Art. 18 Noul Cod de Procedură Civilă Limba desfăşurării procesului Principiile fundamentale ale procesului civil

Art. 18

Limba desfăşurării procesului

(1) Procesul civil se desfăşoară în limba română.

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.

(4) Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.

Comentarii despre Art. 18 Noul Cod de Procedură Civilă Limba desfăşurării procesului Principiile fundamentale ale procesului civil

gerghealina 8.12.2013

Articolul 18 NCPC constituie transpunerea în materie procesuală civilă a normelor constituţionale înscrise în art. 128, potrivit cărora procedura judiciara se desfâşoarâ în limba româna; cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternâ în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice; modalităţile de exercitare a acestui drept, inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traducători, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi; cetăţenii străini

Citește mai mult

şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret.

Ca atare, întrucât în România, limba oficială este limba română, potrivit art. 13 din Constituţie, fiind prezumată a fi cunoscută de toţi cetăţenii statului, procesul civil se desfăşoară în limba română, ceea ce semnifică faptul că dezbaterile, cererile şi actele de procedură au loc, respectiv se întocmesc în această limbă.

Ca excepţii de la regula desfăşurării dezbaterilor în limba română, pentru facilitarea accesului la justiţie, noul cod prevede situaţia cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale şi situaţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor, excepţiile vizând exclusiv dezbaterile, iar nu şi cererile şi actele de procedură întocmite în cadrul procesului, care în mod obligatoriu vor fi redactate în limba română, independent dacă provin de la un cetăţean străin ori apatrid sau cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale.

în acest context, art. 150 alin. (4) NCPC prevede că, dacă înscrisurile sunt redactate într-o limbâ strâinâ, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat; în cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale.

Cererile şi actele de procedură vor fi redactate în mod obligatoriu în limba română, însă în ipoteza comunicării cererii de chemare în judecată către un pârât, cetăţean străin sau apatrid, care nu cunoaşte limba română, aceasta va trebui tradusă, în prealabil, prin demersul reclamantului.

Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în cadrul procedurilor judiciare. De asemenea, cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.

în conformitate cu art. 14 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cazul în care una sau mai multe părţi solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat. Asigurarea folosirii traducătorului în proces va avea loc fie prin emiterea de către instanţă a unei adrese către instituţiile abilitate pentru a desemna un atare traducător, fie prin încuviinţarea participării unui traducător autorizat agreat de către părţi.

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, în situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a justiţiei, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii.

Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează, consemnându-se în limba română. Obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanţa de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în încheierea de şedinţă [art. 14 alin. (6) din Legea nr. 304/2004]. Apreciem că aceste obiecţiuni vor fi rezolvate prin apelarea la un alt traducător, care să confirme sau să infirme cele susţinute de către traducătorul precedent.

Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru conformitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza traducerii sale [art. 14 alin. (7) din lege].

Textul care face obiectul prezentului comentariu trebuie corelat cu art. 225 NCPC, potrivit căruia atunci când una dintre părţi sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaşte limba română, instanţa va folosi un traducător autorizat. Dacă părţile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. în situaţia în care nu poate fi asigurată prezenţa unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4) NCPC. Dispoziţiile privitoare la experţi se aplică în mod corespunzător şi traducătorilor şi interpreţilor.

Nerespectarea acestui principiu, cât şi a dreptului minorităţilor, cetăţenilor străini şi apatrizilor de a se exprima în limba maternă şi de a beneficia de un traducător autorizat pe parcursul procesului se sancţionează cu nulitatea hotărârii judecătoreşti.

Răspunde