Art. 499 Noul Cod de Procedură Civilă Motivarea hotărârii Recursul Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 499
Motivarea hotărârii
Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.
| ← Art. 498 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţiile pe care le... | Art. 500 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele casării... → |
|---|
Aşa fiind, în lipsa unui text expres, pe baza art. 261 CPC 1865, adaptat prin contribuţia practicii instanţelor, o astfel de hotărâre reda în mod rezumativ soluţia primei instanţe şi considerentele acesteia, soluţia instanţei de apel şi considerentele acesteia, motivele de recurs şi răspunsul la acestea, cu indicarea temeiurilor de drept avute în vedere. Desigur că, în cazul recursurilor soluţionate pe cale de excepţie - tardivitate, nulitate, lipsă
Citește mai mult
de interes, perimare etc. -, motivarea se rezuma de cele mai multe ori la excepţia admisă şi argumentele de fapt şi de drept ce o justificau.Avantajul unei astfel de motivări era dat de faptul că decizia instanţei de recurs reprezenta o „radiografie" a întregului proces şi avea puterea prin ea însăşi, citită separat de dosar, să convingă cu privire la justeţea soluţiei.
Dezavantajul apărea în contextul supraaglomerării cronice a rolului instanţelor de judecată şi în special al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi consta în acela că motivarea hotărârii întârzia deseori peste termenul de 30 de zile prevăzut în mod nerealist de lege.
în actuala reglementare, instanţele de recurs vor putea motiva hotărârile începând cu redarea motivelor de recurs şi continuând cu analiza acestora, arătând pentru fiecare în parte de ce sunt sau nu fondate. în ciuda formulei utilizate de text, nu motivele de recurs se admit sau se resping, în bloc sau individual, ci recursul însuşi se admite când toate sau o parte dintre motive sunt fondate şi se respinge când niciunul dintre motive nu este fondat.
Prin derogare de la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) NCPC, din hotărârea instanţei de recurs vor putea lipsi obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută (de instanţele anterioare, din moment ce aceasta nu face obiect de analiză în recurs) pe baza probelor administrate.
Cu toată libertatea de a proceda astfel, din dorinţa ca hotărârea să poată fi mai lesne urmărită şi înţeleasă, probabil că instanţele vor face o scurtă introducere în care vor arăta cel puţin ce s-a hotărât în fazele procesuale anterioare şi în legătură cu ce.
Conform tezei a ll-a a art. 499, în cazul în care recursul se respinge fara a fi cercetat în fond ori se anuleazâ sau se constata perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei, fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, ceea ce este logic, neputându-se evoca o analiză care nu mai are loc.
De fapt, ceea ce credem că vrea să spună textul este că, în situaţiile enumerate, nu mai trebuie nici măcar redate motivele de casare, din moment ce nu se mai ajunge la analiza lor.