Art. 14 Noul Cod de Procedură Civilă Contradictorialitatea Principiile fundamentale ale procesului civil
| Comentarii |
|
Principiile fundamentale ale procesului civil
Art. 14
Contradictorialitatea
(1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
(3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.
| ← Art. 13 Noul Cod de Procedură Civilă Dreptul la apărare... | Art. 15 Noul Cod de Procedură Civilă Oralitatea Principiile... → |
|---|
între principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil există o relaţie indisolubilă, primul constituind o
Citește mai mult
garanţie a respectării celorlalte două principii.Principiul contradictorialităţii guvernează atât faza judecâţii propriu-zise, cât şi faza executării silite [spre exemplu, judecarea contestaţiei la executare are loc cu citarea părţilor, potrivit art. 716 alin. (3) NCPC]. De asemenea, această regulă de drept fundamen
tală trebuie respectată în toate etapele judecăţii propriu-zise, cu excepţia etapei deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti. însă, hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, potrivit art. 427 alin. (1) NCPC.
Principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană procedurii de judecată propriu-zise.
Este de reţinut că, deşi principiul contradictorialităţii şi cel al egalităţii armelor rezultă din garanţia mai generală a dreptului la un proces echitabil, instanţa europeană distinge, în privinţa aplicării lor, cu privire la comunicarea pieselor dosarului. Astfel, dacă absenţa comunicării unei piese se raportează numai la una dintre părţi, în timp ce partea cealaltă a cunoscut-o, Curtea examinează situaţia astfel creată prin prisma principiului egalităţii armelor, care impune tratarea egală a părţilor în privinţa luării la cunoştinţă despre toate piesele unui dosar, de natură a conduce la soluţia pe care o va pronunţa tribunalul. Dimpotrivă, dacă amândouă părţile au fost private în aceeaşi măsură de posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul unei informaţii utile produse judecătorului, fără ca ele să fie în măsură să o discute, această situaţie trebuie discutată pe terenul principiului contradictorialităţii, cu exigenţele sale.
2. Citarea sau înfăţişarea părţilor. Pentru ca principiul contradictorialităţii să fie respectat nu este necesar ca partea să-şi fi exprimat efectiv opinia, ci este suficient să i se fi conferit această posibilitate.
Astfel, instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. Ca atare, principiul contradictorialităţii este respectat chiar dacă nicio parte nu se prezintă, însă au fost legal citate, instanţa putând dispune măsuri în dosar, în măsura în care cel puţin una dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC.
în acelaşi context, chiar dacă se prezintă doar una dintre părţi, iar instanţa pune numai în discuţia acesteia aspectele referitoare la proces, principiul analizat nu este nesocotit dacă restul părţilor, care nu s-au înfăţişat în faţa instanţei, au fost legal citate.
Dacă un proces se soluţionează fără citarea părţilor, potrivit legii, şi se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa nu îi va da cuvântul asupra chestiunilor privitoare la proces, pentru nu încălca principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare al părţilor adverse şi egalitatea acestora în procesul civil.
Este de menţionat faptul că sintagma „fără citare" nu este similară celei „fără dezbateri" sau „fără prezenţa părţilor", întrucât în măsura în care toate părţile se înfăţişează în sala de judecată la termen, într-un proces care se judecă potrivit legii fără citare, instanţa este obligată să le acorde cuvântul asupra diverselor chestiuni ce presupun contradicto-rialitate.
3. încunoştinţarea reciprocă. Tot în virtutea principiului contradictorialităţii, părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
Astfel, cererile de intervenţie voluntară principală şi accesorie se vor comunica părţilor iniţiale împreună cu copiile înscrisurilor care le însoţesc [art. 64 alin. (1) NCPC]; cererea de chemare în judecată a altor persoane va fi motivată şi, împreună cu înscrisurile care o însoţesc, se va comunica atât celui chemat în judecată, cât şi părţii potrivnice [art. 69 alin. (1) NCPC]; instanţa va comunica celui chemat în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar [art. 74 alin. (1) NCPC]; cererea, împreună cu înscrisurile care o însoţesc şi o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului [art. 77 alin. (1) NCPC]; cel introdus forţat în proces, din oficiu, va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prin care s-a dispus introducerea sa în cauză, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora, prin citaţie fiind înştiinţat cu privire la termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească [art. 79 alin. (1) NCPC]; cererea de chemare în judecată cuprinde, printre alte elemente, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, precum şi a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, aceasta fiind supusă comunicării către pârât [art. 194 lit. d) şi e) şi art. 201 alin. (1) NCPC]; întâmpinarea cuprinde, printre alte elemente, răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată, precum şi dovezile cu care se apără pârâtul împotriva fiecărui capăt de cerere, fiind supusă comunicării către reclamant [art. 205 alin. (2) lit. c) şi d) şi art. 201 alin. (2) NCPC]; cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, altor persoane împotriva cărora s-au formulat pretenţii prin intermediul acesteia pentru a formula întâmpinare [art. 209 alin. (5) NCPC]; cererea adiţională modificatoare se comunică pârâtului, în vederea formulării întâmpinării [art. 204 alin. (1) NCPC]; după primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, se va dispune comunicarea lor intimatului, însoţite de copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare [art. 471 alin. (5) NCPC] etc.
Potrivit art. 169 teza I NCPC, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceştia.
4. Conduita părţilor. Potrivit alin. (3) al articolului analizat, părţile au obligaţia de a prezenta situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute, precum şi de a îşi expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
Acest text legal impune părţilor o conduită corectă, de natură să contribuie la aflarea adevărului în procesul civil.
5. Punerea în discuţia părţilor a oricărei chestiuni de fapt sau de drept invocate.
Principiul contradictorialităţii implică dreptul părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu, în vederea valorificării acestui drept codul impunând în sarcina instanţei obligaţia de a supune discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Ca atare, probele, excepţiile procesuale, diversele incidente procesuale, precum şi orice alte chestiuni de drept procesual sau substanţial ori de fapt vor fi puse în mod obligatoriu de către instanţă în discuţia contradictorie a părţilor, în caz contrar hotărârea judecătorească pronunţată putând fi schimbată sau casată în căile de atac, potrivit legii.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţa™. Astfel, în timp ce părţile au obligaţia de a prezenta situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute, precum şi de a îşi expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză, instanţei îi revine obligaţia de a dispune citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură între acestea, potrivit legii, de a pune în discuţia părţilor orice chestiune de drept procesual sau substanţial ori de fapt, precum şi de a-şi întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.
De altfel, potrivit art. 394 alin. (3) NCPC, după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.
De asemenea, excepţiile sau motivele de ordine publică invocate din oficiu de către instanţă trebuie puse în prealabil în discuţia contradictorie a părţilor.
Pentru ca părţile să poată pune concluzii asupra aspectelor invocate de către instanţă din oficiu în mod real, iar nu doar formal, instanţa trebuie să argumenteze problemele puse în dezbatere.