Art. 15 Noul Cod de Procedură Civilă Oralitatea Principiile fundamentale ale procesului civil

1. Caracterul oral al dezbaterilor. Oralitatea constituie principiul fundamental al procesului civil, potrivit căruia dezbaterile în cadrul acestuia au loc verbal. Această regulă de drept exista şi în reglementarea anterioară, fiind cuprinsă în art. 127 CPC 1865, în conformitate cu care pricinile se dezbăteau verbal, dacă legea nu dispunea altfel. Oralitatea contribuie la asigurarea principiului contradictorialităţii părţilor în procesul civil, precum şi la exercitarea dreptului lor la apărare.

Caracterul verbal al procesului se referă la dezbateri, atât asupra fondului cauzei, cât şi asupra

Citește mai mult

oricărei alte chestiuni de fapt sau de drept supuse discuţiei părţilor, nefiind necesar ca părţile să-şi formuleze susţinerile orale în scris pentru a fi reţinute de către instanţă la pronunţarea unei soluţii. Totuşi, potrivit art. 244 alin. (2) NCPC, pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică, fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale. De asemenea, potrivit art. 394 alin. (2) NCPC, dacă va considera necesar, instanţa poate cere părţilor, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele menţionate în precedent, părţile putându-le depune şi în cazul în care acestea nu au fost solicitate de către instanţă.

2. Forma scrisă a cererilor adresate instanţei. Ca regulă, orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris, potrivit art. 148 alin. (1) NCPC.

Totuşi, prin excepţie de la regula menţionată anterior, regăsim aplicaţii ale principiului oralităţii în următoarele exemple:

- declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal \n şedinţă, fiind consemnată în încheiere [art. 43 alin. (3) NCPC];

- cererea de recuzare se poate face verbalîn şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească [art. 47 alin. (1) NCPC];

- în cazul reprezentării persoanei fizice printr-un mandatar neavocat, dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbala, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării [art. 85 alin. (2) NCPC];

- părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbala în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă [art. 126 alin. (1) NCPC];

- cererea adiţională precizatoare se poate formula verbal, declaraţiile părţii fiind consemnate în încheierea de şedinţă [art. 204 alin. (2) NCPC] etc.

3. Excepţii de la principiul oralităţii. în noul Cod de procedură civilă există în continuare derogarea de la acest principiu, existentă şi în reglementarea anterioară, vizând ipoteza în care legea prevede altfel [spre exemplu, ca regulă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă, potrivit art. 1029 alin. (1) NCPC, însă, prin excepţie, instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi, instanţa putând să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale, conform alin. (2) al aceluiaşi articol].

Ca element de noutate, a fost adăugată şi o altă excepţie, şi anume aceea în care părţile solicită expres instanţei ca judecată să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar, refuzând ca atare să pună concluzii verbale. Totodată, în ipoteza în care părţile solicită judecarea cauzei în lipsă şi nici nu se prezintă, soluţionarea pricinii va avea loc numai în baza probatoriului administrat în cauză.

în procesul civil, oralitatea este dublată de o procedură scrisă, astfel încât susţinerile părţilor, depoziţiile martorilor, răspunsurile la interogatoriu, precum şi orice alte chestiuni discutate verbal sunt consemnate şi în scris de către grefier, pentru a putea conferi posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra măsurilor dispuse.

Nesocotirea principiului oralităţii atrage nulitatea hotărârii pronunţate, ce poate fi invocată prin exerciţiul căilor de atac.