Art. 12 Noul Cod de Procedură Civilă Buna-credinţă Principiile fundamentale ale procesului civil
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Principiile fundamentale ale procesului civil
Principiile fundamentale ale procesului civil
Art. 12
Buna-credinţă
(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.
(2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).
| ← Art. 11 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţiile terţilor... | Art. 13 Noul Cod de Procedură Civilă Dreptul la apărare... → |
|---|
Partea trebuie să-şi exercite drepturile procedurale şi să-şi execute obligaţiile procedurale cu bună-credinţă, având ca atare convingerea intimă că efectuarea prestaţiei sale este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale.
în ipoteza în care partea exercită un drept procedural cu rea-credinţâ, deturnându-l de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege şi
Citește mai mult
încălcând drepturile procedurale ale unei alte părţi, săvârşeşte un abuz de drept procedural.în literatura de specialitate juridică s-a menţionat că abuzul de drept procedural presupune următoarele elemente:
a) un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procedural, în scop de şicană, fără justificarea unui interes special şi legitim, ci numai cu intenţia de a-l vătăma pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, pentru a-l constrânge la abandonarea susţinerilor sale ori la concesii;
b) un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege;
în plus faţă de aceste elemente, noul Cod de procedură civilă instituie şi un alt element obiectiv, consecinţă a deturnării dreptului procedural de la finalitatea sa legală, şi anume încălcarea drepturilor procedurale ale unei alte părţi.
2. Condiţiile abuzului de drept procedural. Pentru a caracteriza un act de procedură ca fiind abuziv, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) autorul actului să fie titularul dreptului procedural în cauza şi să aibă capacitatea procesuala de a-l exercita;
b) dreptul procedural să fie exercitat în limitele sale externe, fixate de lege. Actul abuziv nu se confundă cu actul nelegal. Constituie, de pildă, un act abuziv introducerea unei cereri de chemare în judecată vădit netemeinică - stabilirea paternităţii unui copil din afara căsătoriei, fără ca reclamanta să fi întreţinut relaţii intime cu pârâtul, în scopul de a-l atrage într-un scandal public, cererea de chemare în judecată respectând însă toate condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru formularea sa valabilă. Dimpotrivă, reprezintă un act de procedură nelegal cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului;
c) dreptul procedural să fie deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. în exemplul dat anterior, finalitatea pentru care legea a recunoscut dreptul iniţierii acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, şi anume acela de determinare a relaţiilor de rudenie, este deviată spre scopul denigrării imaginii de familie a pârâtului;
d) dreptul procedural să fie exercitat cu rea-credinţâ, titularul său urmărind producerea unui rezultat vătămător părţii adverse prin exercitarea actului de procedură respectiv;
e) exercitarea abuzivă a dreptului procedural să fi produs consecinţa încâlcârii drepturilor procesuale ale unei alte pârţi. Spre exemplu, formularea repetată a unor cereri neîntemeiate de recuzare a completului de judecată poate avea caracter abuziv, întrucât conduce la încălcarea dreptului celeilalte părţi la soluţionarea cauzei într-un termen optim.
3. Sancţiuni. Despăgubiri. Noul Cod de procedură civilă sancţionează cu amenda judiciarâ, ca abuz de drept procesual, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice. Este de menţionat că simplul fapt al respingerii unei cereri de chemare în judecată ca neîntemeiată sau respingerea unei căi de atac ca nefondată, în lipsa întrunirii condiţiilor menţionate anterior, nu conduce la concluzia exercitării abuzive a dreptului de formulare a cererii respective.
Constituie forme de abuz procedural formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare, obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi, obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit, contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video, toate acestea fiind sancţionate de lege cu amendă judiciară.
La cererea părţii căreia i s-a cauzat o vătămare prin exercitarea de către cealaltă parte a drepturilor procesuale în mod abuziv, aceasta din urmă poate fi obligată de către instanţa judecătorească la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material şi moral produs.
De asemenea, neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor procesuale de către părţi este de natură să conducă la obligarea acestora la plata unei amenzi judiciare, precum şi, la cererea părţii vătămate, la despăgubiri pentru prejudiciul material şi moral produs. Spre exemplu, neaducerea la termenul fixat de instanţă a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie constituie o abatere judiciară sancţionată de lege cu amendă.
Este de menţionat faptul prevederii exprese a posibilităţii obţinerii de către partea vătămată a daunelor morale pentru un prejudiciu de atare natură produs prin abuzul de drept procedural sau prin neexecutarea obligaţiilor cu rea-credinţă. De asemenea, obligarea părţii la plata daunelor materiale sau morale nu înlătură posibilitatea sancţionării sale cu amendă judiciară, natura juridică a sumelor fiind distinctă - daunele au rol reparator, în timp ce amenda judiciară are funcţie sancţionatorie.