Art. 484 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea executării Recursul Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 484
Suspendarea executării
(1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.
(2) La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 718. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.
(3) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează:
1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs;
2. de completul de filtru, după ce acesta a fost desemnat, în cazurile prevăzute la art. 493;
3. de completul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat termen în şedinţă publică.
(4) Termenul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă mai mult de 10 zile de la primirea cererii de suspendare.
(5) Completul se pronunţă, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă.
(6) La judecata cererii de suspendare părţile trebuie să fie reprezentate de avocat sau, când este cazul, de consilierul juridic.
(7) Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. (3)-(5) şi (6) aplicându-se în mod corespunzător.
| ← Art. 483 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul şi scopul... | Art. 485 Noul Cod de Procedură Civilă Termenul de recurs... → |
|---|
Situaţiile enumerate de text sunt aceleaşi ca şi în vechea reglementare şi vizează acele împrejurări în care, în eventualitatea admiterii recursului, întoarcerea executării ar fi anevoioasă ori de-a dreptul imposibilă: strâmutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă. Credem însă că în ceea ce priveşte strâmutarea de hotare
Citește mai mult
s-a produs o necorelare a textelor, întrucât cererile având acest obiect sunt reglementate de art. 94 pct. 1 lit. f) şi, conform art. 483 alin. (2), nu sunt susceptibile de recurs. Faptul că aceste cereri sunt menţionate în art. 484 nu deschide calea recursului împotriva hotărârilor prin care se soluţionează respectivele cereri; pur şi simplu dispoziţiile referitoare la suspendarea executării hotărârii nu le sunt aplicabile.La situaţiile enumerate mai sus, textul din cod mai adaugă în mod acoperitor şi eventualele alte cazuri anume prevăzute de lege. Spre exemplu, potrivit art. 1063 alin. (3) NCPC, recursul formulat împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii este suspensiv de executare.
2. Suspendarea facultativă. Pentru alte situaţii decât cele la care se referă alin. (1), suspendarea executării nu mai este obligatorie, ci se poate acorda sau nu de către instanţă în urma judecării cererii formulate de partea interesată, adică de către recurent.
Instanţa competentă să judece cererea de suspendare a executării este instanţa sesizată cu judecarea recursului şi tot la această instanţă se şi depune cererea.
3. Condiţiile cererii de suspendare. Pentru a sesiza în mod corect instanţa de recurs cu judecata unei cereri de suspendare a executării, recurentul trebuie să observe exigenţele art. 484 alin. (2).
Astfel, cererea de suspendare trebuie să fie formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi (3), adică numai de un avocat sau de o persoană licenţiată în drept, după distincţiile cuprinse în articolul menţionat.
în mod evident, cererea trebuie motivată, deşi textul nu arată acest lucru în mod expres; îndatorirea rezultă din art. 148 alin. (1) care prevede, ca o regulă general aplicabilă, obligaţia motivării oricărei cererii adresate instanţelor judecătoreşti. în plus, art. 484 alin. (2) prevede că instanţa poate dispune motivat suspendarea executării; or, pentru a putea proceda astfel, instanţa trebuie să ştie care sunt, în opinia recurentului, motivele care justifică o asemenea măsură excepţională.
Cererea de suspendare trebuie însoţită de o copie certificată a cererii de recurs, iar când cererea se face înainte ca dosarul cauzei să fi fost trimis instanţei de recurs, trebuie însoţită şi de o copie legalizată a dispozitivului hotărârii recurate. Prin această exigenţă suplimentară legiuitorul a urmărit ca instanţa de recurs să aibă la dispoziţie - chiar şi în lipsa dosarului integral - acel minim de informaţii în legătură cu pricina care să-i permită a hotărî cu celeritate şi în mod eficient asupra cererii de suspendare.
4. Cauţiunea. O altă măsură care va accelera judecata cererii de suspendare este aceea conform căreia cauţiunea se achită în avans, iar dovada achitării acesteia se depune de către recurent odată cu cererea de suspendare.
în vechea reglementare, cauţiunea se stabilea de către instanţă printr-o încheiere premergătoare, cu citarea şi ascultarea părţilor, ceea ce făcea destul de dificil ca cererea propriu-zisă să se soluţioneze cu suficientă celeritate şi în mod necesarînaintea recursului.
Cuantumul cauţiunii este actualmente determinabil după criteriile din art. 718 alin. (2) şi (3) NCPC.
în practica judiciară s-a statuat că neîndeplinirea obligaţiei de depunere a cauţiunii conduce la concluzia nerespectării condiţiilor legale pentru admiterea cererii de suspendare a executării hotărârii, astfel încât cererea se va respinge ca neîntemeiată. Contrar soluţiilor jurisprudenţiale, în doctrină s-a apreciat că sancţiunea nerespectării obligaţiei de depunere a cauţiunii va fi respingerea cererii de suspendare a executării ca inadmisibilă, din moment ce obligaţia depunerii cauţiunii reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, preliminară analizării temeiniciei acesteia.
Credem că această ultimă soluţie se va impune în actuala reglementare, deoarece, în caz de neplată a cauţiunii, instanţa nu va putea trece la analiza pe fond a cererii.
5. Timbrajul. Cererea de suspendare este supusă timbrajului, în condiţiile art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxa fiind una fixă.
6. Judecata cererii. Cererea se judecă în comero de consilium, conform art. 484 alin. (3). în vechea reglementare, în lipsa unei atare prevederi, se aplica regula judecăţii în şedinţă publică.
în vederea judecării cererii este obligatorie citarea părţilor, iar acestea trebuie să fie reprezentate de avocat sau, după caz, de consilier juridic. Aşadar, şi în privinţa cererii de suspendare a executării formulată în faţa instanţei de recurs operează interdicţia ca părţile să îşi susţină cauza în mod personal.
Pentru celeritate, termenul fixat pentru judecata cererii nu trebuie să fie mai mare de 10 zile de la primirea acesteia, iar calculul termenului se face potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2.
Completul care judecă cererea se determină în funcţie de momentul la care aceasta se înregistrează pe rolul instanţei de recurs. Astfel:
a) dacă cererea se înregistrează înaintea dosarului de recurs propriu-zis, atunci va fi repartizată unui complet special constituit, format din trei judecători, adică în acelaşi mod ca şi pentru judecata recursului; formularea potrivit căreia completul este anume constituit vrea să arate că nu este vorba despre completul care va judeca recursul sau care va realiza filtrul; cerinţa repartizării aleatorii va trebui, desigur, îndeplinită;
b) dacă dosarul a fost deja înregistrat şi se află în procedura filtrului, completul de filtru se va pronunţa şi asupra cererii de suspendare;
c) în fine, dacă dosarul de recurs a trecut de procedura filtrului, cererea se va judeca de completul căruia i s-a repartizat judecata recursului.
în oricare dintre situaţii, completul se pronunţă în aceeaşi zi în care au loc dezbaterile sau, în cazul amânării pronunţării, în cel mult 48 de ore de la judecată.
Hotărârea dată în cererea de suspendare este o încheiere, ea trebuie motivată şi, potrivit art. 484 alin. (5), este definitivă.
Această soluţie era adoptată jurisprudenţial şi sub regimul Codului de procedură civilă anterior, în sensul că, deşi din coroborarea dispoziţiilor art. 300 alin. (3) cu art. 403 alin. (3) CPC 1865 se putea prefigura posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii de suspendare, atunci când încheierea recurată era pronunţată într-un dosar de recurs, recursul împotriva încheierii de suspendare era privit ca inadmisibil.
Cum existau însă şi soluţii contrare, intervenţia legislativă este binevenită şi logică în acelaşi timp: din moment ce hotărârea instanţei de recurs asupra recursului însuşi nu este supusă niciunei căi de atac, cu atât mai mult încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra unei măsuri până la judecata recursului trebuie să aibă acest regim juridic.
Din păcate, sub imperiul noului cod, există şi situaţii care atenuează acest principiu, spre exemplu, în materia recuzării, art. 53 alin. (1) NCPC prevede în mod expres că deşi hotărârea prin care se soluţionează cauza este definitivă, încheierea prin care se respinge recuzarea poate fi atacată cu recurs.
7. Revenirea asupra suspendării. Revenirea asupra suspendării acordate se realizează printr-o procedură simetrică celei prin care s-a acordat suspendarea executării hotărârii recurate, în acest sens fiind relevante dispoziţiile alin. (7) al art. 484 care trimit la alin. (3)-(6) din acelaşi articol.
Aşadar, revenirea asupra suspendării executării nu este o procedură care să se declanşeze din oficiu, ci la cererea părţii interesate.
Alineatul (7) nu face trimitere şi la dispoziţiile alin. (2) şi credem că aceasta se explică prin aceea că nu se pune problema plăţii vreunei cauţiuni, iar actele la care se referă textul menţionat au fost deja depuse odată cu cererea de suspendare.
Alineatul (2) prevede însă şi formularea cererii de suspendare prin avocat sau licenţiat în drept prin trimitere la art. 83 alin. (2) şi (3) şi credem că, în cazul cererii de revenire asupra suspendării, fiind vorba tot despre o cerere adresată instanţei de recurs, ea trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie în privinţa calităţii persoanei care o poate formula. Aceasta cu atât mai mult cu cât dispoziţiile alin. (6) referitoare la reprezentarea la judecata cererii se aplică fără echivoc.
Cum suspendarea se poate dispune printr-o încheiere motivată, adică în prezenţa unor motive temeinice, tot astfel se poate reveni asupra măsurii dispuse.
Aceste motive de revenire pot fi preexistente încuviinţării suspendării, dar instanţa să nu le fi cunoscut, fie din cauză că partea potrivnică celei care a cerut suspendarea nu s-a apărat corespunzător, fie din cauză că, în absenţa dosarului de recurs, instanţa nu a avut la îndemână toate elementele necesare pentru a se pronunţa pe deplin edificată. Trebuie remarcat că, mai ales în situaţia soluţionării cererii de suspendare înainte de înregistrarea dosarului de recurs, acordarea sau nu a suspendării executării reprezintă o chestiune de apreciere, în care flerul şi experienţa judecătorilor joacă un rol însemnat.
Motivele de revenire pot apărea şi ulterior, prin schimbarea semnificativă a împrejurărilor care au determinat instanţa să acorde suspendarea.