Art. 475 Noul Cod de Procedură Civilă Pregătirea judecăţii apelului Apelul
| Comentarii |
|
Apelul
Art. 475
Pregătirea judecăţii apelului
(1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primeşte dosarul, va lua, prin rezoluţie, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.
(2) Preşedintele completului de judecată stabileşte primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel, dispunând citarea părţilor. Dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.
(3) Apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit.
| ← Art. 474 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea apelului... | Art. 476 Noul Cod de Procedură Civilă Efectul devolutiv al... → |
|---|
dar şi în apel [art. 475 alin. (1)], precum şi la instanţa de recurs [art. 493 alin. (1)] ori în celelalte căi extraordinare de atac, contestaţie în anulare şi revizuire [art. 508 alin. (1) şi art. 513 alin. (1)], care se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate prin hotărârea atacată.
Preşedinte instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, primind dosarul, va dispune
Citește mai mult
prin rezoluţie măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.în aplicarea acestei norme de procedură, trebuie observate dispoziţiile art. 1035 alin. (l)-(3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel că această rezoluţie va avea ca obiect transmiterea dosarului persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe complete.
Astfel, normele invocate prevăd că: „(1) Dispoziţiile art. ÎCB^IOS4 se aplică pentru activitatea premergătoare şedinţei de judecată în primă instanţă, în măsura în care legea nu dispune altfel. (2) La instanţa de apel şi la instanţa de recurs, dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe complete. Dispoziţiile art. 93 alin. (1) şi (21) se aplică în mod corespunzător. (3) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise preşedintelui completului de judecată corespunzător, pentru stabilirea primului termen de judecată".
2. Stabilirea termenului de judecată. Pricini urgente. Ulterior repartizării dosarului, preşedintele completului de judecată va stabili termenul de judecata care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel.
Acest termen trebuie interpretat ca fiind unul de recomandare, întrucât trebuie pus în relaţie cu gradul de încărcare a rolului instanţei respective, după cum acesta va trebui să fie mai scurt în pricinile urgente, în special cele pentru care legea prezumă caracterul urgent [art. 201 alin. (5) şi (6) fiind indicat ca normă de trimitere în conţinutul art. 475 alin. (2)].
Noul cod de procedură prevede că stabilirea termenului de judecată este în sarcina preşedintelui de complet, ceea ce constituie regula; în explicitarea acesteia, art. 1035 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti dispune că: „în caz de absenţă a preşedintelui, stabilirea primului termen de judecată se face de unul dintre ceilalţi membri ai completului, iar în situaţia absenţei tuturor membrilor completului, de către judecătorul din planificarea de permanenţa".
Articolul 475 alin. (2) face trimitere la prevederile art. 201 alin. (5) şi (6) NCPC, aplicabile în mod corespunzător în apel. Aşa fiind, în pricinile urgente termenul de judecată urmează a se stabili ţinând seama de circumstanţele acelor cauze, sens în care vor trebui fixate termene mai scurte [art. 201 alin. (5)], pe când în cazul în care una dintre părţi domiciliază în străinătate, termenul ce se va stabili va fi mai îndelungat, dar rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei [art. 201 alin. (6)].
3. Citarea părţilor. Alte măsuri pregătitoare judecăţii. Fixând termenul de judecată, preşedintele completului va dispune citarea părţilor.
Ca atare, având în vedere că actele de procedură efectuate de părţi în legătură cu învestirea instanţei de apel - formularea apelului principal, a apelului incident, a celui provocat, întâmpinările, răspunsurile la întâmpinări la care părţile sunt obligate prin dispoziţiile legii - au fost deja comunicate de către instanţa a cărei hotărâre se apelează, în temeiul prevederilor art. 471 NCPC, norma stabileşte doar obligaţia preşedintelui de complet de a dispune citarea părţilor.
însă, având în vedere denumirea marginală a acestui text - pregătirea judecăţii apelului -, apreciem că ori de câte ori se va constata că prima instanţă nu a dispus efectuarea tuturor comunicărilor prevăzute de art. 471 NCPC deoarece fie prima instanţă a omis, fie aceste acte de procedură au fost transmise de părţi în afara unui termen util realizării comunicărilor, preşedintele completului va dispune complinirea acestora până la termenul pe care îl va fixa, chiar dacă ulterior ar fi incidente anumite sancţiuni procedurale pentru depăşirea termenelor legale.
Totodată, cu acelaşi prilej, se poate constata că una sau unele dintre părţi au formulat anumite cereri incidentale referitoare la anumite obligaţii procesuale ale acestora (de exemplu, cereri în legătură cu obligaţia de timbrare a cererii de apel), astfel încât termenul de judecată se va fixa şi în considerarea soluţionării acestora, dacă acestea nu au fost soluţionate de prima instanţă (conform art. 13 din O.U.G. nr. 51/2008).
în ce priveşte stabilirea cadrului procesual în apel la acest moment al pregătirii judecăţii apelului, rezultă că preşedintele completului sau cel care îl înlocuieşte în condiţiile regulamentului de ordine interioară va dispune citarea apelantului principal, a intimatului sau intimaţilor vizaţi de criticile formulate prin motivele apelului principal [dacă acesta este motivat, în caz contrar urmând a fi citaţi toţi cei care au avut calitatea de părţi potrivnice apelantului, astfel cum acestea sunt reflectate în dispozitivului hotărârii apelate, date fiind dispoziţiile art. 476 alin. (2) NCPC]; va fi citat titularul apelului incident [care, în mod necesar, este intimat în apelul principal, astfel cum prevede art. 472 alin. (1), în timp ce intimatul din apelul incident este însuşi apelantul principal]; în sfârşit, atunci când este cazul, va fi citat şi titularul apelului provocat (de asemenea, intimat în apelul principal), dar şi intimatul sau intimaţii vizaţi de apelul provocat, care nu sunt părţi în apelul principal, sens în care prevede art. 473 NCPC.
în consecinţă, dacă în cadrul dosarului primei instanţe au avut calitatea de părţi şi alte persoane care nu au formulat calea de atac, în oricare dintre formele sale, şi care nu sunt vizate de criticile susţinute în motivele apelurilor formulate, acestea nu vor mai fi citate în calea de atac, întrucât nu sunt incluse în limitele explicite sau implicite ale devo-luţiunii din apel, faţă de acestea hotărârea intrând sub autoritatea de lucru judecat (spre exemplu, fie s-a dispus scoaterea pârâtului din proces printr-o încheiere interlocutorie în cursul judecăţii, în condiţiile art. 71 NCPC, fie prin sentinţa primei instanţe s-a dispus respingerea cererii faţă de unul dintre pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive; dacă această măsură sau dispoziţie a instanţei nu va fi criticată prin motivele apelurilor formulate, pârâtul nu va mai fi citat în calea de atac, cu excepţia cazului unui apel principal nemotivat în care lipsa de calitate procesuală pasivă a fost reţinută chiar prin dispozitivul sentinţei etc.).
Această soluţie nu contravine nici ipotezelor în care are loc întreruperea termenului de apel şi nici derogărilor permise de lege în etapa apelului în ce priveşte cadrul procesual sub raport subiectiv, derogări ce intervin însă în cursul judecăţii în apel, iar nu momentul pregătirii judecăţii apelului.
Perioada tranzitorie. în cazul proceselor pornite între data intrării în vigoare a noului cod şi data de 31 decembrie 2015, pentru acest segment de obligaţii procedurale ale instanţei de apel stabilite prin dispoziţiile art. 475 alin. (1) şi (2) NCPC vor fi aplicabile prevederile art. XV alin. (6)-(9) din Legea nr. 2/2013.
Astfel, în termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixeazâ prin rezoluţie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor, dacă intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. XV alin. (3) sau, după caz, apelantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (4), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor; art. XV alin. (8) prevede că dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) NCPC se aplică în mod corespunzător.
4. Soluţionarea tuturor apelurilor declarate împotriva aceleiaşi hotărâri de către completul mai întâi învestit. Articolul 475 alin. (3) prevede regula soluţionării apelurilor principale şi a cererilor de aderare la apel de către acelaşi complet, şi anume completul mai întâi învestit, indiferent dacă acesta este învestit cu soluţionarea uneia dintre cererile de aderare la apel împotriva soluţiei prin care prima instanţa s-a dezînvestit (în acelaşi sens este şi art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti).
întrucât norma permite observarea regulii pentru care legiuitorul a optat (soluţionarea apelurilor de completul mai întâi învestit), pentru identitate de raţiune, aceasta va trebui aplicată şi în cazul în care cel dintâi complet a fost învestit cu soluţionarea unui apel declarat împotriva hotărârilor prin care prima instanţă a soluţionat una dintre cererile formulate în temeiul art. 442-444 NCPC, iar celălalt a fost învestit cu soluţionarea apelului principal, incident sau provocat; şi în cazul în care instanţa este învestită cu soluţionarea unor apeluri promovate în condiţiile art. 446 NCPC (fără a se fi formulat apel şi împotriva hotărârii îndreptate, lămurite sau completate), pentru soluţionarea acestora se aplică aceeaşi regulă a completului mai întâi învestit.
5. Trimiterea dosarului pe cale administrativă. Trimiterea dosarului de la completul învestit în urmă la cel învestit mai întâi se va face pe cale administrativă, aceasta însemnând că poate fi dispusă chiar prin rezoluţie, dacă o atare împrejurare este cunoscută preşedintelui de complet la momentul dispunerii măsurilor pentru pregătirea şedinţei, sau ulterior, după fixarea termenului, prin încheiere.
De altfel, un asemenea aspect ar trebui semnalat preşedintelui de complet prin referatul ce se întocmeşte de către persoana desemnată cu repartizarea aleatorie din care ar trebui „să rezulte că pe rolul instanţei există alte dosare având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt identice cu ale dosarului în care se iau măsurile necesare în scopul pregătirii şedinţei de judecată", după cum va trebui dispusă chiar ataşarea dosarelor indicate în referat, sens în care prevede în mod expres art. 97 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Completul mai întâi învestit va fi cel care a primit cauza primul, prin repartizare aleatorie, în raport cu data înregistrării dosarului în sistemul informatic al instanţei de apel.
O asemenea trimitere administrativă a dosarului nu va putea fi criticată în căile de atac, date fiind prevederile art. 465 NCPC, aceasta fiind o simplă mâsurâ de administrare judiciară.
Perioada tranzitorie. Pentru procesele pornite între data intrării în vigoare a codului şi data de 31 decembrie 2015, art. XV alin. (9) din Legea nr. 2/2013 prevede că dispoziţiile art. 475 alin. (3) NCPC rămân aplicabile.