Art. 418 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea cursului perimării Perimarea cererii Unele incidente procedurale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Unele incidente procedurale
SECŢIUNEA a 4-a
Perimarea cererii
Unele incidente procedurale
SECŢIUNEA a 4-a
Perimarea cererii
Art. 418
Suspendarea cursului perimării
(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
(2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.
(3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
| ← Art. 417 Noul Cod de Procedură Civilă Întreruperea cursului... | Art. 419 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele cererii asupra... → |
|---|
Suspendarea cursului perimării operează cât timp durează suspendarea facultativă sau judecătorească dispusă în temeiul art. 413 NCPC, deci, în principiu, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza care a determinat suspendarea ori până la pronunţarea unei hotărâri definitive în procesul penal.
Pe de altă parte, textul dispune că suspendarea cursului perimării intervine „şi în alte cazuri stabilite de lege", dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
Deci,
Citește mai mult
suspendarea cursului perimării nu operează în timpul suspendării voluntare (art. 411) pentru că este implicită lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată, condiţia pasivităţii procesuale a părţilor fiind comună însă şi ipotezelor de suspendare de la 413, dar şi altor cazuri de suspendare legală facultativă ori judecătorească, prevăzute de lege.Suspendarea determinată de lipsa de stăruinţă a părţii se poate identifica, spre exemplu, în ipoteza în care s-a dispus suspendarea facultativă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, iar judecata paralelă pentru a cărei soluţionare definitivă s-a luat măsura suspendării procesului a fost la rândul ei suspendată pentru lipsa de stăruinţă a părţilor în finalizarea ei (în temeiul art. 411 NCPC); în acest caz nu poate interveni suspendarea cursului perimării dispuse în temeiul art. 413. Atare evaluare a conduitei procesuale a părţilor poate avea loc în cazul în care instanţa revine motivat în temeiul art. 413 alin. (3) asupra suspendării dispuse fie în baza art. 413 alin. (1) pct. 1, fie a art. 413 alin. (1) pct. 2, moment la care, dacă va constata că această lipsă de stăruinţă a părţilor durează de mai mult de 6 luni, va putea invoca perimarea.
Din coroborarea art. 418 alin. (1) cu art. 413 alin. (1) pct. 3 NCPC (alte cazuri de suspendare facultativă prevăzute de lege) pot fi determinate ca momente limită ale suspendării cursului perimării următoarele: soluţionarea cererii de strămutare pentru cazul suspendării procesului ce se poate dispune în temeiul art. 143 alin. (1) NCPC; finalizarea procesului penal printr-o hotărâre definitivă cu privire la infracţiunea de fals în procedura de defăimare a unui înscris (pentru cazul de suspendare prevăzut de art. 307 NCPC), dacă aceasta a avut loc într-un interval mai mic decât cel de un an stabilit de art. 413 alin. (3) NCPC; data pronunţării unei hotărâri definitive de către jurisdicţia străină pentru ipoteza suspendării facultative prevăzute de art. 1075 NCPC etc.
2. Suspendarea cursului perimării pentru survenirea unui caz de suspendare de drept a judecăţii. Premisa acestei norme presupune existenţa unei masuri de suspendare a judecăţii deja dispuse de instanţă (suspendare voluntară sau legală - de drept ori facultativă), iar pe durata acestei suspendări, care antrenează curgerea termenului de perimare, intervine vreuna dintre împrejurările enumerate de art. 412 alin. (1) pct. 1-8 NCPC care generează o suspendare de drept a judecăţii; în ipoteza suspendării legale facultative, pentru a interveni acest nou caz de suspendare a cursului perimării este necesar să fi început curgerea termenului de perimare după epuizarea suspendării prevăzute de art. 418 alin. (1) NCPC. Per a contrario, dacă nu intervine acest nou eveniment care generează suspendarea de drept, nu există niciun impediment pentru aplicarea sancţiunii perimării.
Această suspendare a cursului perimării durează o lună de la data când s-au petrecut faptele descrise la art. 412, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.
între suspendarea de drept a judecăţii şi suspendarea perimării nu există o suprapunere totală sub aspectul duratei lor, întrucât motivele care impun suspendarea judecăţii (cazurile de la art. 412) determină şi oprirea termenului de perimare timp de o lună [art. 418 alin. (2)] doar dacă este îndeplinită cerinţa deja arătată cu privire la momentul la care aceste împrejurări intervin.
3. Lipsa de stăruinţă a părţii determinată de motive temeinic justificate. Alte cazuri.
Articolul 418 alin. (3) NCPC prevede şi suspendarea cursului perimării pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Pentru a putea conduce însă la suspendarea cursului perimării, este necesar ca aceste motive să intervină în cadrul termenului de perimare de 6 luni, iar partea care le invocă să fie în măsură sâ dovedească nu numai faptul apariţiei lor, ci şi durata acestora, pentru a fi posibilă determinarea întinderii perioadei de suspendare a cursului perimării, perioadă pe care legea nu o limitează. După încetarea acestor motive, cursul termenului de perimare se reia, prin luarea în calcul şi a timpului scurs înaintea ivirii motivelor justificate care au împiedicat partea să stăruie în judecată.
în ce priveşte sintagma „alte cazuri expres prevăzute de lege", se poate constata că un astfel de caz este menţionat în mod expres în art. 62 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind procedura medierii, care prevede suspendarea cursului termenului de perimare pe durata desfăşurării procedurii medierii, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere; fiind prevăzută într-o lege specială, suspendarea termenului de perimare operează şi în acest caz de suspendare voluntară, cum este şi cea dispusă în baza art. 62 alin. (1) din aceeaşi lege raportat la art. 411 alin. (1) pct. 1 NCPC, în vederea parcurgerii procedurii medierii.