Art. 467 Noul Cod de Procedură Civilă Situaţiile în care partea nu poate face apel principal Apelul

1. Achiesarea expresă totală la hotărârea primei instanţe. Ipoteza achiesării exprese parţiale. Articolul 467 alin. (1) NCPC interzice părţii care a renunţat expres la apelsâ mai formuleze apel principal, indiferent de partea din dispozitiv pe care ar intenţiona să o critice [art. 461 alin. (1)], însă această normă nu poate fi interpretată şi în sensul suprimării dreptului de a formula apel împotriva considerentelor [art. 461 alin. (2)]m.

Doar achiesarea expresa totala la hotărârea atacată este cea care suprima părţii dreptul de a mai exercita calea de atac, nu însă şi cea parţială; pe de altă

Citește mai mult

parte, această interdicţie nu vine de la lege, ci este generată de actul de voinţă al părţii de care legea leagă şi alte consecinţe juridice. Prin aceasta se reglementează efectul irevocabil al achiesării la soluţia din dispozitiv, ca act unilateral de voinţă, act procedural de dispoziţie al părţii.

Achiesarea expresă la hotărâre este cea care se face de către parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de către mandatarul său, în temeiul unei procuri speciale, astfel cum prevede art. 464 alin. (2) NCPC.

Dacă achiesarea expresa este parţiala, partea va putea face apel principal numai cu privire la partea din hotărâre care nu a făcut obiectul renunţării la exercitarea căii de atac (dispoziţiile din dispozitiv), nu şi împotriva aceleia la care a renunţat în mod neechivoc la a o mai ataca.

Regula se aplică şi atunci când partea a renunţat condiţionat la apel, pentru că achiesarea condiţionată la hotărâre nu poate fi decât expresă.

Indiferent dacă este vorba despre o renunţare expresă totală sau parţială la calea de atac, partea nu pierde decât dreptul de a formula apel principal împotriva soluţiilor din dispozitiv (în cazul achiesării parţiale în ce priveşte partea din dispozitiv pe care a declarat că nu o atacă), astfel încât ea va fi îndreptăţită sâ formuleze apel incident sau provocat, în condiţiile art. 472 şi, respectiv, art. 473 NCPC, dar şi apel principal împotriva considerentelor, potrivit art. 461 alin. (2).

Aplicarea acestei normeîn cursul soluţionării căii de atacare semnificaţia că renunţarea la judecata apelului principal stinge procesul în faza în care se află, iar hotărârea primei instanţe devine executorie la data desesizării instanţei de apel, în condiţiile art. 633 pct. 1 NCPC; hotărârea primei instanţe nu va fi însă şi definitiva la aceeaşi dată decât dacă legea prevede că hotărârea dată în apel nu este supusă recursului; dacă este susceptibilă de recurs va deveni definitivă la data expirării termenului de recurs (dacă nu a fost exercitat), potrivit art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4, iar dacă a fost exercitat, la data pronunţării instanţei de recurs - art. 634 alin. (1) pct. 5.

Instanţa de apel va lua act de renunţarea apelantului la judecata apelului la data constatării voinţei neviciate a acestuia exprimate în faţa sa sau în baza manifestării de voinţă redate în cuprinsul unui înscris autentic, dacă nu este învestită şi cu soluţionarea apelurilor formulate de alte părţi ale cauzei (apeluri principale, incidente sau provocate); în acest caz, până la pronunţarea deciziei de către instanţa de apel apelantul principal care a renunţat nu poate reveni asupra manifestării sale de voinţă.

Pentru ipoteza achiesării parţiale la soluţia primei instanţe în cursul judecării apelului, trimitem la comentariile de la art. 480.

2. Achiesarea tacită parţială la hotărârea neexecutorie a primei instanţe. Ipoteza achiesării tacite totale. Articolul 467 alin. (2) reglementează efectele în apel ale achiesării tacite parţiale la hotărâre, pentru cazul în care acea hotărâre nu era susceptibilă de executare provizorie de drept (art. 448) sau pentru care nu a fost încuviinţată executarea provizorie (art. 449).

în aceste cazuri, achiesarea tacită parţială la hotărârea executorie a primei instanţe nu va avea efectul pierderii dreptului de a formula apel principal nici în ce priveşte dispoziţiile executate; totodată, partea va păstra dreptul de a formula apel principal împotriva tuturor soluţiilor din dispozitiv şi în cazul în care executa benevol integral o hotărâre executorie a primei instanţe, întrucât o astfel de executare nu ar putea fi calificată drept „acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre" astfel cum prevede art. 464 alin. (3) NCPC, de natură a fundamenta concluzia unei achiesări tacite totale; o asemenea executare benevolă are caracter echivoc deoarece, pe de o parte, poate fi determinată de intenţia părţii de a-şi limita prejudiciile în cazul executării benevole sau silite ulterioare confirmării soluţiei în apel, iar, pe de altă parte, poate revela doar conduita de bună-credinţă a părţii care se ştie deja sub puterea unui titlu executoriu, chiar dacă provizoriu, iar buna-credinţă nu poate fi sancţionată cu pierderea acestui drept, ea fiind un imperativ al exercitării drepturilor procesuale, potrivit art. 12 alin. (1) NCPC.

însă, partea care a executat parţial o hotărâre neexecutorie de primă instanţă achie-seazâ tacit la hotărâre (în ce priveşte dispoziţiile executate), întrucât în această situaţie executarea benevolă constituie un act sau o faptă precisă şi concordantă care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la un segment din hotărâre.

Efectul unei ochiesâri tocite parţiale este acela al pierderii dreptului de a mai formula apel principal cu privire la dispoziţiile executate; în ce priveşte dispoziţiile neexecutate, partea îşi păstrează dreptul de a formula apel principal, ca de altfel şi împotriva considerentelor hotărârii, inclusiv a celor care susţin dispoziţiile executate din hotărâre.

Din interpretarea a fortiori a aceleiaşi norme, rezultă că achiesarea tacită totală la hotărâre va avea efectul pierderii dreptului de a mai formula apel principal cu privire la integralitatea dispoziţiilor executate (sau dreptul de a mai continua judecata în apel), nu însă şi împotriva considerentelor ei.

în concluzie, executând benevol în totalitate hotărârea neexecutorie a primei instanţe, debitorul pierde dreptul la formularea unui apel principal [împotriva tuturor soluţiilor din dispozitiv, conform art. 461 alin. (1)], însă poate formula apel principal împotriva considerentelor, după cum poate declara apel incident sau provocat; dacă a achiesat tacit parţial la hotărâre, nu va mai putea formula apel principal împotriva dispoziţiilor executate, însă poate formula apel principal împotriva dispoziţiilor neexecutate şi împotriva tuturor considerentelor hotărârii, precum şi apel incident sau provocat.