Art. 59 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de existenţă Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte Părţile

1. Noţiunea coparticipării procesuale. Coparticiparea procesuală (litisconsorţiul procesual) desemnează situaţia în care calitatea de reclamant sau de pârât este deţinută de mai multe persoane fizice sau juridice, reprezentând aplicaţia în plan procesual a pluralităţii subiectelor raportului juridic civil de drept substanţial sau numai consecinţa unei strânse legături dintre drepturile şi obligaţiile mai multor persoane.

Astfel, spre exemplu, dacă două persoane s-au obligat solidar faţă de o altă persoană să execute o obligaţie pecuniară, în caz de litigiu creditorul îi poate acţiona în

Citește mai mult

judecată, poziţia procesuală de pârât aparţinând ambilor debitori. De asemenea, dacă un bun este coproprietatea mai multor persoane, toate acestea pot promova o acţiune în revendicare împotriva celui care deţine nelegal bunul, poziţia procesuală de reclamant aparţinând în acest caz tuturor coproprietarilor litiganţi.

Pentru existenţa coparticipării procesuale este necesară nu numai pluralitatea de părţi aflate pe aceeaşi poziţie procesuală, dar şi condiţia ca obiectul procesului să fie un drept sau o obligaţie comună (spre exemplu, în ipoteza raporturilor de solidaritate pasivă - coautorii unei fapte ilicite) ori ca drepturile sau obligaţiile lor să aibă aceeaşi cauză (spre exemplu, obligarea a doi pârâţi la executarea unor obligaţii distincte izvorând din acelaşi act juridic) sau ca între drepturile şi obligaţiile părţilor să existe o strânsă legătură.

Pentru ipoteza existenţei unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor poate fi dat următorul exemplu: doi sau mai mulţi salariaţi introduc o acţiune comună împotriva aceluiaşi angajator pentru plata unui anumit tip de spor sau primă salarială (drepturile nu sunt comune şi nici nu au o cauză comună, deoarece izvorul drepturilor decurge din contractul individual de muncă al fiecăruia, însă există o strânsă legătură între acestea). Alte exemple ar putea fi următoarele: mai mulţi salariaţi concediaţi în cadrul unei proceduri de concediere colectivă formulează o acţiune comună împotriva angajatorului - obiectul este diferit, fiind contestată fiecare decizie individuală de concediere, însă strânsa legătură este dată de procedura comună de concediere în cadrul căreia s-au emis deciziile; un salariat transferat de la un angajator la altul introduce o acţiune împotriva ambilor angajatori, pentru plata anumitor drepturi salariale, doar că pentru perioada anterioară transferului de întreprindere drepturile se solicită de la angajatorul cedent, iar pentru perioada ulterioară acestea se pretind de la angajatorul cesionar.

Este de remarcat faptul că noul Cod de procedură civilă a înlăturat divergenţele existente în practica judiciară referitoare la existenţa coparticipării şi în situaţia în care între obiectul şi cauza acţiunii există numai o strânsă legătură, reglementând în mod expres această posibilitate.

în ipoteza în care între drepturile şi obligaţiile părţilor nu se poate stabili vreo legătură, nu va exista coparticipare procesuală, iar instanţa va pronunţa o soluţie de disjungere a celei de-a doua cereri şi de înaintare a acesteia serviciului registratură în vederea formării unui dosar distinct şi a repartizării sale aleatorii. Spre exemplu, dacă cererea de chemare în judecată este promovată de reclamant împotriva a doi pârâţi, primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu un pârât având ca obiect obligarea sa la plata chiriei restante aferente închirierii unui bun imobil, iar cel de-al doilea capăt de cerere formulat în contradictoriu cu celălalt pârât având ca obiect revendicarea unui bun mobil, fără nicio legătură între obiectul şi cauza celor două capete de cerere, instanţa va disjunge cel de-al doilea capăt de cerere în vederea formării unui dosar distinct şi repartizării sale aleatorii.

Coparticiparea procesuală existentă în etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă poate continua sau, dimpotrivă, poate înceta în faza judecăţii în căile de atac.

Spre exemplu, în situaţia în care cererea de chemare în judecată este promovată de un reclamant împotriva a doi pârâţi, prima instanţă respinge cererea faţă de primul pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi faţă de celălalt pârât ca neîntemeiată, iar reclamantul declară apel numai împotriva ultimei soluţii, părţi în calea de atac vor fi numai reclamantul şi cel de-al doilea pârât, în raport de primul soluţia fiind definitivă şi dobândind autoritate de lucru judecat. Având în vedere că numai aceste persoane au calitatea de părţi în calea de atac, primul pârât nu va fi citat la judecata apelului.

Dimpotrivă, dacă cererea este introdusă de mai mulţi reclamanţi împotriva unui singur pârât, cererea este respinsă şi numai unul dintre aceştia exercită calea de atac, părţi în calea de atac vor fi toţi reclamanţii şi pârâtul, aplicându-se art. 60 alin. (3) NCPC, potrivit căruia reclamanţii care nu au îndeplinit un act de procedură în termen (spre exemplu, nu au exercitat calea de atac) vor continua totuşi să fie citaţi, dacă nu au termen în cunoştinţă.

2. Clasificarea coparticipării procesuale

2.1. Coparticiparea facultativa şi coparticiparea obligatorie. în funcţie de criteriul rolului voinţei părţilor ia formarea coparticipării procesuale, aceasta se clasifică în coparticipare facultativă şi coparticipare obligatorie.

Dat fiind faptul că textul art. 59 NCPC prevede că „mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte", nestabilind o obligaţie în acest sens, rezultă că regula în materie de coparticipare procesuală este coparticiparea facultativă, iar numai în situaţiile expres determinate de lege coparticiparea va avea caracter obligatoriu.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 684 alin. (2) NCC, partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută. Având în vedere că legea materială impune obligativitatea participării la partaj a tuturor coproprietarilor, aceasta determină în planul dreptului procesual existenţa unei coparticipări procesuale obligatorii. Ca atare, în materie de partaj judiciar, va exista coparticipare procesuală obligatorie dacă copro-prietatea există între cel puţin trei persoane.

în ceea ce priveşte însă acţiunea în revendicare, precum şi alte acţiuni în justiţie referitoare la bunuri proprietate comună, dispoziţiile art. 643 NCC înlătură regula coparticipării procesuale active sau pasive obligatorii în cadrul acţiunilor în justiţie promovate de un singur coproprietar cu privire la bunul comun, dispoziţia fiind de natură să pună capăt unei controverse importante existente în practica judiciară şi în literatura de specialitate.

Astfel, art. 643 alin. (1) NCC, vizând acţiunile în justiţie, prevede că fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare.

Potrivit art. 643 alin. (2) NCC, hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul copro-prietăţii profită tuturor coproprietarilor, ceea ce înseamnă că aceştia, chiar dacă nu au fost parte în litigiul respectiv, se pot prevala de efectele hotărârii judecătoreşti întocmai ca partea. Hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari, de unde rezultă concluzia că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a unei astfel de hotărâri într-un litigiu promovat ulterior de celălalt coproprietar, având identitate de obiect şi cauză.

în conformitate cu art. 643 alin. (3) NCC, când acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate de reclamanţi, în termenul şi condiţiile prevăzute în noul Cod de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.

Ca atare, în cazul acţiunii în revendicare coparticiparea procesuală activă sau pasivă nu mai este obligatorie, astfel încât, în măsura în care pârâtul nu formulează cerere de chemare în judecată a altor persoane în temeiul dispoziţiilor art. 68 NCPC, instanţa va judeca cererea în cadrul procesual astfel trasat.

Minuta va conţine obligaţia pârâtului de restituire a bunului imobil în folosul reclamantului şi al celorlalţi coproprietari, care, în măsura în care aceştia din urmă sunt cunoscuţi, vor fi individualizaţi prin nume şi domiciliu, chiar dacă nu au participat

la judecarea cauzei, tocmai în virtutea faptului că această hotărâre judecătorească le este profitabilă, dar şi pentru prevenirea obţinerii de către reclamant a unor drepturi exclusive. în acest scop, reclamantului i se poate stabili obligaţia de a indica numele şi domiciliul celorlalţi coproprietari, sub sancţiunea suspendării judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC. Minuta nu ar trebui redactată în sensul restituirii către reclamant numai a cotei sale părţi din dreptul de proprietate asupra bunului, întrucât bunul, nefiind delimitat material, nu poate fi restituit pe porţiuni, revendicarea presupunând o lăsare în deplină proprietate şi posesie a bunului.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 71/2011, prevederile art. 643 alin. (1) şi (2) NCC se aplică şi în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a noului Cod civil, iar cele ale art. 643 alin. (3) NCC se aplică şi în situaţiile în care pricina nu a fost soluţionată în primă instanţă până la data intrării în vigoare a noului Cod civil. Prin urmare, din momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, dispoziţiile referitoare la posibilitatea introducerii acţiunii în revendicare de către un singur proprietar sunt de imediată aplicare pentru cererile care nu au fost soluţionate în mod definitiv, instanţa judecătorească nemaiputând pronunţa o soluţie de respingere a cererii pentru lipsa calităţii procesuale active sau pasive.

în ceea ce priveşte acţiunea posesorie, dacă anterior intrării în vigoare a noului Cod civil coproprietarul nu avea singur exerciţiul acţiunii posesorii împotriva terţilor, con-siderându-se, în caz afirmativ, că însemna să i se recunoască implicit o posesie exclusivă asupra bunului, după intrarea în vigoare a codului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 643 alin. (1) NCC, coproprietarul se poate prevala de acest drept.

Ca atare, deşi s-ar putea obiecta că acţiunea posesorie nu constituie o acţiune privitoare la coproprietate, apreciem că, din moment ce un coproprietar poate introduce singur acţiune în revendicare, cu atât mai mult poate promova o acţiune posesorie, în temeiul regulii de drept qui potest plus potest minus.

Un alt exemplu de coparticipare procesuală obligatorie îl constituie acela vizând acţiunea în declararea nulităţii unui act juridicîncheiat între mai multe părţi, fiind obligatorie atragerea în judecată a tuturor persoanelor care au calitatea de părţi contractuale, întrucât nu este cu putinţă ca un act juridic să fie anulat faţă de o parte şi să rămână valabil faţă de alta111.

De asemenea, acţiunea în declararea nulităţii căsătoriei introdusă de o terţă persoană interesată se exercită împotriva ambilor soţi121.

2.2. Coparticiparea subiectiva şi coparticiparea obiectiva. Coparticiparea procesuală se poate clasifica şi în coparticipare procesuală subiectivă în ipoteza în care există o pluralitate de părţi cu aceleaşi interese, respectiv în coparticipare procesuală obiectivă atunci când rezultă din conexarea a două sau mai multor cereri, dacă în unele din acestea sunt şi alte părţi.

Conexitatea nu conduce întotdeauna la naşterea coparticipării procesuale obiective, existând situaţii în care se reunesc cauze în care figurează numai două părţi, iar acestea sunt aceleaşi în toate cauzele reunite.

Coparticiparea procesuală subiectivă presupune existenţa pluralităţii de părţi de la debutul procesului, pe când coparticiparea procesuală obiectivă nu se creează decât în momentul admiterii excepţiei de conexitate şi al reunirii dosarelor.

Litispendenţa nu poate conduce la crearea coparticipării procesuale obiective, din moment ce aceasta presupune identitate de părţi, de obiect şi de cauză între două sau mai multe cereri, eventuala coparticipare procesuală existând de la momentul introducerii fiecărei acţiuni.

2.3. Coparticipare procesuală activă, pasivă şi mixtă. în funcţie de calitatea părţilor care formează pluralitatea, coparticiparea se împarte în coparticipare procesuală activă, în ipoteza existenţei mai multor reclamanţi şi a unui singur pârât, coparticipare procesuală pasivă, în ipoteza existenţei mai multor pârâţi şi a unui singur reclamant, şi coparticipare procesuală mixtă, în ipoteza existenţei mai multor reclamanţi şi pârâţi.