Art. 422 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele perimării Perimarea cererii Unele incidente procedurale

1. Efectele faţă de cererea introductivă. Perimarea are ca efect stingerea procesului civil în faza în care se afla, împreună cu toate actele de procedură îndeplinite în acea cauză.

Deşi art. 416 NCPC prevede că se perimă orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice cale de atac de reformare sau de retractare, dispoziţiile art. 422 alin. (1) complinesc norma menţionată şi declară ineficiente (lipsite de efecte) toate actele de procedura făcute în acea instanţa, prin urmare nu numai actul de sesizare a instanţei.

Dacă s-a constatat perimarea cererii de

Citește mai mult

chemare în judecată printr-o hotărâre definitivă, efectul acesteia de a întrerupe prescripţia extinctiva nu se mai produce, astfel cum prevede art. 2539 NCC. Cu toate acestea, dacă dreptul de a obţine condamnarea pârâtului nu s-a prescris, reclamantul poate formula o noua cerere de chemare în judecata pentru că perimarea nu se răsfrânge nici asupra dreptului subiectiv civil şi nici asupra dreptului la acţiune..

Potrivit art. 422 alin. (2) NCPC, în această nouă cerere părţile pot folosi dovezile administrate în cursul cererii perimate, dacă noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor; textul conţine o excepţie de la principiul nemijlocirii administrării probelor reglementat expres de art. 16 NCPC.

2. Efectele perimării apelului şi a căilor extraordinare de atac. Dacă s-a perimat cererea de apel, se stinge judecata în instanţa de apel, părţile nemaiputând exercita un nou apel împotriva aceleiaşi hotărâri a primei instanţe, dat fiind principiul unicităţii căii de atac prevăzut de art. 460 alin. (1) NCPC, dar nici recurs, dacă legea procesuală îl prevede, pentru că ar fi exercitat omisso medio, în alte condiţii decât cele permise de art. 459 alin. (2) teza a ll-a; prin urmare, soluţia primei instanţe devine definitivă, în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 NCPC; împotriva deciziei instanţei de apel prin care s-a constatat perimarea apelului recursul nu este admisibil dacă instanţa a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat împotriva hotărârii de primă instanţă pentru care legea prevede că este supusa numai apelului, sens în care dispune art. 483 alin. (2) teza finală NCPC.

Când s-a perimat cererea de recurs, de asemenea nu mai este posibilă exercitarea unui nou recurs împotriva aceleiaşi hotărâri, instanţa de recurs pronunţând o hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC.

Pentru ipoteza perimării unei contestaţii în anulare sau revizuiri, hotărârea de perimare este definitivă sau nu potrivit regimului căilor de atac aplicabil hotărârii ce a făcut obiectul contestaţiei sau revizuirii; părţile nu vor mai putea formula o nouă contestaţie în anulare ori revizuire pentru aceleaşi motive valorificate prin cererea perimată [art. 460 alin. (1)].

3. Suportarea cheltuielilor de judecată. Constatarea perimării antrenează, la cerere, obligaţia de suportare a cheltuielilor de judecată în sarcina părţii care a formulat cererea ulterior perimată şi căreia îi sunt imputabile motivele lăsării cauzei în nelucrare, potrivit criteriului culpei procesuale presupus de aplicarea dispoziţiilor art. 453 NCPC.