Art. 122 Noul Cod de Procedură Civilă Regimul regulilor de competenţă Dispoziţii speciale

Sub denumirea „Dispoziţii speciale", legiuitorul a enumerat în acest capitol reguli de soluţionare a cererilor care interesează instituţia de drept procesual a competenţei jurisdicţionale, atât cea materială, cât şi cea teritorială. în reglementarea anterioară, unele dispoziţii similare se regăseau în Titlul III al Cărţii I, art. 17-19 CPC 1865.

Se identifică printre acestea: două cazuri de extindere a competenţei instanţei în temeiul legii (prorogare legală), dintre care una tradiţională, derivând din raportul dintre cererile cu a căror soluţionare este învestită aceeaşi instanţă (art. 123

Citește mai mult

NCPC), iar o alta nou introdusă (art. 127 NCPC); aspecte legate de întinderea competenţei instanţei sesizate, în privinţa apărărilor lato sensu formulate în acelaşi proces (art. 124 NCPC) şi a incidentelor de procedură (art. 124 şi art. 128 NCPC).

Prin acest articol, legiuitorul a prevăzut expres că noi reguli de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod. S-a referit, desigur, la regulile de competenţă din noul Cod de procedură civilă, şi nu la reguli inserate în acte normative speciale, cu caracter derogator, al căror regim juridic este prevăzut în art. 83 lit. k) din legea de punere în aplicare a codului, respectiv Legea nr. 76/2012.

Practic, în aplicarea legii de către instanţe, legiuitorul interzice interpretarea extensiva ori prin analogie a normelor relative la competenţa din cod, operaţiune prin care s-ar ajunge la crearea de reguli noi de competenţă. Astfel, prevederile codului urmează a fi aplicate strict în cazurile şi în condiţiile prescrise.

în acelaşi timp, după momentul intrării în vigoare a codului, reguli noi de competenţă nu vor putea fi stabilite prin alte acte normative, chiar de acelaşi nivel (cu atât mai puţin de nivel inferior), fiind permisă doar modificarea Codului de procedură civilă printr-un act normativ cu acest obiect. Nu este posibilă, aşadar, adoptarea, prin legi speciale ulterioare, de reguli de competenţă diferite de cele din cod, ceea ce înseamnă că legiuitorul a prevăzut expres o derogare de la unul dintre principiile ce guvernează conflictul de legi în timp, special ia genera li bus derogant.

Această derogare operează doar pentru viitor, potrivit voinţei legiuitorului, exprimată neechivoc în art. 122, urmând ca principiul menţionat să-şi găsească pe deplin aplicarea în privinţa normelor de competenţă din legi speciale existente la data intrării în vigoare a codului, care vor coexista cu normele de competenţă din cod.