Art. 17 Noul Cod de Procedură Civilă Publicitatea Principiile fundamentale ale procesului civil

1. Consacrarea principiului. Conţinut. Acest principiu fundamental, consacrat şi în reglementarea anterioară în art. 121 alin. (1) CPC 1865, constituie o garanţie a unui proces echitabil din prisma exigenţei de transparenţă impuse procedurii de judecată. Principiul în discuţie este preluat în forma identică existentă în art. 127 din Constituţia României, fiind reglementat şi în art. 12 teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

De asemenea, publicitatea şedinţei de judecată este menţionată ca regulă de desfăşurare a acesteia şi în cadrul art. 10 din Declaraţia Universală a

Citește mai mult

Drepturilor Omului, precum şi în art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Articolul 6 parag. 1 din Convenţia europeană face o dublă referire la principiul analizat, statuând, pe de-o parte, că orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale, precum şi, pe de altă parte, că hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public. Publicitatea reprezintă o exigenţă a procesului echitabil ce are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei justiţii secrete, care să nu fie supusă controlului public, constituind în acelaşi timp un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele de judecată.

Prin acest principiu se înţelege faptul că procesul civil se desfâşoarâ, ca regulâ, în faţa instanţei, în şedinţâ publicâ, în prezenţa părţilor, dar şi a oricărei alte persoane străine de litigiu, care doreşte să asiste la dezbateri.

în vederea respectării acestui principiu, judecarea proceselor are loc la sediul instanţei, dacă prin lege nu se dispune altfel, potrivit art. 212 NCPC, iar pentru fiecare şedinţă de judecată se întocmeşte o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care se afişează pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă, cu cel puţin o oră înainte de începerea acesteia, conform art. 215 alin. (1) din acelaşi cod.

2. Derogări în privinţa caracterului public al şedinţei de judecată. Noul Cod de procedură civilă instituie două derogări de la principiul publicităţii şedinţei de judecată, astfel încât acesta nu poate fi considerat ca având caracter absolut:

a) ipoteza desfâşurârii şedinţei în camera de consiliu, în cazurile expres prevâzute de lege.

Astfel, potrivit noului cod, regula în privinţa cercetării procesului, în faţa primei instanţe, este că aceasta se desfăşoară în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel [art. 213 alin. (1) NCPC]; în acelaşi sens, art. 240 alin. (1) NCPC stabileşte că cercetarea procesului are loc în faţa judecătorului, în camera de consiliu, iar art. 261 alin. (1) NCPC prevede că administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, potrivit art. 244 alin. (3) NCPC, părţile pot conveni ca dezbaterea fondului să aibă loc tot în camera de consiliu, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică.

Aceste dispoziţii legale urmează a se aplica însă, potrivit art. XII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Codului de procedură civilă, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului desfăşurându-se în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel.

în câile de atac, cercetarea procesului, dacă este necesară, are loc în şedinţă publică [art. 240 alin. (2) NCPC]. în ceea ce priveşte dezbaterile, acestea au loc tot în şedinţă publică, dispoziţia derogatorie de la principiul publicităţii prevăzută de art. 244 alin. (3) NCPC fiind incidenţă doar pentru judecata în primă instanţă. Prin excepţie, în cazul revizuirii şi al contestaţiei în anulare îndreptate împotriva unei hotărâri de primă instanţă, procedura de judecată va fi aceeaşi cu cea a judecăţii finalizate cu hotărârea atacată, potrivit art. 508 alin. (1) şi art. 513 alin. (1) NCPC.

Pe de altă parte, codul prevede o serie de norme speciale, care stabilesc în mod expres că soluţionarea anumitor cereri sau incidente procedurale va avea loc în camera de consiliu, acestea reprezentând cazuri în care „legea prevede altfel", nefiind astfel incidente prevederile tranzitorii cuprinse în art. XII din Legea nr. 2/2013.

în acest sens, cu titlu exemplificativ, menţionăm următoarele: soluţionarea abţinerii şi a recuzării [art. 51 alin. (1) NCPC]; soluţionarea conflictului de competenţă [art. 135 alin. (4) NCPC]; soluţionarea cererii de strămutare [art. 144 alin. (1) NCPC]; soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit amenda judiciară sau despăgubirea [art. 191 alin. (3) NCPC]; procedura de anulare a cererii de chemare în judecată şi de soluţionare a cererii de reexaminare împotriva acestei soluţii, în condiţiile art. 200 alin. (3) şi (6) NCPC; ascultarea minorilor (art. 226 NCPC); soluţionarea cererii de preschimbare a termenului de judecată (art. 230 NCPC); procedura asigurării probelor [art. 360 alin. (4) NCPC]; prezentarea tranzacţiei părţilor într-o zi diferită de cea stabilită pentru judecată [art. 438 alin. (3) NCPC]; procedura de soluţionare a cererilor de îndreptare a erorilor materiale, de lămurire şi de înlăturare a dispoziţiilor contradictorii [art. 442 alin. (2) şi art. 443 alin. (2) NCPC]; soluţionarea cererii de suspendare a executării hotărârii în etapa procesuală a recursului [art. 484 alin. (3) NCPC] etc.

De asemenea, majoritatea procedurilor speciale reglementate de cod conţin dispoziţii derogatorii de la principiul publicităţii, judecata acestora având loc în camera de consiliu. Cu titlu de exemplu, menţionăm în acest sens procedura divorţului prin acordul soţilor [art. 929 alin. (3) NCPC], măsurile asigurătorii [art. 953 alin. (2), art. 956 alin. (1) teza a II-a, art. 960 alin. (2) teza I NCPC]; procedura cu privire la cererile de valoare redusă [art. 1029 alin. (1) NCPC]; procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept [art. 1041 alin. (2) NCPC].

în ceea ce priveşte procedura necontencioasă, potrivit art. 532 alin. (1) NCPC, cererea se judecă în camera de consiliu. Totodată, inclusiv calea de atac a apelului în această procedură se judecă în camera de consiliu [art. 534 alin. (5) NCPC].

în faza executării silite, cererea de încuviinţare a acesteia, potrivit art. 665 alin. (2) teza I NCPC, precum şi o serie de alte incidente în materia executării silite se soluţionează în camera de consiliu, făcând excepţie însă contestaţia la executare, care se judecă conform procedurii prevăzute de noul cod pentru judecata în primă instanţă [art. 716 alin. (1) NCPC];

b) ipoteza şedinţei declarate secrete, din oficiu sau la cerere, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, potrivit art. 213 alin. (2) NCPC.

în acest context, în cadrul art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană este menţionată excepţia de la principiul publicităţii, potrivit căreia accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

în ambele situaţii derogatorii existente în noul Cod de procedură civilă de la principiul publicităţii, prezentate anterior, au acces în camera de consiliu ori în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le permite să asiste la proces, potrivit art. 213 alin. (3) NCPC.

Este de menţionat, în acest context, că publicitatea şedinţei de judecată este restrânsă şi în ipoteza în care anumite persoane care asistă la dezbateri tulbură şedinţa ori nesocotesc măsurile luate sunt îndepărtate din sală, prin dispoziţia preşedintelui completului de judecată, după ce în prealabil li s-a atras atenţia să respecte ordinea şi buna-cuviinţă [art. 217 alin. (6) NCPC]. Această dispoziţie poate fi aplicabilă şi în privinţa minorilor şi a persoanelor care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă [art. 217 alin. (7) NCPC].

3. Pronunţarea hotărârii. Chiar şi în ipotezele de excepţie prezentate anterior, sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2) NCPC (vizând amânarea pronunţării, când preşedintele poate stabili ca pronunţarea hotărârii să se facă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei), hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică (art. 402 NCPC).

în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 12 teza a ll-a din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Curtea Europeană a decis că scopul urmărit de art. 6 parag. 1 din Convenţie, şi anume asigurarea controlului puterii judiciare de către public pentru realizarea dreptului la un proces echitabil, poate fi realizat, în orice caz, cel puţin pentru instanţa de casaţie, prin depunerea la grefă a textului integral al hotărârii, pentru ca astfel aceasta să fie accesibilă tuturor, şi prin citirea în şedinţă publică - adeseori limitată la dispozitiv - a deciziei de admitere sau de respingere a recursului.

încălcarea acestui principiu conduce la nulitatea necondiţionată a hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate, în condiţiile art. 176 pct. 5 NCPC.