Decizia civilă nr. 478/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 478/R/2011
Ședința 8 Februarie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1373 din (...), a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. L., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 7 februarie
2011, prin registratura instanței, intimata a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1373 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. și în consecință a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr. 118/(...) emisă de SC CDP A. SA cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 din L. nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, legiuitorul consacrând astfel principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă.
D.le art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii nr. 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de
15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceeace însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât sa- lariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Apoi, potrivit art. 164 din L. nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 avându-se în ve- dere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 118/(...) emisă de SC C. A. SA, reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada (...)-(...) în acord global conform Legii nr.
57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/ 1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat la data de (...) recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de acesta în a- cord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plă- tit CAS, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 23 alin. 1 din L. nr.
19/2000 instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului de mai jos.
Acordarea noilor drepturi s-a dispus a se face cu începere de la data de (...), respectiv din prima lună ulterioară depunerii cererii de recalculare a pen- siei, corespunzător prevederilor art. 169 al. 3 din L. 19/2000 cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. J. de P. M.modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii..
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ., în sensul că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000, nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. C. Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putea fi mai mare decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (L. nr.57/1974). Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent rezultă chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamanta a fost salarizată în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ., arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalculareapensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr.78/2005, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că
„nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";. Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art.23 și 78 din L. nr.19/2000, cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr.4/2005, aprobată prin L. nr.78/2005, act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
De asemenea, se invocă faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.2 din O.U.G. nr. 4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. De asemenea, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.164 alin.1, 2 și 3 din L. nr.19/2000. În același context, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr.4. și prevederile art.64 din L. nr.3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art.23 și 78 din L. nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrate de art.15 alin.-2 din Constituția R..
Recurenta a mai arătat că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 2 lit.e) din L. 19/2000 întrucât principiul contributivității este aplicabil odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, numai cu privire la persoanele asigurate care au obligația să plătească contribuții la asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale.
În susținerea recursului s-a mai invocat și motivarea recursului în interesul legii formulat de P. G. al R. în această problemă.
Prin concluzii scrise, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curteaapreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoareleconsiderente:
Nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., având în vedere că deși este adevărată susținerea că L. nr.3/1977 nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale, chiar dacă nu era prevăzută o atare condiționare în textul Legii nr. 3/1977, este evidentă existența unei corelații între plata contribuției de asigurări sociale și plata pensiilor, întrucât în condițiile economiei centralizate ce a existat anterior datei de 22 decembrie 1989, nu se punea problema existenței vreunui angajator care să nu verse contribuțiile datorate statului, neexistând practic inițiativă privată în economie, ci toate întreprinderile și unitățile erau cu capital de stat. Prin urmare, nici nu era necesară la acea dată stipularea unei condiționări ca aceea la care face referire recurenta. Or, acestea trebuie avute în vedere, în lumina faptului că L. nr. 3/1977 a corespuns acelor realități sociale și economice.
Raportat la prevederile art. 4 și 44 din L. nr. 27/1966, conform cărora fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu și la cele ale art.3 al Legii pensiilor nr. 3/1977, ce statuează că „fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale destat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat";, se constată că acestea nu sunt în contradicție cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 citat în cele ce urmează, astfel încât interpretarea coroborată a acestor texte de lege conduce la concluzia că din câștigul brut realizat de personalul salarizat, unitățile angajatoare rețineau contribuția de asigurări sociale de stat, pe care o vărsau la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea fiind de fapt „. pe care le plătesc unitățile socialiste";, despre care face vorbire art. 3 din L. nr. 3/1977. Deci, nu se poate afirma că, potrivit legislației în vigoare în perioada vizată de adeverința eliberată reclamantei, acesta nu ar fi contribuit din întreg venitul brut realizat la fondul asigurărilor sociale de stat. A. 1 din Decretul nr.
389/1972 a fost modificat pentru prima dată prin L. nr. 4., fără însă a se schimba principiul calculului contribuției de asigurări sociale asupra întregului câștig brut realizat.
Curtea apreciază nerelevante motivele de recurs prin care se face trimitere la dispozițiile din legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privitoare la pensia suplimentară, întrucât așa cum o spune și denumirea acesteia, nu reprezenta decât un supliment, un adaos la pensia de stat, bazat pe principiul mutualității între persoanele asigurate, astfel încât nu se poate justifica aplicarea principiilor de stabilire a pensiei suplimentare la calcularea punctajului pentru pensia de asigurări sociale de stat. S. aplicabilitate dată acestor prevederi în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000 este cea privind creșterea punctajului potrivit art. 165 din lege, aferentă contribuției suplimentare plătite.
Raportat la motivele de recurs privind inexistența unei discriminări prin luarea în considerare a unor venituri diferite în cazul pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de (...) și cei ale căror drepturi s- au deschis ulterior acestei date, ca și cele ce au la bază dispozițiile art. 164 din L. nr. 19/2000, ale O.U.G. nr. 4/2005, se rețin următoarele: luarea în considerare a acestor venituri la calcularea punctajului de pensie al reclamantei se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretatca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporul pentru muncă în acord, evidențiat în adeverința eliberată reclamantei și la luarea căreia în calcul a obligat prima instanță.
A. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.
19/2000 prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorulcuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă
(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată înschimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare".
Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 19/2000.
Din mențiunile arătate în adeverința nr. 118/(...) emisă de SC DPM A. S. (fila 5 dosar fond) rezultă că reclamanta a realizat venituri în acord global care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de C. iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr.
57/1974.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. (1) și în art. 78 alin. (1) din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Cât privește trimiterea la dispozițiile pct.VI al O.U.G. nr. 4/2005, conform cărora „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001:
● formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale";, Curtea apreciază că aplicarea acestui text de lege nu trebuie să ignore principiile enunțate mai sus ce guvernează ramura dreptului asigurărilor sociale de stat, așa cum au fost prezentate pe larg în cele ce preced.
Referitor la ultimul aspect invocat în recurs, se reține că prin D. nr. 30 din (...) s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al C. de A. C. cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. „a"; din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, această decizie nefiind publicată în Monitorul Oficial al R., or de momentul publicării leagă art. 330 ind. 7 C.proc.civ. (art. 329 C.proc.civ. anterior Legii nr. 202/2010) caracterul obligatoriu al deciziilor prin care se admit atari recursuri în interesul legii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate, sens în care recursul va fi respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. M. împotriva sentinței civile nr.1373 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.V.C. și B.G.
G., A. B.
| ← Decizia civilă nr. 3129/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3155/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
