Decizia civilă nr. 1861/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1861/R/2011
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâtele C. DE A. DE S. B.-N. și C. N. DE A. DE S. împotriva sentinței civile nr.
5262 din 15 decembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată SC A. C. S., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 mai 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5262 din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.
(...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție C. N. de A. de S. B.
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea S. A. C. S.
B. împotriva intimatei C. de A. de S. B.-N. și în consecință a fost obligată intimata
C. de A. de S. B.-N. să restituie contestatoarei S. A. C. S. B. suma de 3.403 lei reprezentând îndemnizație plătită de contestatoare care depășește suma contribuțiilor datorate pe lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2009;
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a actelor nr. 7450/(...) și nr. 9806/(...), ambele emise de intimată.
A fost obligată intimata C. de A. de S. B.-N. să plătească contestatoarei S. A. C. S. B. suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
A fost admisă ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de intimata C. de A. de S. B.-N. împotriva chematei în garanție C. N. de A. de S.
B. și în consecință a fost obligată chemata în garanție C. N. de A. de S. B. să aloce intimatei C. de A. de S. B.-N. suma de 3.403 lei în vederea plății acestei sume de către intimata C. de A. de S. B.-N. în favoarea contestatoarei S. A. C. S. B.; și totodată, a fost obligată chemata în garanție C. N. de A. de S. B. să aloce intimatei C. de A. de S. B.-N. suma de 350 lei cheltuieli de judecată la plata căreia a fost obligată intimata C. de A. de S. B.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 19 mai 2010 contestatoarea s-a adresat intimatei cu cererea înregistrată sub nr. 7. (f. 11)solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuții pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator pe perioada octombrie 2009 - februarie 2010.
Prin adresa nr. 7450/(...) (f. 12) intimata răspunde cererii formulate, arătând, pe de o parte, că indemnizațiile aferente lunilor octombrie, noiembrie, decembrie 2009 nu mai pot fi solicitate, întrucât a expirat termenul de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, respectiv din data de 25 a lunii următoare celei în care s-au emis certificatele medicale, iar pe de altă parte, că indemnizațiile plătite de contestatoare pot fi recuperate din contribuțiile datorate pe lunile următoare.
Cu privire la indemnizațiile aferente lunilor ianuarie și februarie 2010 s-a arătat că se impune depunerea de declarații rectificative și o nouă cerere de rambursare, datorită erorilor constatate.
Împotriva răspunsului primit contestatoarea a formulat contestație, înregistrată în evidențele intimatei sub nr. 125/(...) (f. 13), solicitând doar plata indemnizațiilor aferente lunilor octombrie, noiembrie, decembrie 2009.
Prin răspunsul la contestația formulată nr. 9809/12 iulie 2010 intimata a comunicat faptul că își menține punctul de vedere exprimat prin adresa nr. 7., care coincide cu cel al casei naționale, care s-a comunicat contestatoarei în copie.
Î. contestatoarei nu i s-a restituit suma solicitată, s-a adresat instanței de judecată.
O primă problemă care se impune a fi lămurită este cea a termenului în care contestatoarea este îndreptățită să solicite restituirea sumei pretinse.
Potrivit art. 40 din OUG nr. 1., în forma în vigoare la data reținerii de către intimată a sumelor pretinse de contestatoare pe perioada octombrie - decembrie
2009, și la data nașterii dreptului la restituire (data de 25 a lunii următoare celei în care s-a emis certificatul medical), indemnizațiile plătite de angajator, care depășesc suma contribuțiilor datorate de acesta, puteau fi solicitate în termen de
3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, adică de la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a emis concediul medical.
Raportat la acest text legal, contestatoarea era îndreptățită să solicite restituirea indemnizației care depășește suma contribuțiilor datorate de aceasta pe luna octombrie 2009 în termen de 3 ani de la data de 25 a lunii noiembrie
2009. Tot astfel, pentru indemnizația cuvenită pe luna noiembrie 2009, termenul de 3 ani curge din data de 25 a lunii decembrie 2009, iar pentru indemnizația cuvenită pe luna decembrie 2009, termenul de restituire de 3 ani curge din data de 25 a lunii ianuarie 2010.
La data de 26 aprilie 2010 a intrat în vigoare Ordonanța de U. a G. nr. 3., care a modificat dispozițiile art. 40, în sensul reducerii termenului de 3 ani la termenul de 90 de zile.
Conform principiului aplicării imediate a legii noi, dispozițiile art. 40 din OUG nr. 3. care instituie termenul de 90 de zile, se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.
T., în temeiul aceluiași principiu, situațiile în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi cad sub imperiul acesteia.
Ca atare, în temeiul principiul aplicării imediate a legii noi, termenul de prescripție instituit de art. 40 din OUG nr. 1. în forma modificată prin OUG nr.
3., de 90 de zile, se aplică contestatoarei cât timp prescripția se împlinește după intrarea în vigoare a legii noi.
Atâta timp cât termenul de prescripție inițial, cel de 3 ani, nu este împlinit în privința contestatoarei la data intrării în vigoare a OUG nr. 3., acesta poate fi modificat de o lege nouă, fără retroactivitate.
Ultraactivitatea legii vechi, adică a dispoziției care instituie termenul de prescripție de 3 ani, își găsește aplicare numai atunci când legea nouă prevede înmod expres aceasta sau în cazul normelor supletive, ceea e nu este cazul în speță.
Ca atare, tribunalul a reținut că din momentul intrării sale în vigoare - 26 aprilie 2010 - OUG nr. 36/1010 care a instituit termenul de prescripție de 90 de zile, este aplicabilă contestatoarei, care însă poate solicita restituirea indemnizației achitate în plus în 90 de zile de la momentul intrării în vigoare a
OUG nr. 3., adică până la data de 26 iulie 2010 inclusiv.
Conform art. 38 alin. 2 din OUG nr. 1., în forma modificată prin OUG nr.
3., sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a ordonanței de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Textul instituie o modalitate alternativă de recuperare de angajator a sumelor achitate în plus. Alegerea modalității de recuperare constituie însă o prerogativă a angajatorului, nicidecum intimata nu poate impune un anumit mod de restituire, care i se pare mai convenabil.
Atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate în ceea ce privește modalitatea recuperării sumelor reținute în plus, alegerea modalității revine exclusiv angajatorului beneficiar al dreptului de a obține restituirea.
În prezenta cauză contestatoarea, în calitate de angajator, titular al dreptului de restituire, a optat pentru modalitatea care îi este mai avantajoasă, adică pentru restituirea întregii sume datorate, în cuantumul necontestat de intimată de 3.403 lei, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Nu s-a putut reține teza intimatei, aceea a caracterul subsidiar al modalității de recuperare directă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate dedusă din faptul că restituirea este condiționată de existența de credite bugetare cu destinația „concedii și indemnizații";.
Atâta timp cât legea reglementează mai multe modalități de restituire, fără a stabili o ordine prioritară, numai titularul dreptului la restituire are posibilitatea de opțiune pentru o anumită modalitate, nicidecum debitorul.
Prin urmare, cererea contestatoarei de restituire a sumei de 3.403 lei, al cărei cuantum nu s-a contestat de intimată, a fost considerată întemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a reținut că în speță C. N. de A. de S. a fost chemată în temeiul art. 60 ca persoană împotriva căreia se poate îndrepta intimata în cazul în care cade în pretenții.
Î. chemata în garanție este ordonatorul principal de credite, iar intimata este în subordinea chematei în garanție, la dispoziția căreia se află sumele colectate în contul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 256 alin. 3 și 267 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, chemata în garanție justifică legitimare procesuală în cauză.
Pe fondul cererii, s-a reținut că potrivit art. 264 alin. 2 din Legea nr.
95/2006, bugetul de venituri și cheltuieli al intimatei se aprobă de chemata în garanție, în calitate de ordonator principal de credite.
Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este gestionat de chemata în garanție, prin președintele său (art. 270 alin. 1 lit. a din Legea nr.
95/2006), iar sumele colectate în contul fondului sunt în permanență la dispoziția chematei în garanție, care repartizează aceste sume (art. 256 alin. 3 din Legea nr. 95/2006).
Ca ordonator principal de credite, chemata în garanție are rolul de a repartiza credite bugetare pentru intimată, ca instituție aflată în subordinea sa.
Intimata are conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 obligația imperativă de a angaja și utiliza doar credite bugetare în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.
Atunci când instituțiile din subordinea ordonatorului principal sunt obligate la plata unor sume de bani, în temeiul unor titluri executorii, ordonatorul principal de credite are obligația de a dispune toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru a asigura sumele necesare în bugetul instituției subordonate, conform art. 4 din OG nr. 22/2002, virările putând fi efectuate pe parcursul întregului an bugetar.
Ca atare, intimata a solicitat chemarea în garanție a casei naționale de sănătate pentru a asigura în bugetul său sumele de bani solicitate de contestatoare, în cazul în care intimata va fi obligată la plată.
Prin instituirea obligației chematei în garanție de a aloca intimatei sumele de bani pe care aceasta trebuie să le plătească contestatoarei nu înseamnă în niciun caz un transfer de drepturi și obligații de la intimată la chemata în garanție, în raporturile cu contestatoarea, ci în fapt înseamnă executarea obligației chematei în garanție, prevăzută expres de lege, de a lua măsuri de virare de credite intimatei pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C. DE A. DE S. B.-N. și
C. N. DE A. DE S. B.
Prin recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. B.-N. s-a solicitat casareasentinței atacate și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că sentința civilă criticată, este netemeinică și nelegală, deoarece legea aplicabilă este legea în vigoare la data depunerii cererii de restituire, iar termenul de 90 de zile in care poate fi solicitata plata indemnizațiilor se calculează in raport cu data menționata de art. l alin. 2 din Ordin 60/2006 si nu de la data intrării în vigoare a OUG nr.
3..
Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzându-se aplicarea legii vechi. Cu atât mai mult cu cât conform art. 38 alin.
2 din O. nr. 1. se prevede că, sumele reprezentând indemnizații plătite de angajator, care depășesc suma contribuțiilor se recuperează "în condițiile reglementate de normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă", adică, potrivit ari. 77 din O. nr. 60/2006, momentul inițial fiind depunerea cererii de restituire la registratura C. de asigurări de sănătate.
Anterior intrării în vigoare a modificărilor la data de 26 aprilie 2010, intimata nu a depus nici o cerere de restituire a sumelor care i-au depășit contribuția la fondul de concedii, cu toate că prin solicitare de restituire cere sume aferente perioadei octombrie 2009 - decembrie 2009.
Pârâta menționează și faptul că, nimic nu împiedica angajatorul, ca odată cu depunerea obligatorie a declarațiilor lunare privind evidența obligațiilor de plată către fondul pentru concedii și indemnizații, depusă conform legii până cel mai târziu la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția pentru concedii și indemnizații, să facă totodată și cererea de restituire a sumelor plătite pentru certificate de concedii medicale angajaților, care ar fi depășit suma contribuțiilor lor la acest fond.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 3041 din Cod proc. civila; O. 1., privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificat; O. nr. 60/2006, privind normele de aplicare a O. nr. 1..
Prin recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. B. s-a solicitat modificareahotărârii atacate, cu respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a înțeles să critice hotărârea instanței sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune, în opinia recurentei interpretarea dată de instanță dispozițiilor legale incidente fiind nelegală și părtinitoare.
De asemenea se arată de către recurentă că, potrivit textului legal nu poate exista o modalitate alternativă de recuperare astfel cum instanța a menționat în mod eronat în hotărâre.
Se mai arată de către recurentă că admiterea cererii de chemare în garanție a C. în litigiile care au ca obiect pretenții, în sensul restituirii unor sume de bani privind concediile și indemnizațiile de concedii medicale ar constitui recunoașterea lipsei calității procesuale pasive a CAS B. N. și reprezentarea intereselor sistemului de asigurări sociale de sănătate din România numai de către C. N. de A. de S., or, neexistând temei legal pentru ca toate hotărârile le judecătorești emise de către instanțele de judecată să fie opozabile C., solicită să se respingă cererea de chemare în garanție a C. ca fiind nelegală și neîntemeiată.
Pârâta invocă lipsa calității procesuale a C. Naționale de A. de S. raportat la prevederile art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora C.N.A.S este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționarii unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.
Potrivit prevederilor art. 267 din același act normativ, casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea C..
Casele de asigurări colectează contribuțiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A., și gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor legii, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, și pot derula și dezvolta și activități pentru valorizarea fondurilor gestionate.
Legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține C. Naționale de A. de S. Î. nu există identitate între persoana pârâtă - persoană juridică și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, condiție obligatorie în justificarea calității procesuale pasive.
Pârâta mai învederează instanței de judecată faptul că în conformitate cu art. 209 alin. 3 din Legea 95/2006, cu modificările și completări le ulterioare, "gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., denumită în continuare C., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene ( ... )".
De asemenea, face precizarea că atribuțiile C. sunt expres prevăzute în
Titlul VIII al Legii nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În aplicarea prevederilor legale mai sus menționate, precizează faptul că în cauza de față C. nu are legitimitate procesuală pasivă, calitatea procesuală pasivă aparținând titularului obligației raportului juridic dedus judecății, respectiv intimatei CAS B. N. T., menționează faptul că existența unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurări de sănătate județene față de C. nu presupune și preluarea de către C. a drepturilor și obligațiilor acestora.
În consecință, pârâta CAS B. N. nu a făcut dovada existenței identității între persoana intimată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății,astfel că în mod greșit CAS B. N. a înțeles să promoveze cererea de chemare în garanție și în contradictoriu cu C..
În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din OUG nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termenul legal prevăzut de lege. T. în care pot fi solicitate indemnizațiile este de
90 de zile și se calculează de la data la care beneficiarul a fost în drept să le solicite, adică de la data de 25 ale lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția pentru concedii și indemnizații. Potrivit dispozițiilor cuprinse în Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin O. ministrului sănătății și al președintelui C. nr. (...), cu modificările și completările ulterioare, declarațiile privind obligațiile de plată pentru concedii și indemnizații trebuie însoțite de evidența nominală a asiguraților care au beneficiat de concedii și indemnizații și de certificate de concediu medical. Certificatele medicale se depun și în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de indemnizații.
Reclamanta a depus la sediul CAS B. N. solicitarea de restituire a sumei de concedii și indemnizații medicale la data de (...), dar având în vedere dispoziția cuprinsă la art. 40 alin. (1) din OUG nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, aceasta are posibilitatea de a-și recupera suma de 3. 403 lei din contribuțiile lunare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 mai 2011, reclamanta S. A. C. S.
B. a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate și menținerea calegală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, avândîn vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 1., privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, „(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.";
Prin recursul formulat recurenta critică neaplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 40 alin. (1) din OUG nr. 1., privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în forma în care acestea au fost modificate prin O. nr. 3., cu următoarea redactare: „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Numai că în redactarea inițială, anterior datei de (...) - momentul intrării în vigoare a OUG nr. 3. și care este incidentă sumelor de bani a căror restituire o solicită reclamanta, 40 alin. (1) din OUG nr. 1. avea redactarea care urmează:
„Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Nu se poate reține incidența în cauză a OUG nr. 3., deoarece sumele reprezentând indemnizații au fost plătite de societate angajaților săi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, chiar dacă cererea de restituire a fost formulată de reclamantă după intrarea în vigoare a noilor modificări, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Astfel, art. 1 Cod civil, consacră principiul tempus regit actum, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă.
Același principiu este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 3. care instituie un termen de prescripție de 90 de zile situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurente, iar OUG nr. 1., în forma anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 3., reglementa un termen de prescripție de 3 ani, or, în cauză este vorba de sume de bani achitate de angajator anterior datei de (...).
Prin urmare, reclamanta se afla sub incidența legii în forma existentă anterior intrării în vigoare a OUG nr. 3., când pârâta trebuia să dea curs solicitărilor reclamantei de aplicare a acesteia în sensul stabilit de art. 40 alin.1 din OUG nr. 1., care prevedeau un termen de prescripție de 3 ani, și să procedeze la restituirea sumei de 3.403 lei reprezentând indemnizații plătite de către societatea reclamantă în calitate de angajator asiguraților, care au depășit suma contribuțiilor datorate de acesta, iar nu la respingerea cererii restituire ca fiind tardivă, ignorându-se prevederi legale.
Pe de altă parte, se constată că prima instanță a dat o interpretare corectă prevederilor art. 38 alin. 2 din OUG nr. 1. statuând în sensul că textul instituie o modalitate alternativă de recuperare a sumelor plătite în plus, aflată la îndemâna societății angajatoare.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a C. Naționale de A. de
S., Curtea constată că se justifică în cauză calitatea procesuală pasivă față de instituția recurentă având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente cuprinse în Legea nr. 95/2006 și Legea nr. 500/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, bugetul de venituri și cheltuieli al intimatei C. de A. de S. B.-N., se aprobă de chemata în garanție, în calitate de ordonator principal de credite și tot aceasta administrează în conformitate cu prevederile art. 270 din același act normativ, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 267 din Legea nr. 95/2006, casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea C., însă conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 acestea au obligația imperativă de a angaja și utiliza doar credite bugetare în limita prevederilor și destinațiilor aprobate iar recurenta în calitate de ordonator de credite are tocmai rolul de a repartiza creditele bugetare pentru casele de asigurări și de a aproba destinațiile acestora.
Desigur titularul obligației în raportului juridic dedus judecății rămâne intimata CAS B. N., acesteia revenindu-i obligația de plată directă, însă având în vedere rolul chematei în garanție, acela de ordonator principal de credite, față de instituția recurentă se justifică calitatea procesuală în cauză.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 și art. 277 C.pr.civ., va fi obligată fiecare recurentă să plătească intimatei SC A. C. S. suma de câte 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele C. DE A. DE S. B.- N. și C. N. DE A. DE S. B. împotriva Sentinței civile nr. 5262 din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe fiecare recurentă să plătească intimatei SC A. C. S. suma de câte
200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER
G. C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează Prim Grefier M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 3748/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1975/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
