Art. 16 Noul Cod de Procedură Civilă Nemijlocirea Principiile fundamentale ale procesului civil

1. Conţinutul principiului. Principiul nemijlocirii, garanţie a aflării adevărului în procesul civil, presupune ca probele sâ fie cercetate de câtre instanţa care pronunţâ soluţia finalâ în cauzâ, iar nu de către o instanţă diferită, tocmai pentru ca aceasta să le perceapă în mod direct, formându-şi convingerea în acest mod. Regula este subliniată în art. 261 alin. (1) NCPC, potrivit căruia administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, dacă legea nu dispune altfel.

în măsura în care instanţa are posibilitatea să administreze mijloace de probâ primare, nu trebuie să

Citește mai mult

recurgă la mijloace de probă secundare, ce provin din a doua sau din a treia sursă.

Spre exemplu, instanţa trebuie să audieze personal martorii, în măsura în care această posibilitate există, iar nu să-şi întemeieze soluţia exclusiv pe declaraţiile extrajudiciare date de anumite persoane. De asemenea, potrivit art. 292 alin. (2) NCPC, dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seama de înscris. Totodată, în conformitate cu art. 296 alin. (1) NCPC, când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc, textul fiind aplicabil şi în privinţa înscrisurilor care nu pot fi transmise instanţei (art. 299 NCPC); de asemenea, instanţa poate dispune o cercetare la faţa locului, în condiţiile art. 345-347 NCPC.

2. Derogări. Noul cod instituie o serie de derogări de la principiul nemijlocirii, cazuri în care instanţa care soluţioneazâ cauza nu este aceeaşi cu cea în faţa câreia au fost administrate dovezile, dintre care enumerăm, cu titlu exemplificativ, următoarele situaţii:

-administrarea probelor prin comisie rogatorie [art. 261 alin. (2)-(5) NCPC];

- administrarea dovezilor prin procedura asigurării probelor, dacă aceasta are loc pe cale principală, înainte de judecata fondului cauzei în cadrul cărora vor fi folosite (art. 359-363 NCPC);

-în cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice (art. 137 NCPC);

-în situaţia în care se constată perimarea unei cereri de chemare în judecată, când se va face o nouă astfel de cerere părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor [art. 422 alin. (2) NCPC];

-în ipoteza admiterii cererii de strămutare, hotărârea pronunţată asupra acestui incident procedural va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare, printre care şi probele administrate, urmează să fie păstrate şi, ca atare, luate în considerare de instanţa desemnată în urma strămutării [art. 145 alin. (2) NCPC];

-în situaţia admiterii abţinerii sau a recuzării, încheierea prin care aceste incidente procedurale au fost soluţionate va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător, printre care şi eventualele probe administrate, urmează a fi păstrate [art. 51 alin. (6) NCPC];

- administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici (art. 366-388 NCPC).

3. Sancţiunea. Nesocotirea principiului nemijlocirii, în măsura în care acesta nu este înlăturat de o dispoziţie expresă, poate conduce, în căile de atac, la schimbarea sau casarea hotărârii astfel pronunţate în condiţiile în care mijloacele de probă administrate în mod direct în cadrul acestora infirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată.