatea administrativ-teritorială de la ultimul domiciliu al defunctului; c) bunurile mobile corporale supuse înregistrării (autoturisme, utilaje agricole şi industriale, ambarcaţiuni, aeronave etc.) revin unităţii administrativ-teritoriale în ale cărei evidenţe sunt înregistrate acestea (Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. îndrumar notarial, voi. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, p. 333).
► C. civ. 1864: „Art. 659. Succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile mai jos determinate (C. civ. 652, 669 şi urm.)”-, „Art. 680. în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului";
► Legea nr. 319/1944: „Art. 1. Soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt soţ, după cum urmează: a) când vine la succesiune cu copiii legitimi şi recunoscuţi sau numai cu unii din ei, ori cu descendenţii lor, moşteneşte o pătrime;
Citește mai mult
b) când vine la succesiune în concurs cu tatăl şi cu mama defunctului, ori numai cu unul din ei, în ambele cazuri împreună cu fraţii şi surorile soţului încetat din viaţă şi descendenţii lor, sau numai cu unii din ei, moşteneşte o treime; c) când vine la succesiune cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul din ei, sau numai cu fraţii şi surorile acestuia şi descendenţi de ai lor, ori numai cu unii din ei, moşteneşte o jumătate; d) când vine la succesiune cu ceilalţi ascendenţi sau colaterali până la gradul al IV-lea inclusiv, moşteneşte trei pătrimi; e) în lipsa rudelor mai sus arătate, soţul supravieţuitor moşteneşte averea întreagă".Se integrează dispoziţiile privind drepturile de moştenire ale soţului supravieţuitor, prevăzute în prezent în Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.
Alin. (3) prevede că patrimoniul defunctului, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, se transmite astfel:
– bunurile imobile – la unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază se aflau la data deschiderii moştenirii;
– bunurile mobile incorporale (drepturi patrimoniale de autor, acţiuni, părţi sociale etc.) – la unitatea administrativ-teritorială de la ultimul domiciliu al
Citește mai mult
defunctului;– bunurile mobile corporale supuse înregistrării (autoturisme, utilaje agricole şi industriale, ambarcaţiuni, aeronave etc.) revin unităţii administrativ-teritoriale în ale cărei evidenţe sunt înregistrate acestea.
Statul culege moştenirea, prin unitatea administrativ-teritorială unde sunt situate bunurile, în temeiul dreptului de suveranitate.