Art. 462 Noul Cod de Procedură Civilă Înţelegerea părţilor în căile de atac Dispoziţii generale

Noul Cod de Procedură Civilă - Legea nr. 134/2010
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 462

Înţelegerea părţilor în căile de atac

Părţile pot solicita instanţei legal învestite cu soluţionarea unei căi de atac să ia act de înţelegerea lor cu privire la soluţionarea litigiului. Dispoziţiile art. 438-441 se aplică în mod corespunzător.

← Art. 461 Noul Cod de Procedură Civilă Partea din hotărâre...  Art. 463 Noul Cod de Procedură Civilă Achiesarea la hotărâre... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 462 Noul Cod de Procedură Civilă Înţelegerea părţilor în căile de atac Dispoziţii generale




sandu radu 25.12.2013
Textul comentat permite în mod explicit părţilor soluţionarea pe cale amiabila a litigiului dintre ele (prin încheierea unei tranzacţii sau prin procedura alternativă a medierii) şi în faţa instanţei legal învestite cu soluţionarea unei cai de atac.

Tranzacţia poate fi încheiată în orice etapă a procesului, în primă instanţă sau în căile de atac (sens în care dispune textul comentat - art. 462), dar şi în faza executării silite, în prezent această posibilitate fiind expres prevăzută de art. 2267 NCC.

Dispoziţiile art. 438-441 NCPC se aplică în mod corespunzător, acestea fiind norme de trimitere
Citește mai mult în cuprinsul art. 462, astfel încât sunt valabile consideraţiile arătate în comentarea acelor texte.

Se impune precizarea că, pentru a fi atinsă finalitatea urmărită de părţi prin încheierea unei înţelegeri între ele (judiciară sau extrajudiciară, în cadrul procedurii medierii), respectiv pronunţarea unei hotărâri prin care să se ia act de tranzacţie, este necesar ca instanţa de control judiciar să fie legal învestită, respectiv calea de atac să fie declarată şi motivată în termenul legal, dar şi legal timbrată.
Răspunde
Paco 23.11.2013
Prin textul acestui articol, „alipit” celorlalte „dispoziţii generale” cu privire la „căile de atac”, se relevă o altă formă specifică de obiectivare a disponibilităţii şi, totodată, a potestativităţii în procesul civil. în raport cu prevederile art. 438 alin. 1 C. pr. civ., în sensul cărora părţile se pot înfăţişa „oricând în cursul procesului” pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor, se putea înţelege, chiar în lipsa unei prevederi speciale, că ele pot proceda astfel şi pe durata soluţionării căii de atac, aceasta fiind - şi ea - un segment din „cursul
Citește mai mult judecăţii”, aşa încât poate că textul prisoseşte.

Inutil să reiterăm reperele tranzacţiei judiciare, condiţiile substanţiale şi formale ale acesteia, precum şi efectele pe care le antrenează în procesul civil, în context făcând doar o singură precizare. încheierea unei tranzacţii de către părţi, inclusiv în calea de atac, implică, adeseori, explicit sau implicit, mai mult sau mai puţin evident, dar nu în mod necesar, o „calificare” de către ele a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin pe baza hotărârii judecătoreşti. în aceste condiţii, dacă ele încheie o tranzacţie parţială, pentru „soldul” litigiului, instanţa de control judiciar va putea să se oprească la o altă calificare juridică? Răspunsul propus este afirmativ. în pofida aparenţelor - „tranzacţie judiciară” - esenţialmente, acordul părţilor, sub aspectul naturii lui juridice, este unul „civil”, un acord cu privire la drepturi şi obligaţii „substanţiale”, aşa încât acesta nu poate împiedica instanţa, care a preluat litigiul în patrimoniul ei suveran de decizie, ca, în legătură cu „soldul” litigiului, să se oprească la o altă calificare juridică decât aceea avută în vedere de către părţi la încheierea tranzacţiei parţiale.
Răspunde