Art. 326 Noul Cod de Procedură Civilă Drepturi băneşti ale martorului Probele Judecata

Art. 326

Drepturi băneşti ale martorului

(1) Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.

(2) Drepturile băneşti se asigură de partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie.

Comentarii despre Art. 326 Noul Cod de Procedură Civilă Drepturi băneşti ale martorului Probele Judecata

adriana 13.12.2013

Drepturile băneşti ale martorului reprezintă o categorie a cheltuielilor de administrare a probei testimoniale.

Atunci când ele sunt determinabile premergător administrării probei, instanţa le va stabili şi impune părţii care propune proba şi căreia îi este încuviinţată în condiţiile art. 262 NCPC.

Acestea însă pot fi stabilite şi ulterior administrării probei.

Din perspectiva părţii, ele sunt cheltuieli procesuale de administrare a probei, care vor fi totalizate şi repartizate la finele procesului în condiţiile art. 451 şi urm. NCPC. De aceea, întrucât interesează ambele părţi implicate în

Citește mai mult

proces, instanţa va trebui să le pună în discuţia acestora, chiar dacă obligaţia de plată faţă de martor va incumba, în condiţiile art. 326 alin. (2), părţii care a propus şi căreia i-a fost încuviinţată audierea martorului.

Din perspectiva martorului, plata cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut, reprezintă o despăgubire stricto sensu, a cărei relaţie de cauzalitate este predeterminată prin lege cu un fapt care nu are, prin natura sa, caracter ilicit.

Aceste drepturi nu au aşadar caracter remuneratoriu, ci compensatoriu, de aceea, pentru a fi acordate, ele trebuie sâ fie solicitate de martor (în tot cursul cercetării judecătoreşti, de la încuviinţarea ascultării sale ca martor până la finalizarea cercetării), nefiind acordate din oficiu, şi trebuie să fie dovedite în condiţiile de probaţiune stabilite în noul Cod de procedură civilă.

Deşi subiectul pasiv al obligaţiei de plată a acestor sume este partea care a propus şi căreia proba testimonială i-a fost încuviinţată sau, dacă a fost dispusă din oficiu, partea ale cărei susţineri urmau a fi dovedite prin depoziţie, instanţa va acorda ambelor părţi posibilitatea de a combate susţinerile şi probele martorului care a cerut plata, datorită caracterului sui generis al cererii incidentale şi al consecinţelor pe care aceasta le implică în planul cheltuielilor procesuale de judecata.

Cererea martorului va fi soluţionată de instanţa de judecată prin încheiere cu caracter executoriu, martorul devenind astfel creditorul direct al celui obligat (avem în vedere că textul reglementează ipoteza formulării cererii de plată ca o cerere incidentala în procesul pendente, situaţie în care i se aplică acest regim procedural; însă martorul ar putea promova cererea şi pe cale principală, situaţie în care aceste efecte speciale nu mai sunt incidente).

Titlul său poate fi pus în executare independent de data rămânerii definitive a hotărârii date în cauză, conform art. 634 NCPC, chiar dacă este controlabil în sistemul cailor de atac odatâ cu hotărârea care finalizează procesul, executarea făcându-se anterior cu consecinţele prevăzute de art. 637 NCPC.

Răspunde