Art. 428 Noul Cod de Procedură Civilă Adăugirile, schimbările sau corecturile Dispoziţii generale Hotărârile judecătoreşti

Hotărârea judecătorească trebuie să se caracterizeze prin claritate, lipsă de echivoc şi exactitate, astfel încât părţile ori instanţele de control judiciar să nu fie în dubiu cu privire la anumite formulări din cuprinsul ei.

Pentru aceasta este necesar ca orice adăugire, schimbare sau corectură sâ fie semnată de judecătorul care a pronunţat-o ori, dacă hotărârea a fost pronunţată în complet colegial, de judecătorii care au făcut parte din complet şi care semnează hotărârea; prin urmare, în cel din urmă caz nu este suficientă semnarea doar de judecătorul redactor (ori de asistentul judiciar

Citește mai mult

sau magistratul-asistent cărora le-a fost încredinţată de către preşedintele completului redactarea hotărârii), interpretare permisă sub reglementarea anterioară (art. 265 CPC 1865), pentru că într-o asemenea situaţie adăugirile, schimbările sau corecturile nu vor fi luate în seamă.

Deşi textul nu prevede expres, această dispoziţie este aplicabilă în ce priveşte exemplarele originale ale hotărârii, nu şi în cazul copiilor ce fac obiectul comunicărilor prevăzute de lege [art. 427 alin. (1) NCPC], însă la momentul eliberării către părţi a unor copii legalizate, adăugirile, schimbările sau corecturile vor trebui reflectate fidel şi inserate în cuprinsul hotărârii, prin grija grefei, astfel încât să existe deplină identitate de conţinut între exemplarele originale şi cele înmânate părţii după îndeplinirea acestor formalităţi.

Se impune precizarea că procedura prevăzută de acest text este o alternativa la cea reglementată de art. 442 NCPC privind îndreptarea hotărârii, însă este recomandabil ca adăugirile, schimbările sau corecturile efectuate în contextul acestei norme să nu fie de amploare, caz în care ar trebui să se recurgă la îndreptarea hotărârii conform art. 442.