Art. 476 Noul Cod de Procedură Civilă Efectul devolutiv al apelului Apelul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Apelul
Apelul
Art. 476
Efectul devolutiv al apelului
(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.
(2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
(3) Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.
| ← Art. 475 Noul Cod de Procedură Civilă Pregătirea judecăţii... | Art. 477 Noul Cod de Procedură Civilă Limitele efectului... → |
|---|
Astfel, instanţa de apel va verifica soluţia atacată atât din punct de vedere al temeiniciei, statuând dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauză şi a fost corespunzător stabilită, după cum hotărârea apelată este verificată şi sub aspectul legalitâţii, respectiv dacă prima
Citește mai mult
instanţa a identificat, interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii.2. Dublul grad de jurisdicţie. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, atunci când este prevăzută de lege, această cale de atac asigură părţilor un dublu grad de jurisdicţie.
însă principiul dublului grad de jurisdicţie nu are o valoare constituţională, după cum nici art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului nu pretinde în materie civilă dublul grad de jurisdicţie, astfel încât legiuitorul ordinar poate suprima oricând dreptul la apel în anumite priciniU1.
Această posibilitate a fost folosită şi în concepţia noului cod, suprimându-se dreptul la apel pentru anumite hotărâri, însă cu mai mare moderaţie, astfel încât apelul este reglementat şi în prezent în considerarea caracterului său de cale de atac comuna, obişnuită.
Nu este inutil a se face precizarea că acest caracter de cale de atac comună este subliniat o dată în plus prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă.
3. Semnificaţia motivelor de apel. Caracterul devolutiv al apelului în lipsa lor. întrucât apelul este o cale de atac, apelantul are obligaţia de a dezvolta criticile sale în fapt şi în drept faţă de modul în care s-a desfăşurat judecata la prima instanţă sau faţă de hotărârea atacată, iar nu să reia cele susţinute la prima instanţă, prin motivele de apel fixându-se limitele în care va avea loc judecata în calea de atac.
Dacă nu procedează însă la motivarea apelului, apelantul nu va mai putea invoca în faţa instanţei de apel alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele de care s-a prevalat la prima instanţă, caracterul devolutiv al apelului fiind expres consacrat prin prevederile art. 476 alin. (2).
în consecinţă, în cazul nemotivării apelului devoluţiunea în apel va opera cu privire la întreaga cauză, astfel încât instanţa va rejudeca pricina sub toate aspectele sale, atât în fapt, cât şi în drept, analizând nu numai cererile formulate la prima instanţă de apelant, ci şi apărările invocate de partea potrivnică cu privire la pretenţia dedusă judecăţii, dar cu circumstanţierile ce urmează.
Astfel, apreciem că devoluţiunea într-un apel nemotivat de partea care a declarat calea de atac nu poate fi nelimitata, ci judecata într-un astfel de apel este supusă limitelor generale decurgând din interpretarea sistematică a dispoziţiilor ce guvernează materia apelului, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la crearea unei situaţii mai favorabile pentru apelantul care nu a motivat calea de atac decât pentru apelantul care şi-a conformat conduita dispoziţiilor legale şi a procedat la formularea unor critici concrete, în termenul legal, împotriva hotărârii pe care o atacă, ceea ce nu ar fi echitabil.
în cazul unui apel nemotivat nu se poate opera cu criteriul legal prevăzut de art. 477 NCPC (limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat), în timp ce criteriul prevăzut de art. 478 NCPC (limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă), singular, nu oferă o soluţie pentru stabilirea limitelor judecăţii într-astfel de apel.
însă, art. 461 alin. (1) NCPC prevede că apelul se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii; în mod evident apelul doar împotriva considerentelor reglementat de art. 461 alin. (2) nu este compatibil cu un apel nemotivat deoarece presupune dezvoltarea anumitor raţionamente prin care să se combată considerentele hotărârii apelate, aşadar, conceperea unor motive de apel, în termenii acestei norme.
Ca atare, considerăm ca limitele devoluţiunii apelului nemotivat sunt cele prevăzute de art. 461 alin. (1) coroborate cu art. 477 alin. (1) NCPC, astfel că instanţa de apel va analiza legalitatea şi temeinicia soluţiilor ce se reflecta în dispozitiv, dar, implicit şi a considerentelor decisive şi decizorii, care susţin soluţia pronunţată şi care cuprind rezolvări ale unor chestiuni litigioase, în legătura cu soluţia redată în dispozitiv; pe de altă parte, date fiind şi prevederile art. 430 alin. (2) NCPC, apelul nemotivat, întocmai ca apelul motivat declarat împotriva dispozitivul hotărârii, antrenează în mod implicit în sarcina instanţei de apel obligaţia de a cenzura şi considerentele menţionate.
Totodată, această concluzie este susţinută şi de prevederile art. 476 alin. (2) care prevăd că instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă. Aceasta nu înseamnă că instanţa de apel se va pronunţa întotdeauna asupra fondului raportului juridic litigios, ci doar atunci când soluţia din dispozitiv a dat o astfel de dezlegare; în egală măsură, soluţia apelată poate fi dată pe cale de excepţie, iar pronunţarea instanţei de apel, în fond, va presupune statuarea cu privire la temeinicia şi legalitatea excepţiei reţinute de prima instanţă.
O altă consecinţă în apelul nemotivat [devolutiv, în condiţiile art. 476 alin. (2)] este aceea că instanţa de apel nu va putea cenzura neregulile procedurale de natura a-l fi vâtâmat pe apelant, întrucât nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată, astfel cum prevede art. 178 alin. (2), deci, de către apelant, prin motivele de apel, dacă nu era decăzut din termenul de invocare a nulităţii; însă, instanţa de apel va putea să invoce motive de ordine publică chiar şi în apelul nemotivat, dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza finală fiind pe deplin aplicabile; în sfârşit, nici dezlegarea dată de prima instanţă unor excepţii ori altor incidente procedurale în cuprinsul unor încheieri interlocutorii nu va putea fi cenzurată în ipoteza apelului devolutiv în condiţiile art. 476 alin. (2) NCPC, chiar dacă prima instanţă a soluţionat excepţii de ordine publică, asemenea dezlegări intrând sub autoritatea de lucru judecat prin faptul necriticării lor.
4. Apelul nedevolutiv. Articolul 476 alin. (3) NCPC stabileşte situaţiile în care apelul nu are caracter devolutiv.
Astfel, atunci când prin apel nu se solicită judecata în fond sau rejudecarea, ci doar anularea hotărârii primei instanţe şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă, apelul este lipsit de caracter devolutiv.
Norma are în vedere ipoteza unui apel motivat, întrucât în termenii normei apelantul „nu solicită judecata în fond sau rejudecarea", astfel că prin criticile formulate acesta invocă o excepţie de ordine publică (care ar putea fi susţinută pentru prima dată prin motivele de apel) sau reiterează o excepţie procesuală respinsă de prima instanţă (care poate fi şi de ordine privată); ca atare, dacă instanţa de apel va constata că aceasta este întemeiată, va admite apelul, va dispune anularea hotărârii primei instanţe şi va da eficienţă excepţiei, în sensul respingerii ori anulării cererii de chemare în judecată pe calea acestei excepţii sau trimiterii dosarului la instanţa competentă.
Soluţia apelată în aceste condiţii poate să fie atât o hotărâre prin care s-a dat o rezolvare pe fond raportului juridic litigios, caz în care apelantul nu cere rejudecarea, cât şi o hotărâre pronunţată pe cale de excepţie, situaţie în care, în ipoteza acestui apel nedevolutiv, apelantul nu cere judecata pe fond.
Indiferent de conţinutul hotărârii apelate, prin acest apel se valorifică o excepţie procesuală care poate conduce la anularea hotărârii atacate, ceea ce este posibil chiar în cazul în care soluţia primei instanţe este pronunţată prin admiterea unei alte excepţii, prin apel invocându-se o excepţie prioritară în ordinea de soluţionare a excepţiilor procesuale sau criticându-se respingerea unei asemenea excepţii de prima instanţă [fie prin hotărârea de dezînvestire, fie printr-o încheiere interlocutorie pronunţată în cursul judecăţii, întrucât obiect al apelului pot fi şi încheierile premergătoare - art. 466 alin. (4)].
Părţile însă vor trebui să facă uz cu circumspecţie de posibilitatea exercitării unui asemenea apel, pentru că, în cazul în care instanţa de apel constată caracterul neîntemeiat al excepţiei susţinute prin motivele de apel, confirmând soluţia primei instanţe, apelantul nu mai are posibilitatea de a formula şi alte critici, ulterior, împotriva aceleiaşi soluţii, printr-un alt apel, dată fiind unicitatea căii de atac şi termenii în care este ea reglementată - art. 460 alin. (1) NCPC.
în plus, dacă s-a declarat acest apel nedevolutiv, după constatarea caracterului nefondat al criticilor dezvoltate de apelant, instanţa de apel nu va putea recurge la aplicarea dispoziţiilor art. 476 alin. (2), întrucât nu a fost învestită cu un apel nemotivat, ci cu un apel motivat în considerarea unei excepţii procesuale; pe de altă parte, şi topografia normelor conduce la concluzia neaplicării art. 476 alin. (2), noma din alin. (3) derogând de la cea anterioară.
Nici promovarea unui recurs nu este un remediu adecvat în acest caz, deoarece, în ipoteza în care decizia instanţei de apel este susceptibilă de recurs, criticile invocate prin motivele de casare nu vor putea viza decât aspecte de nelegalitate, ceea ce, în general, reaprecierea asupra unei excepţii procesuale nu permite.