Art. 998 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de soluţionare Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 998
Procedura de soluţionare
(1) În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.
(2) Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. În caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.
(3) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.
(4) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
| ← Art. 997 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... | Art. 999 Noul Cod de Procedură Civilă Calea de atac Măsuri... → |
|---|
Cererea de ordonanţă preşedinţială va avea cuprinsul prevăzut de art. 194 NCPC pentru cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 3 lit. b) teza ultimă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile de ordonanţă preşedinţială al căror obiect nu este evaluabil în bani se timbrează cu suma de 10 lei. Cererile de ordonanţă preşedinţială al căror obiect este evaluabil în bani se taxează potrivit
Citește mai mult
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din legea menţionată.Dispoziţiile art. 200 NCPC relative la verificarea cererii şi regularizarea acesteia sunt aplicabile cererilor de ordonanţă preşedinţială.
2. Citarea părţilor. întâmpinare. în materia ordonanţei preşedinţiale părţile se citează conform dispoziţiilor art. 159 teza a ll-a NCPC. Prin urmare, judecătorul va putea dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei.
împreună cu citaţia, pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Regula înmânării citaţiei şi a actelor de procedură cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată prevăzută de cod sub sancţiunea nulităţii nu este aplicabilă ordonanţei preşedinţiale, cu excepţia cazului în care judecătorul nu a dispus scurtarea termenului pentru citare.
întâmpinarea nu este obligatorie, ceea ce înseamnă că pârâtului nu i se va aplica sancţiunea decăderii reglementată de art. 208 alin. (2) NCPC. Pârâtul nu va fi decăzut din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii relative, chiar dacă, depunând întâmpinarea, omite să le propună sau să le invoce. Aşadar, la primul termen pârâtul va putea invoca excepţii şi propune probe, dacă ordonanţa s-a dat cu citare.
întrucât întâmpinarea nu este obligatorie, cererilor de ordonanţă preşedinţială nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 201 alin. (1) teza a ll-a, alin. (2), (3) şi (4) teza I şi a ll-a relative la obligaţia pârâtului de a depune întâmpinarea, comunicarea întâmpinării şi depunerea răspunsului la întâmpinare.
Din păcate, legiuitorul nu a înlăturat obligativitatea depunerii întâmpinării în cazul tuturor procedurilor a căror judecată se face de urgenţă şi cu precădere. Astfel, în cazul cererilor posesorii sau al contestaţiilor la executare, obligativitatea depunerii întâmpinării, cu consecinţa aplicării integrale a dispoziţiilor art. 201 NCPC,
3. Lipsa citării părţilor. Alineatul (2) al art. 998 prevede că ordonanţa preşedinţială poate fi judecată, în primă instanţă, fără citarea părţilor. Judecătorul va putea dispune, la cererea reclamantului, ca ordonanţa să fie dată fără citarea părţilor. Din teza a ll-a a alin. (2) rezultă că, pentru a dispune judecarea fără citare, judecătorul va avea în vedere urgenţa soluţionării cererii. în cazuri de urgenţă deosebită, instanţa va putea da ordonanţa în ziua primirii cererii.
Trebuie reţinut că, atunci când încuviinţează ca ordonanţa să fie dată fără citare, judecătorul nu are în vedere „surprinderea pârâtului", ci urgenţa luării măsurii solicitate de către reclamant.
în toate cazurile în care ordonanţa este dată fără citarea părţilor, instanţa se va pronunţa asupra măsurii solicitate doar pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.
Etapa dezbaterii în fond a procesului nu este parcursă în ipoteza soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială fără citarea părţilor.
Dacă în ordonanţa dată fără citare s-ar asculta doar reclamantul, hotărârea ar fi lovită de nulitate, în condiţiile art. 176 pct. 6 NCPC, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 8 din acelaşi cod. Aceasta, deoarece, în procesul civil, părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale în mod egal şi fără discriminări.
Pronunţarea ordonanţei în aceeaşi zi, fără citarea părţilor, nu poate fi realizată decât în situaţia în care cererea îndeplineşte condiţiile art. 194-197 NCPC, nefiind necesară regularizarea acesteia.
4. Cercetarea procesului. Dacă ordonanţa este judecată cu citarea părţilor, nu sunt aplicabile dispoziţiile relative la cercetarea procesului, dar sunt aplicabile dispoziţiile relative la dezbaterea în fond a procesului, care se face în şedinţă publică, cu excepţiile prevăzute în art. 213 alin. (2) NCPC.
în procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi administrată orice probă admisibilă conform legii, cu condiţia ca administrarea sâ nu necesite un timp îndelungat. încuviinţarea unei probe trebuie să urmărească a stabili dacă aparenţa de drept este în favoarea reclamantului.
face ca primul termen de judecată să fie stabilit la un interval de timp prea mare pentru a satisface exigenţa judecării de urgenţă şi cu precădere.
Potrivit art. 153 alin. (1) teza ultimă NCPC, instanţa va putea hotărî asupra unei cauze, fără ca părţile să fi fost legal citate sau prezente, dacă există o prevedere legală în acest sens.
în practică s-a decis că simplele declaraţii ale recurentei-pârâte în sensul ca ar fi scos de la vânzare toate produsele purtând marca al cărei unic furnizor pretinde a fi intimata-reclamantă şi că le-ar fi distrus nu sunt suficiente. Dacă ordonanţa nu ar fi admisă, recurenta-pârâtă ar avea posibilitatea oricând în viitor să comercializeze aceleaşi produse, fără ca intimata-reclamantă sa aibă la îndemână o modalitate urgentă de executare împotriva ei, punând-o pe aceasta, pe de o parte, în situaţia prea împovărătoare de a urmări vânzările pârâtei, iar, pe de altă parte, în situaţia ca, ori de câte ori ar observa că pârâta ar comercializa un produs purtând mărcile în cauză, să formuleze o cerere de ordonanţă preşedinţială, care, urmând logica pârâtei, ar trebui sa fie respinsă ca neîntemeiată, atât timp cât pârâta ar retrage respectivele produse de la vânzare până la judecarea acesteia. Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, urgenţa este dată de păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, şi anume dreptul, în aparenţă, al reclamantei de furnizor exclusiv al produselor purtând mărcile în cauză, pentru România, raportat la dificultăţile de ordin practic cu privire la cuantificarea în viitor a prejudiciului generat reclamantei ca urmare a continuării operaţiunilor de comercializare a produselor purtând mărcile pretins contrafăcute. Acestea sunt şi motivele pentru care este neîntemeiată şi pretenţia recurentei în sensul că acţiunea în cauză ar fi rămas fără obiect ca urmare a măsurilor luate deja de către pârâtă (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ şi propr. int., dec. nr. 297/R/2010, portal.just.ro).
Prin urmare, judecătorul nu va încuviinţa o probă care, deşi utilă cauzei, este incompatibilă cu caracterul urgent al procedurii ordonanţei. Faţă de durata pe care o presupune, instituţia administrării probelor de către consilieri juridici sau avocaţi nu este compatibilă cu procedura ordonanţei preşedinţiale.
Instanţa nu va încuviinţa pârâtului administrarea unor probe care ar urmări să tranşeze disputa asupra fondului dreptului, şi nu combaterea aparenţei de drept invocate de reclamant.
5. Introducerea în cauză a altor persoane. întrucât scopul introducerii în cauză din oficiu a altor persoane este acela al posibilităţii soluţionării cauzei pe fond, apreciem că dispoziţiile art. 78-79 NCPC nu sunt aplicabile în procedura ordonanţei preşedinţiale.
Pentru acelaşi motiv şi, în plus, pentru că instanţa ar trebui să se pronunţe asupra altor cereri decât asupra cererii de stabilire a aparenţei de drept în favoarea reclamantului, considerăm că cererea de intervenţie principală sau accesorie, cererea de chemare în judecată a altei persoane, cererea de chemare în garanţie şi cererea de arătare a titularului dreptului sunt inadmisibile în procedura ordonanţei preşedinţiale.
6. Renunţarea la judecată. Reclamantul va putea renunţa la judecata cererii în condiţiile art. 406-407 NCPC, dar nu va putea renunţa la dreptul pretins, deoarece ordonanţa nu vizează fondul dreptului.
Hotărârea prin care se ia act de renunţarea la judecată este supusă căii de atac prevăzute de art. 406 alin. (6) NCPC.
7. Celeritatea. Cererea de ordonanţă preşedinţială se judecă de urgenţă şi cu precădere, în condiţiile art. 215 NCPC.
Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Nerespectarea termenelor menţionate nu este sancţionată cu decăderea, deoarece se referă la obligaţii ale instanţei, şi nu ale părţii.