Art. 55 Noul Cod de Procedură Civilă Enumerare Părţile

1. Delimitarea dintre părţi şi participanţi. în ipoteza procedurii contencioase, părţile acţiunii civile sunt reprezentate de persoanele fizice sau juridice între care există un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti ce se pronunţă în cauză.

în cazul procedurii necontencioase, părţile în procesul civil reprezintă persoanele care se adresează instanţei judecătoreşti cu o cerere, fără a urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă

Citește mai mult

persoană, precum şi, dacă este cazul, persoanele chemate în proces pentru soluţionarea cererii respective.

Potrivit noului cod, au calitatea de părţi în procesul civil reclamantul, pârâtul şi terţii care intervin voluntar sau forţat în proces (terţii devenind părţi numai după admiterea în principiu de către instanţă a cererii de intervenţie prin încheiere), restul persoanelor intrând în categoria altor participanţi, în măsura în care îndeplinesc o serie de activităţi pe parcursul procesului civil.

Astfel, nu au calitatea de părţi ale acţiunii civile martorii, experţii, interpreţii, traducătorii, avocaţii sau mandatarii părţilor, aceştia fiind numai participanţi în procesul civil, alături de instanţa de judecată şi de procuror.

Delimitarea părţilor de ceilalţi participanţi la procesul civil prezintă deosebită relevanţă în plan procesual. Spre exemplu, în ipoteza în care un martor nu a fost legal citat pentru un termen de judecată, instanţa va putea pune în discuţie şi soluţiona excepţii procesuale şi alte cereri prealabile la acel termen de judecată, întrucât dispoziţiile art. 153 alin. (1) NCPC, potrivit cărora instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost legal citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel, vizează exclusiv părţile, iar nu şi pe alţi participanţi la proces.

2. Denumiri specifice ale părţilor. Noţiunea de parte în proces este generică, indiferent de stadiul în care se găseşte procesul - judecată în primă instanţă, apel sau căi de atac extraordinare ori executare silită.

Părţile poartă denumiri specifice în cadrul diferitelor etape ale procesului civil, precum şi în funcţie de acţiunea civilă exercitată în concret.

Astfel, în etapa judecăţii în primă instanţă, ca regulă, părţile poartă denumirea de reclamant (persoana care adresează instanţei o pretenţie) şi pârât (persoana chemată în judecată pentru rezolvarea pretenţiei reclamantului).

Prin excepţie, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenţională sau alte asemenea cereri intitulate plângeri, partea reclamantă poartă denumirea de petent, iar cealaltă de intimat. De asemenea, în cadrul proceselor având ca obiect contestaţie la executare, contestaţie întemeiată pe Legea nr. 10/2001 sau alte asemenea cereri intitulate contestaţie, partea reclamantă poartă denumirea de contestator, iar partea chemată în judecată de intimat.

în practica judiciară, în situaţia cererii de ajutor public judiciar, cererii de preschimbare a termenului de judecată, cererii de asistenţă judiciară, cererii de îndreptare a erorilor materiale sau a altor asemenea cereri, partea care le formulează este denumită petent ori este desemnată în calitatea pe care o are în cadrul procesului.

în ipoteza cererii reconvenţionale, părţile poartă denumiri compuse, şi anume: pârâtul care formulează cererea reconvenţională este desemnat drept pârât-reclamant, întrucât în cererea principală figurează în calitate de pârât, iar în cererea incidentală de reclamant, iar reclamantul împotriva căruia este formulată cererea reconvenţională este desemnat drept reclamant-pârât, întrucât în cererea principală figurează în calitate de reclamant, iar în cererea incidentală de pârât.

în etapa procesuală a apelului, partea care exercită calea de atac se numeşte apelant, iar cealaltă parte intimat, în timp ce în etapa procesuală a recursului partea care exercită calea de atac se numeşte recurent, iar cealaltă parte, de asemenea, intimat. în practica judiciară, în cadrul acestor căi de atac, părţile poartă denumiri compuse din calitatea existentă în calea de atac şi din cea avută în faza judecării cauzei în primă instanţă (spre exemplu, apelant-reclamant, recurent-intervenient în nume propriu, intimat-contestator etc.). Un argument pentru care în căile de atac sunt folosite aceste denumiri compuse este acela de a identifica cu uşurinţă părţile în ipoteza în care atât reclamantul, cât şi pârâtul sau terţul intervenient exercită cale de atac în cauză.

în situaţia în care hotărârea primei instanţe a fost anulată în apel sau casată în recurs cu reţinerea cauzei spre rejudecare, părţile vor reprimi denumirea pe care au avut-o în faza judecării cauzei în primă instanţă, iar nu în calea de atac, întrucât obiectul rejude-cării este reprezentat de cererile deduse judecăţii, iar nu hotărârea primei instanţe, ce a fost deja analizată şi desfiinţată în urmă exercitării controlului judiciar.

în calea de atac extraordinară a revizuirii, partea care o exercită poartă denumirea de revizuent, iar cea împotriva căreia este promovată de intimat, fără a fi uzitate denumirile compuse din cadrul căii de atac a apelului sau a recursului.

în ceea ce priveşte calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, partea care o exercită poartă denumirea de contestator, iar cea împotriva căreia este promovată de intimat, de asemenea, fără a fi uzitate denumirile compuse din cadrul căii de atac a apelului sau a recursului.

în cadrul executării silite, denumirea părţilor este de creditor şi de debitor (spre exemplu, în cererile de validare a popririi, încuviinţare a executării silite etc.). în privinţa cererilor de încuviinţare a executării silite, în practica judiciară biroul executorului judecătoresc sau corpul executorilor judecătoreşti care sesizează instanţa de executare este desemnat, de regulă, ca petent.

3. Terţii intervenienţi. Terţele persoane care intervin în proces voluntar sau forţat sunt:

a) intervenientul principal şi intervenientul accesoriu, după admiterea în principiu a cererii de intervenţie de către instanţă;
b) terţul chemat în judecată care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul şi care dobândeşte poziţia procesuală de reclamant, după admiterea în principiu a cererii de intervenţie forţată de către instanţă;
c) chematul în garanţie, indiferent dacă cererea de intervenţie forţată este formulată de reclamant, pârât, intervenient principal sau de un alt chemat în garanţie, după admiterea în principiu a cererii de intervenţie de către instanţă;
d) persoana arătată drept titular al dreptului în condiţiile art. 75 NCPC, care, după admiterea în principiu a cererii de intervenţie de către instanţă şi în funcţie de poziţia exprimată de reclamant şi de acesta, dobândeşte calitatea de pârât sau de intervenient principal;
e) persoana introdusă forţat în cauză, din oficiu, de către instanţă, în condiţiile art. 78-79 NCPC.