Art. 474 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea apelului incident şi a celui provocat Apelul

CAPITOLUL II
Apelul

Art. 474

Depunerea apelului incident şi a celui provocat

(1) Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6).

(2) Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471 alin. (6), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 474 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea apelului incident şi a celui provocat Apelul




sandu radu 25.12.2013
1. Depunerea odată cu întâmpinarea. Legea stabileşte în sarcina intimatului care intenţionează să formuleze o cerere de aderare la apel, fie sub forma apelului incident, fie a apelului provocat, obligaţia de a formula în scris cererea şi de a o depune odată cu întâmpinarea la apelul principal [art. 474 alin. (1)].

2. Natura termenului. Sancţiunea nerespectării termenului prevăzut de lege pentru formularea apelului incident şi a apelului provocat. Chiar dacă nu se indică în mod expres un termen fix, această dispoziţie consacră un termen legal, absolut şi peremptoriu, înăuntrul căruia trebuie
Citește mai mult formulate apelul incident şi apelul provocat; având în vedere că pentru depunerea întâmpinării la apelul principal, art. 471 alin. (5) stabileşte un termen fix - cel mult 15 zile de la data comunicării cererii de apel, respectiv a motivelor apelului principal (ce rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii comunicării actelor de procedură menţionate) -, rezultă că în acelaşi termen va trebui formulat şi apelul incident sau apelul provocat.

Ca efect al concomitenţei depunerii întâmpinării la apelul principal cu depunerea apelului incident sau provocat, rezultă că apelul incident şi apelul provocat se depun la prima instanţă, respectiv instanţa a cărei hotărâre se apelează, sub sancţiunea nulităţii, astfel cum dispune art. 471 alin. (1) NCPC.

Se poate constata că art. 471 alin. (5) stabileşte în sarcina primei instanţe obligaţia de comunicare atât a cererii de apel, cât şi a motivelor apelului principal531.

Cu referire la motivarea apelului principal, trebuie observat că regula este cea prevăzută de art. 470 alin. (1) lit. c) NCPC, anume că motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul trebuie arătate prin cererea de apel; în această situaţie, intimatului îi vor fi comunicate concomitent cererea de apel şi motivele apelului principal.

însă, motivarea apelului principal poate avea loc în mod valabil într-un alt termen decât cel pentru declararea apelului [termenul de declarare a apelului curge de la o altă dată decât cea a comunicării hotărârii, caz în care termenul pentru motivarea căii de atac va curge de la comunicare, potrivit art. 470 alin. (5) NCPC]; în acest caz, prima instanţă va comunica succesiv cele două acte de procedură intimatului din apelul principal.

Pe de altă parte, apelantul principal poate sâ nu procedeze Io motivarea apelului său, situaţie în care, deşi intervine sancţiunea decăderii din dreptul de a motiva calea de atac - art. 470 alin. (3) -, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă (deci, nu susţinute prin motive de apel), astfel cum prevede art. 476 alin. (2) - ipoteza apelului devolutiv.

Drept urmare, în ultimele două ipoteze intimatul din apelul principal, primind numai cererea de apel, se poate afla în situaţia de a nu cunoaşte dacă apelantul principal va îndeplini şi actul de procedură al motivării căii de atac fie pentru că legea prevede două momente diferite pentru curgerea termenului de declarare şi de motivare a apelului, fie pentru că acesta tinde la o devoluţiune totală în apel în condiţiile art. 476 alin. (2), fie pentru că îndeplineşte cu întârziere obligaţia de a motiva apelul, situaţie în care va fi decăzut din dreptul de a motiva apelul principal.

Or, în aceste cazuri, intimatul care intenţionează a promova apel incident sau provocat va fi ţinut a proceda la declararea apelului său în termenul de cel mult 15 zile de la comunicarea cererii de apel principal, potrivit art. 471 alin. (5) NCPC.

în cazul în care apelantul principal va proceda ulterior şi la depunerea valabilă a motivelor apelului său [art. 470 alin. (5)], intimatul care a formulat apel incident sau provocat după comunicarea doar a cererii de apel principal se va afla în situaţia de a-şi fi exercitat în mod diligent un drept pe care l-ar fi putut pierde; astfel, în ipoteza în care apelantul principal nu va proceda şi la depunerea ulterioară a unor motive de apel, pentru intimatul care intenţionează formularea unui apel incident sau provocat consecinţele decăderii sunt ireversibile, în timp ce pentru apelantul principal care a promovat un apel nemotivat devin aplicabile prevederile art. 476 alin. (2) NCPC, astfel încât acesta nu va fi prejudiciat; după ce ia cunoştinţă de criticile apelantului principal, dacă este cazul, intimatul care a declarat deja apelul incident sau provocat după ce i-a fost comunicată cererea de apel va putea să formuleze noi motive în susţinerea apelului incident sau provocat, în termen de 15 zile de la comunicarea motivelor apelului principal. Totodată, trebuie subliniat că dacă intimatul a procedat deja la depunerea apelului incident sau provocat şi, ulterior, în condiţiile legii, i se comunică şi motivele apelului principal, acesta nu se află în situaţia de a fi încălcat un termen prohibitiv (sau dilatoriu), astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 185 alin. (2) NCPC, întrucât legea nu interzice efectuarea actului procedural mai înainte de împlinirea termenului.

La fel ca în ipoteza oricărui termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, depunerea apelului incident şi a celui provocat cu depăşirea termenului atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a-l exercita, sancţiune guvernată de norme de ordine publică [art. 185 alin. (1) NCPC], astfel încât ea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de instanţă din oficiu sau de către procuror, dacă acesta participă la judecată, potrivit legii, şi nu ar putea fi evitată decât în condiţiile art. 186 NCPC; pe de altă parte, în cazul coparticipării procesuale [art. 60 alin. (2)], dacă sancţiunea priveşte pe vreuna dintre părţile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, decăderea nu va opera dacă cel puţin una dintre ele a formulat actul de procedură în termenul legal.

3. Comunicarea cererii de aderare la apel. Textul comentat mai prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art. 471 alin. (6), respectiv obligaţia instanţei la care s-a depus apelul incident sau provocat de a-l comunica apelantului principal; prin urmare, se va comunica apelantului principal atât apelul provocat, chiar dacă nu este formulat împotriva sa, cât şi apelul incident; apelantul principal, în temeiul aceluiaşi art. 471 alin. (6), va avea obligaţia de a depune întâmpinare la apelul incident (împreună cu răspunsul la întâmpinarea intimatului la apelul principal) în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării apelului incident, întâmpinare de care titularul apelului incident va lua cunoştinţă de la dosar.

întrucât apelul provocat nu este formulat împotriva sa, apelantul principal nu are obligaţia de a formula întâmpinare la acesta, chiar dacă îi este comunicat.

Pe de altă parte, apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, care are obligaţia de a depune întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. (6) -10 zile de la comunicare -, iar titularul apelului provocat va lua cunoştinţă de aceasta de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 474 alin. (2) NCPC, prin derogare de la dispoziţiile art. 471 alin. (6) în ce priveşte obligaţia de depunere a răspunsului la întâmpinare.

4. Perioada tranzitorie. Trebuie menţionate şi dispoziţiile art. XVI alin. (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. XV alin. (4) referitoare la obligaţia apelantului principal de a depune răspuns la întâmpinarea la apelul principal, dar şi întâmpinare la apelul incident m cel mult 10 zile de la data comunicării apelului formulat de intimat, acte de procedură de care intimatul va lua cunoştinţă de la dosarul cauzei.

Articolul XVI alin. (2) din acelaşi act normativ dispune că apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut de art. 473 NCPC, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. XV alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.

Normele citate sunt aplicabile în toate procesele pornite între data intrării în vigoare a noului cod şi data de 31 decembrie 2015, fiind pe deplin valabile toate consideraţiile dezvoltate mai sus privind natura termenului procedural pentru formularea apelului incident sau provocat, ca şi sancţiunea incidenţă pentru depăşirea lui.
Răspunde