Art. 469 Noul Cod de Procedură Civilă Întreruperea termenului de apel Apelul
| Comentarii |
|
Apelul
Art. 469
Întreruperea termenului de apel
(1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.
(2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. (1). Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, după caz.
(3) Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.
(4) Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.
| ← Art. 468 Noul Cod de Procedură Civilă Termenul de apel Apelul | Art. 470 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea de apel Apelul → |
|---|
Textul prevede că în acest caz se va face o nouă comunicare a hotărârii supuse apelului la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, sens în care sunt şi dispoziţiile
Citește mai mult
generale [art. 184 alin. (4) pct. 1].Pentru a interveni acest caz de întrerupere este necesar ca decesul părţii interesate în atacarea hotărârii să fi intervenit până la împlinirea termenului de apel (de drept comun sau derogatoriu de la acesta).
Instanţa nu va putea avea cunoştinţă de survenirea unui astfel de eveniment decât în măsura în care una dintre părţile litigiului învederează un atare aspect, înştiinţare care poate proveni însă şi de la unul dintre succesibilii părţii decedate.
Nu este necesar ca persoana care aduce la cunoştinţa instanţei despre împrejurarea decesului uneia dintre părţi să şi solicite efectuarea comunicării prevăzute de art. 469 alin. (1) NCPC, întrucât această comunicare va trebui efectuată din oficiu, în condiţiile descrise de text.
Actul de procedură al comunicării pe numele moştenirii va fi efectuat la cel din urmă domiciliu al părţii; ultimul domiciliu al părţii are semnificaţia, în contextul acestei norme de procedură, celui din urmă domiciliu procesual sI părţii sau domiciliul părţii care reiese din actele dosarului, iar nu semnificaţia de ultimul domiciliu al defunctului din materie succesorală, având în vedere că instanţa, la momentul la care dispune o comunicare în temeiul art. 469 alin. (1) NCPC, se află la o dată ulterioară dezînvestirii prin pronunţarea hotărârii, astfel încât nu ar putea să dispună administrarea unor probe pentru stabilirea unui eventual domiciliul de fapt al celui decedat.
Norma comentată prevede la alin. (2) că de la data acestei noi comunicări va curge un nou termen de apel, cel de drept comun de 30 de zile ori derogatoriu de la acesta.
Este posibil însă ca moştenitorul sau moştenitorii celui decedat să se afle într-una dintre situaţiile prevăzute de art. 469 alin. (2) NCPC, respectiv să fie incapabil (deci, lipsit de capacitate de exerciţiu - minor sub 14 ani sau o persoană pusă sub interdicţie), să aibă capacitate de exerciţiu restrânsă (minor între 14 şi 18 ani) sau să fie dispărut, ori partea
decedată şi care are interes să facă apel să nu aibă succesibili (astfel încât moştenirea să fie una vacanta), în oricare dintre acestea termenul de apel începând să curgă din ziua numirii tutorelui', curatorului sau administratorului provizoriu.
Textul este aplicabil şi în cazul coparticipării procesuale forţate sau obligatorii, astfel că, dacă se verifică dispoziţiile art. 60 alin. (2) NCPC şi unul dintre cei care compun litisconsorţiul procesual decedează fără a avea moştenitori ori moştenitorii lui se află într-una din ipotezele anterior menţionate, de prelungire a termenului de apel, vor beneficia şi ceilalţi coparticipanţi.
Articolul 469 alin. (3) NCPC prevede în mod explicit că declaraţia de apel făcută de unul dintre succesibilii părţii decedate, interesate în declararea apelului, nu poate să fie calificată drept un act de acceptare tacită a succesiunii, dat fiind faptul că declaraţia de apel nu este aptă prin ea însăşi să indice intenţia neechivocă de însuşire a calităţii de moştenitor, întrucât nu este un act de dispoziţie în legătură cu bunurile moştenirii, ci de conservare, sens în care dispune şi art. 1110 NCC.
2. Decesul mandatarului. Articolul 469 alin. (4) prevede că moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea va atrage, de asemenea, întreruperea termenului de apel, norma fiind identică celei conţinute de art. 286 CPC 1865.
Ipoteza este incidenţă în cazul în care partea a stat în judecată nu personal, ci prin intermediul unui mandatar legal sau convenţional, câruia i s-a făcut comunicarea hotărârii.
Pentru a interveni întreruperea termenului de apel este necesar ca decesul mandatarului sâ survinâ între momentul comunicării hotărârii şi împlinirea termenului de apel, moartea mandatarului fiind o cauză de încetare a contractului, astfel cum prevede art. 2030 lit. c) NCC.
Pentru mandatul convenţional, în prezent şi normele de drept substanţial acoperă această ipoteză transpusă în planul dreptului procesual prin textul analizat, întrucât art. 2030 lit. c) teza finală NCC prevede că atunci când mandatul are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, contractul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare (cum este şi procesul civil la acest moment procesual), cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora.
Dacă decesul mandatarului a intervenit înăuntrul termenului de declarare a apelului, se va face o nouă comunicare a hotărârii la domiciliul mandantului (dacă termenul curge de la comunicare), iar de la această comunicare va curge termenul de apel în contra acelei părţi.
3. Aplicarea dispoziţiilorgenerale referitoare la prelungirea termenelor procedurale.
în măsura în care dispoziţiile art. 469 NCPC nu conţin norme derogatorii, în completare sunt aplicabile, cu privire la curgerea termenului de apel, prevederile art. 184 alin. (3) si (4).
Astfel, potrivit art. 184 alin. (3), rezultă că termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.
Din coroborarea acestei norme cu prevederile art. 469 alin. (1) şi (2) NCPC reiese că nu numai în ipoteza moştenitorului incapabil (minor sub 14 ani sau o persoană pusă sub interdicţie), cu capacitate de exerciţiu restrânsă, dispărut sau în ipoteza moştenirii vacante a părţii operează întreruperea termenului de apel, ci şi în ipoteza în care partea
însăşi se află în vreuna dintre ipostazele enunţate de art. 184 alin. (3) - lipsita de capacitate de exerciţiu (minor sub 14 ani sau o persoană pusă sub interdicţie) sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă - termenul de apel se prelungeşte.
Totodată, în cazul în care fie partea care are interes să facă apel, fie moştenitorul său se află în situaţiile descrise, termenul de apel nu va începe să curgă cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste, şi anume tutore, curator sau administrator provizoriu (sens în care norma generală dispune), iar dacă termenul de apel a început să curgă (îndeplinit fiind actul de procedură al comunicării) acesta se va întrerupe şi un nou termen de apel va începe să curgă după desemnarea celor menţionaţi, ceea ce rezultă din coroborarea normelor speciale cu cele generale; se impune observaţia că dacă a avut loc deja comunicarea hotărârii câtre parte; nu se va realiza o nouă comunicare către tutore, curator sau administratorul provizoriu, ci acestora le va fi opozabil actul de procedura realizat faţă de parte, însă vor avea un termen pentru formularea apelului de 30 de zile de la data desemnării lor.
în plus, din coroborarea art. 469 alin. (2) şi (4) cu art. 184 alin. (4) pct. 1 şi 2 NCPC, rezultă că termenul de apel se întrerupe nu numai prin moartea părţii şi a mandatarului (legal sau convenţional) căruia i s-a făcut comunicarea, ci şi prin moartea reprezentantului părţii câruia i s-a făcut comunicarea hotărârii (de vreme ce norma indică efectuarea unei noi comunicări), ipoteză care acoperă şi celelalte cazuri de reprezentare: legală, statutară sau judiciară; şi în acest caz, legea obligă a se face din nou o singură comunicare părţii, dată de la care va curge termenul de apel.
Se impune a fi semnalat că pot fi identificate şi cazuri de întrerupere a termenului de apel prevăzute prin acte normative speciale; o astfel de ipoteză este cea reglementată de art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă: „Prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14. De la data comunicării încheierii prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac"; art. 13 alin. (5) din acelaşi act normativ prevede că „De la data desemnării avocatului potrivit alin. (4) începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac".