Art. 471 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea cererii de apel Apelul
| Comentarii |
|
Apelul
Art. 471
Depunerea cererii de apel
(1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
(2) Dispoziţiile art. 195 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3) În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta care primeşte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi va cere apelantului să completeze sau să modifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trimis prin poştă, fax, poştă electronică sau curier. Completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă preşedintele sau persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se depună completarea sau modificarea cererii.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care motivele de apel se depun separat de cerere.
(5) După primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată va dispune comunicarea lor intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.
(6) Instanţa la care s-a depus întâmpinarea o comunică de îndată apelantului, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.
(7) Preşedintele sau persoana desemnată de acesta, după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (5) şi (6), va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare şi dovezile de comunicare a acestor acte, potrivit alin. (5) şi (6).
(8) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri. Dispoziţiile alin. (5)-(7) se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 470 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea de apel Apelul | Art. 472 Noul Cod de Procedură Civilă Apelul incident Apelul → |
|---|
Articolul 471^1
Pregătirea judecății apelului
(1) Președintele instanței de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primește dosarul, va lua măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.
(2) În cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel și îi va comunica, în scris, apelantului că are obligația de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.
Citește mai mult
(3) După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum și a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate și care nu au fost înfățișate la prima instanță, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.(4) Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.
(5) În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.
(6) În cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.
(7) Dispozițiile art. 201 alin. (5) și (6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Apelurile principale, incidente și provocate făcute împotriva aceleiași hotărâri vor fi repartizate la același complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit.
Se constată că legiuitorul reia întocmai dispoziţiile din art. 288 alin. (2) CPC 1865, precizare importantă în contextul pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 303/2009
Citește mai mult
[prin care instanţa constituţională a revenit în mod nejustificat asupra jurisprudenţei sale anterioare, judicios exprimată în Decizia nr. 501/2005, prin care excepţia de neconstituţionalitate a aceleiaşi părţi din art. 288 alin. (2) CPC 18695 care prevedea „sub sancţiunea nulităţii" a fost respinsă ca neîntemeiată]; însă, în ce priveşte sancţiunea aplicabilă (nulitatea actului de procedură greşit îndreptat), pentru norma de la art. 471 alin. (1) NCPC nu s-ar mai putea reţine un viciu de neconstituţionalitate, întrucât noul cod a prevăzut în sarcina instanţei de judecată, prin dispoziţiile tezei finale a art. 425 alin. (3), obligaţia arătării instanţei la care se va depune cererea pentru exercitarea căii de atac atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului; prin urmare, sancţiunea nulităţii apelului îndreptat la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă îşi găseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă, norma fiind una perfect predictibilă pentru părţile cauzei, întrucât acestea sunt încunoştinţate, în acest caz, cu privire la instanţa unde cererea de apel se depune prin dispozitivul hotărârii susceptibile de apel.2. Numărul de exemplare. Articolul 471 alin. (2) face trimitere la dispoziţiile art. 195 NCPC care sunt aplicabile în mod corespunzător, în sensul că apelul va trebui depus în numărul de exemplare stabilit prin dispoziţiile art. 149 alin. (1), respectiv atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazul în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în cauză în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar; în toate cazurile este necesar un exemplar şi pentru instanţă.
3. Regularizarea cererii de apel. Conform art. 471 alin. (3) şi (4), dacă la primirea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel atunci când sunt depuse separat de cerere, se constată anumite lipsuri în raport cu dispoziţiile art. 470 NCPC, preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta îi va cere apelantului sâ completeze sau sâ modifice cererea de îndată, dacă este prezent şi dacă este posibil.
Dacă nu este cu putinţă completarea de îndată a lipsurilor cererii, apelantului i se vor pune în vedere lipsurile actului de procedură şi termenul în care trebuie să le complinească.
Este posibil însă ca depunerea cererii sau a motivelor de apel să se efectueze prin poştă, fax, poştă electronică ori curier, caz în care apelantului i se va solicita această îndreptare a neregularităţilor cererii prin intermediul unei adrese scrise emise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, în cuprinsul căreia se vor indica lipsurile cererii de apel şi termenul]n care trebuie să se conformeze cerinţelor legale, prin indicarea momentului împlinirii termenului de apel sau a celui stabilit în condiţiile tezei finale a art. 471 alin. (3).
Astfel, dacă preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient pentru ca apelantul să completeze sau să modifice cererea, poate acorda un termen scurt; de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, înăuntrul căruia apelantul să poate proceda la complinirea lipsurilor cererii.
Această împrejurare presupune ca depunerea cererii de apel să aibă loc la un moment foarte apropiat de împlinirea termenului de apel în care apelantul nu s-ar putea încadra. Pe de altă parte, este posibil ca apelul să fie declarat şi motivat în ultima zi a termenului procedural, caz în care actul de procedură ajunge la instanţă după împlinirea termenului de apel, în ipoteza trimiterii prin poştă sau curier (pentru că prin fax sau poştă electronică operează concomitenţa trimiterii şi a recepţionării cererii); în această situaţie, în mod evident nu se va putea face aplicarea acestui text, întrucât norma comentată presupune ca termenul de apel sâ nu se fi împlinit, pentru că numai în această ipoteză ar putea fi prelungit cu cele 5 zile.
Termenul de 5 zile este un termen maxim pe care legea îl îngăduie, stabilit pe zile libere, iar preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta nu va putea face uz de aplicarea lui mai mult de o singură dată.
4. Comunicarea cererii de apel, a motivelor şi înscrisurilor. întâmpinare obligatorie la motivele de apel. Aderare la apel. Cererea şi motivele de apel, împreună cu înscrisurile de care apelantul înţelege să se folosească în apel şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, vor fi comunicate de către aceeaşi instanţă intimatului, căruia i se va pune în vedere obligaţia de a formula întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării [art. 471 alin. (5)]; prin urmare, întâmpinarea la motivele de apel este obligatorie şi va trebui formulată în condiţiile art. 205 NCPC, text incident şi în apel în temeiul art. 482 NCPC.
Având în vedere dispoziţiile art. 474 NCPC, intimatul va putea depune apelul incident sau provocat odatâ cu întâmpinarea la apelul principal.
5. Obligaţia apelantului de a depune răspuns la întâmpinare. Necomunicarea acestuia intimatului. După depunerea întâmpinării de către intimat şi, dacă este cazul, a apelului incident (pentru că apelul provocat nu este formulat împotriva apelantului principal, ci împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal), acestea vor fi comunicate apelantului principal, care are obligaţia de a depune la dosar răspuns la întâmpinare (care va putea fi şi întâmpinare la apelul incident) în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia; acest răspuns la întâmpinare (şi întâmpinare la apelul incident) nu va mai fi comunicat intimatului, ci acesta va lua cunoştinţă de el de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 471 alin. (6).
Dată fiind concomitenţa acestor acte de procedură, se impune precizarea că apelul provocat va fi şi el comunicat intimatului din acest apel, căruia îi incumbă aceeaşi obligaţie de a depune întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. (6); de această întâmpinare, cel care a formulat apel provocat va lua cunoştinţă de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 474 alin. (2).
6. înaintarea dosarului instanţei de apel. Articolul 471 alin. (7) NCPC prevede că după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile, precum şi a termenelor prevăzute de art. 471 alin. (5) şi (6), preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea apelată sau persoana desemnată de acesta va înainta dosarul instanţei de apel, împreună cu toate apelurile formulate (principal, incident şi provocat), întâmpinarea la apelul principal, răspunsul la întâmpinare (întâmpinarea la apelul incident), întâmpinarea la apelul provocat şi dovezile de comunicare a acestor acte.
în aplicarea acestei norme, art. 1142 lit. e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti arată: „după sosirea dovezilor de comunicare a tuturor actelor şi după împlinirea termenului de apel sau de recurs pentru toate părţile, grefierul arhivar va înainta dosarul la instanţa de apel ori de recurs, cu adresă semnată de preşedintele instanţei sau de judecătorul desemnat, în care se vor consemna: numărul dosarului, numărul şi data hotărârii atacate, numele şi prenumele părţilor care au declarat apel sau recurs, numărul copiilor de pe cererea de apel ori recurs, menţiunea dacă apelul sau recursul a fost timbrat, caz în care se va indica valoarea taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar ce au fost achitate, menţiunea dacă s-a depus întâmpinare şi răspuns la aceasta, dacă a fost promovat apel şi recurs incident sau provocat".
7. Cereri incidentale referitoare la hotărârea apelată. Este posibil ca referitor la hotărârea apelată părţile să fi formulat una sau unele dintre cererile incidentale prevăzute de art. 442-444 NCPC (de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul hotărârii, de lămurire a aplicării întinderii şi înţelesului dispozitivului ori de înlăturare a unor dispoziţii contradictorii sau de completare a hotărârii), cereri care nu pot fi valorificate în calea de atac, astfel cum dispune art. 445 NCPC; în atare situaţii, art. 471 alin. (8) NCPC prevede în mod explicit obligaţia instanţei de fond de a înainta dosarul instanţei de apel nu numai dupâ soluţionarea acestor cereri, dar şi după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra respectivelor cereri.
Totodată, acelaşi text prevede că dispoziţiile art. 471 alin. (5)-(7) se aplică în mod corespunzător; deci, dacă se formulează apel împotriva hotărârilor pronunţate asupra
acestor cereri incidentale, se va formula întâmpinare de către intimat, răspuns la întâmpinare, eventual cereri de aderare la apelul principal etc., acte de procedură care vor trebui înaintate instanţei de apel împreună cu dovezile de comunicare a acestora.
8. Perioada tranzitorie. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, dupâ caz, de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă, se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVN".
Astfel, potrivit art. XIV alin. (1), (3) şi (4) din acest act normativ: „(1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă. (3) Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile. (4) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri".
Pentru acelaşi interval, regularizarea cererii de apel se va dispune de preşedintele completului de judecată căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionare de către preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta, astfel cum prevede art. XV alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.
Conform art. 1149 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost modificat şi completat prin Hotărârea nr. 160/2013: „Dosarele având ca obiect apel sau recurs, primite de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe complete, în aceeaşi zi sau, în condiţiile art. 93 alin. (21), a doua zi. (4) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată".
După regularizarea cererii de apel, completul de judecată va dispune comunicarea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării. întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.
Articolul XV alin. (5) din Legea nr. 2/2013 prevede că „dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată", dispoziţiile alin. (3) şi (4) ale acestui articol referitoare la obligaţia depunerii întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 11412 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, introdus prin Hotărârea nr. 160/2013, „(1) După îndeplinirea procedurilor premergătoare prevăzute de lege, dacă constată îndeplinite condiţiile pentru stabilirea primului termen de judecată, completul de judecată fixează primul termen de judecată, dispunând citarea părţilor şi, după caz, alte măsuri pentru pregătirea judecăţii, în condiţiile legii. Dosarul se predă de îndată grefierului de şedinţă care, în aceeaşi zi, introduce termenul în aplicaţia ECRIS. (2) Emiterea procedurilor de citare pentru primul termen de judecată şi ducerea la îndeplinire a celorlalte măsuri pentru pregătirea judecăţii se realizează de grefierul de şedinţă imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele urgente, sau în cel mult 5 zile lucrătoare, pentru celelalte cauze".