Art. 965 Noul cod civil Noţiune Reprezentarea succesorală
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Reprezentarea succesorală
Reprezentarea succesorală
Art. 965
Noţiune
Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.
| ← Art. 964 Noul cod civil Principiile generale ale devoluţiunii... | Art. 966 Noul cod civil Domeniul de aplicare Reprezentarea... → |
|---|
In cazul retransmiterii, mostenitorul defuctului este in viata la data deschiderii mostenirii, dar a murit inainte de a fi expirat termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala si nu a optat cu privire la mostenirea in discutie.
In cazul reprezentarii succesorale, impartirea mostenirii se face pe tulpini, pe cand in cazul retransmiterii aceasta se face pe capete.
Reprezentarea succesorala nu se aplica in cazul mostenirii testamentare ci doar in cazul
Citește mai mult
mostenirii legale, spre deosebire de retransmitere care poate opera in ambele cazuri, fie ca este vorba de o mostenire legala ori testamentara.1. Pentru ca nepotul să vină la succesiunea bunicii, prin reprezentarea mamei lui, trebuie ca aceasta din urmă să fi fost decedată la data deschiderii succesiunii bunicii. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reprezentarea succesorală nu poate interveni (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 2145/1990, în C.P.J. 2001-2002, p. 79-80).
2. întrucât reprezentarea derogă de la principiile devoluţiunii legale a moştenirii, dispoziţiile care o prevăd sunt de strictă interpretare. Reprezentarea succesorală este admisă numai în privinţa descendenţilor copiilor defunctului şi în
Citește mai mult
privinţa descendenţilor din fraţi şi surori. Pentru toate cazurile în care este admisă reprezentarea, împărţirea se face pe tulpini. Aceasta înseamnă că reprezentanţii unei persoane, indiferent de numărul lor, vor moşteni numai partea ce s-ar cuveni34 ascendenţilor lor reprezentaţi. Dacă este cazul reprezentării a două sau mai multor persoane decedate la deschiderea succesiunii, reprezentanţii lor nu vor împărţi moştenirea pe capete (în funcţie de numărul lor), ci pe tulpini. în speţă, reconstituindu-li-se dreptul de proprietate privind terenurile rămase în succesiunea bunicului la cinci nepoţi, din care trei provenind dintr-o tulpină şi doi din alta, nu se puteau stabili suprafeţe egale pentru toţi, ci numai în raport cu tulpinile din care au provenit (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 9747/1999, republicata).
3. Pentru ca nepoţii să vină la succesiunea bunicilor lor prin reprezentarea tatălui sau a mamei lor, trebuie ca reprezentatul să fi fost decedat la data deschiderii moştenirii bunicilor, neavând importanţă data dezbaterii succesiunii. Ca urmare, greşit instanţele, în speţă, au reţinut că pârâţii, ca nepoţi, vin la succesiunea bunicului prin reprezentare, deşi tatăl acestora încetase din viaţă ulterior decesului autorului său; dacă tatăl pârâţilor a acceptat succesiunea părintelui său, el este moştenitor, în nume propriu, iar pârâţii, ca fii, îl moştenesc, de asemenea, tot în nume propriu (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 856/1985, în R.R.D. nr. 3/1986, p. 75).
2. Desfiinţarea titlului de moştenitor al nedemnului nu atrage după sine şi interdicţia reprezentării acestuia de către descendenţii săi. Toţi descendenţii nedemnului vor putea veni la succesiune prin reprezentare, şi nu doar în nume propriu, cum era în vechea reglementare (îndrumar notarial, voi. I, p. 335).
3. Reprezentarea succesorală este un beneficiu acordat de lege moştenitorilor
Citește mai mult
legali în grad mai îndepărtat de rudenie cu defunctul de a urca în locul şi în gradul ascendenţilor lor decedaţi anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestora partea ce li s-ar cuveni din moştenire dacă nu ar fi încetat din viaţă. Ascendentul predecedat se numeşte reprezentat, în timp ce persoana care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant (D. Chiricâ, Succesiuni, 1996, p. 40).4. Reprezentarea succesorală este o instituţie juridică aparte, care nu are nimic de a face nici cu reprezentarea convenţională a mandantului de către mandatarul său şi nici cu reprezentarea legală a minorului sau a interzisului judecătoresc de către părinţi sau tutori la încheierea actelor juridice (D. Chiricâ, Succesiuni, 1996, p. 40).
5. Utilitatea reprezentării constă în faptul că, prin efectele pe care le produce, înlătură unele consecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalităţii între rudele de acelaşi grad. Astfel, de exemplu, defunctul avea doi copii, dintre care unul a predecedat, lăsând un copil. Dacă am aplica principiul proximităţii gradului de rudenie, moştenirea ar urma să fie culeasă de copilul în viaţă al defunctului, care - fiind de gradul I - ar înlătura de la moştenire pe nepotul de fiu al defunctului. O asemenea soluţie nedreaptă este înlăturată prin instituţia reprezentării succesorale, care permite nepotului să urce în locul părintelui predecedat pentru a culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii. Tot astfel, dacă ambii copii ai defunctului ar fi decedaţi la data deschiderii moştenirii şi unul ar fi lăsat un copil, iar celălalt trei copii, cei patru nepoţi ai defunctului (rude de gradul II) vor împărţi moştenirea nu în mod egal, potrivit principiului egalităţii, ci - fiind admisă reprezentarea - primul va lua o jumătate, iar ceilalţi trei o a doua jumătate, adică atât cât ar fi luat şi părinţii lor dacă ar fi fost în viaţă. Dreptul la moştenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravieţuirea unor rude), iar moartea prematură a părinţilor nu trebuie să dăuneze unora dintre copii şi nici să profite altora (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 79).
6. Reprezentarea constituie o excepţie de la principiile devoluţiunii legale şi deci dispoziţiile care o prevăd sunt de strictă interpretare. în consecinţă, nicio altă persoană în afara celor expres prevăzute de lege nu poate beneficia de efectele reprezentării succesorale (de exemplu, părinţii defunctului sau soţul supravieţuitor) (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 537-538).
7. Reprezentarea nedemnului este posibilă numai în cazul moştenirilor deschise după intrarea în vigoare a noii reglementări, iar nu şi pentru moştenirile deschise anterior, chiar dacă acestea s-ar dezbate după 1 octombrie 2011 (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 13).
Legiuitorul român a făcut un pas în ameliorarea acestei tehnici succesorale, renunţând în 2006 la conceptul artificial şi dăunător de „ficţiune a legii" (art. 755 alin. 1 fr.). Art. 965 noul Cod Civil a reformulat noţiunea, prevăzând: „Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea
Citește mai mult
legii, în drepturile ascendentului său [...]". Trebuie observat cum la nivel de calificare legiuitorul nostru, ca şi cel canadian71, a procedat mai în acord cu reformele ce le-a întreprins decât au facut-o confraţii francezi. Textul art. 751 fr. (înlocuind pe cel al fostului art. 739 CN) s-a mulţumit cu înlocuirea sintagmei „ficţiune a legii" cu cea de „ficţiune juridică”. Pe de altă parte însă, legiuitorul nostru nu a mers până la capăt, cum au făcut-o francezii în 2006, căci nu a admis reprezentarea renunţătorului.Contextul specific caracterizat prin sărăcirea generalizată a populaţiei de la noi a dus la această limită de gândire. Or, restaurarea posibilităţii de reprezentare a tuturor categoriilor menţionate ar fi făcut în mod complet ca venirea la moştenire a beneficiarului să fie o realitate: o venire în nume propriu, de membru al tulpinii din care face parte, nu prin reprezentarea fictivă a antecesorului mai apropiat în grad de defunct. Concluzionăm că reforma tehnicii în discuţie a intenţionat să renunţe la fictivitate dar nu a mers până la capăt - aşa cum o practicau jurisconsulţii romani clasici. Mai mult, atât legiuitorul nostru cât şi cel canadian ar fi trebuit (pentru a curma orice dubiu) să renunţe chiar la derutanta denumire de „reprezentare” Nu este însă primul caz în care o instituţie juridică ajunge să poarte un nume impropriu esenţei ei...
Mai rămâne să răspundem interogaţiei propuse în titlu (n.r.: "Moştenirea legală, sau cât de actual este Iustinian?"). Ne uităm la reforma succesiunii legale întreprinse de Iustinian în sec. VI şi constatăm că acesta a dat consacrare deplină cognaţiunii (rudenia de sânge) ca fundament al devoluţiunii ab intestato. Prioritatea vocaţiilor a ordonat-o în funcţie de apropierea faţă de decuius, într-o ordine în care - comparând Novellae 118 şi 127 cu textele noului - nu putem identifica deosebiri fundamentale. Situaţia succesorală derizorie a soţului supravieţuitor fusese corectată prin Novellae 53 şi 117, reglementând uzufructul văduvei sărace. Soluţia exista în pravilele vechiului drept românesc, de unde a trecut în codul nostru civil pentru intervalul 1865-1944, după care a fost înlocuită cu rezolvări mai echitabile.
Această uimitoare similitudine peste timp arată încă o dată stabilitatea deosebită a moştenirilor în comparaţie cu alte ramuri ale dreptului privat. Valoarea literaturii clasice greceşti şi latine rezidă în maniera universală în care au reuşit să surprindă omul. în mod similar, un domeniu atât de intim legat de viaţa privată a individului uman în general precum sunt succesiunile nu poate suferi mutaţii fundamentale, iar schema de baza a devoluţiunii nu poate fi esenţial diferită decât prin contrazicerea tendinţelor elementare ale oricăruia dintre noi.
Perenitatea constatată explică de ce unificarea europeană este cea mai puţin avansată în acest domeniu, unde mişcările actuale de la Bruxelles - deşi extrem de active în ultimii ani - nu trec dincolo de armonizarea regulilor de procedură şi a celor de drept internaţional privat."
Extras din MIRCEA DAN BOB - "Probleme de moșteniri în vechiul și noul Cod Civil"
Art. 965 NCC introduce ca noutate reprezentarea nedemnului. Desfiin ţarea titlului de moştenitor al nedemnului nu atrage după sine şi interdicţia reprezentării acestuia de către descendenţii săi. Toţi descendenţii nedemnului vor putea veni la succesiune prin reprezentare şi nu doar în nume propriu cum era în vechea reglementare.