Decizia civilă nr. 2011/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)*
D. C. NR. /R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamantul J. F. și de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 28 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, având ca obiect alte cereri - anulare decizie de dare în debit.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 iunie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamantul J. F. a chemat în judecată pârâta C. J. de P. C., solicitând obligarea acesteia la revocarea măsurii de sistare a pensiei de invaliditate de gradul II si reținerea pe nedrept a unor sume de bani din pensie, obligarea pârâtei să-i restituie sumele de bani reținute în mod abuziv și fără temei legal pentru perioada (...)- (...) și să-i restabilească pensia de invaliditate în conformitate cu dispozițiile legale.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de (...) i s-a comunicat printr-o adresă că urmează să i se sisteze pensia de invaliditate gradul II începând cu data de (...) și că urmează să se recupereze indemnizațiile plătite în perioada (...)- (...).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin Sentința civilă nr.1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei.
Prin D. civilă nr. 5. 2010 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. s-a admis recursul reclamantului si s-a casat sentința civilă nr.1., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1080/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul J. F. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință:
A fost anulată D. de debit nr. 159306/(...) emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să acorde reclamantului pensia de invaliditate stabilită în baza prevederilor L. nr. 19/2000.
A fost obligată pârâta să restituire reclamantului sumele de bani reținute în baza deciziei de debit începând cu data de (...) și până la (...).
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre T. a reținut că prin D. nr. 159306/(...)reclamantului i s-au reținut sumele plătite fără temei legal pentru perioada (...)- (...).
Potrivit art. 94 alin. l din L. nr. 19/2000 cu modificările aduse de L. nr.
2., doar pentru pensionarii de invaliditate de gradul III există posibilitatea cumulării pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională.
Prin D. 1. a I.C.C.J ca recurs în interesul legii, s-a stabilit că persoanele alese in funcții de consilier local pot cumula pensia de invaliditate de gradul II indemnizația corespunzătoare funcției elective, arătându-se astfel că art. 94 alin. l este permis numai pensionarilor de gradul III, insă activitatea desfășurată de consilierii locali nu este o activitate profesională în sensul acestei dispoziții legale.
Prin urmare, calitatea de consilier local nu poate fi asimilată cu activitate profesională, după cum nici indemnizația aferentă acestei calități nu poate fi asimilată cu veniturile realizate dintr-o astfel de activitate.
In aceste condiții, consilierii locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizația la care au dreptul pe durata îndeplinirii funcției elective.
Față de cele ce preced, ținând cont de prevederile art. 94 din L. nr.
94/2000, art. 36 din L. nr. 323/2004, de modificările aduse de interpretarea dată de D. nr. 1. a I., instanța a admis acțiunea formulată de către reclamant conform dispozitivului.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, potrivit art. 274 C.pr.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta C. J. de P. C., precum
și reclamantul J. F.
1. Pârâta C. J. de P. C., prin recursul formulat, a solicitat modificareasentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a arătat că potrivit art. 94 lit. c din L. nr. 19/2000, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective, pensionarii de invaliditate de gradul I.
Așadar, cazul de pensionar de gradul II de invaliditate se află printre cele excluse de lege de la cumul, fiind admiși doar cei de gradul III, deoarece conform art. 54, invaliditatea de gradul III, este caracterizata prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de munca, invalidul putând sa presteze o activitate profesionala.
Potrivit art. 54, în raport cu cerințele locului de munca si cu gradul de reducere a capacității de munca, invaliditatea este: b) de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacității de munca, cu posibilitatea invalidului de a seautoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spațial, fara ajutorul altei persoane.
Rațiunea legiuitorului a fost aceea că pensia de invaliditate reprezintă un efort din partea statului pentru a veni în ajutorul celor care și-au pierdut total capacitatea de a munci până la împlinirea vârstei standard din cauza riscului de boală. Evident fiind în imposibilitate de a munci, statul condiționează acordarea acestor sume solicitând ca beneficiarul să nu realizeze venituri.
Conform art. 5 din lege, o persoană numită într-o funcție este asigurat obligatoriu, prin efectul legii, veniturile sale fiind baza de calcul C.
Art. 92 prevede că „(1) Plata pensiei se suspenda începând cu luna următoare celei in care: g) beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I, II și IV lit. b-f. (II. Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești, pe durata mandatului).
Mai arată recurenta că prin L. nr. 2., se completează art. 94 alin. 1, după lit. d) se introduc două noi litere, literele e) și f), cu următorul cuprins: "e) beneficiarii unei pensii anticipate sau ai unei pensii anticipate parțiale care exercită funcția de consilier local sau consilier județean; f) pensionarii de invaliditate care exercită funcția de consilier local sau consilier județean", permițându-le acestora ca de la această dată să poată cumula pensia cu indemnizația de ședință.
Tot în urma acestei legi s-a modificat și art. 26 alin. 1, după lit. c) se introduce o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: "d) indemnizația de
ședință pentru consilierii locali și județeni", asupra sumei nu se datorează CAS, nu va fi cuprinsă în declarația nominală.
Aceasta apreciază că situația consilierilor locali poate fi sensibil asimilată cu cea a nerealizării de venituri, dată fiind micimea indemnizației de ședință și reducerea acestora la un număr limitat pe lună.
Însă această lege își află aplicarea numai de la data intrării sale în vigoare - (...), și nu retroactiv, cum ar fi cazul reclamantului.
Cum debitul este realizat anterior intrării în vigoare a legii - din (...), când
L. nr. 2. nu avea incidență, este evident că în cazul de față nu se puteau cumula pensia cu indemnizația, art. 94 având forma sa inițială care nu includea pe acești pensionari de invaliditate, decât strict pe cei de gradul I.
Chiar și după intrarea în vigoare a legii, doar în cazul depunerii unei cereri de către persoana în termen de 30 de zile de la (...) (data înlăturării motivului de suspendare) se poate relua plata cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, conform art. 93 din lege.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299, art. 3041 și art. 312 cod procedură civilă.
2. Prin recursul formulat, reclamantul J. F. a solicitat modificarea hotărâriiatacate, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 3921 RON reținută pentru venituri încasate - în opinia intimatei fără temei legal - în perioada (...) - (...) și perioada (...) până la (...), dar care au fost reținute în fapt din pensie în perioada (...) - (...), în temeiul deciziei 159306/(...).
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant a arătat că instanța, deși a admis în parte cererea formulată, totuși nu s-a pronunțat decât asupra perioadei cuprinsă între (...) și până la (...) (reprezintă doar prima partedin perioada solicitata), cu toate că reclamantul a contestat întreaga decizie din (...) emisă de către C. J. de P. C. - S. S. P., care dispunea în textul ei să se recupereze suma de 3921 RON plătită pe perioada (...) - (...) și perioada (...) până la (...)
D. de debit a CJP C. menționa clar 2 perioade distincte care trebuiau luate în considerare și pentru care s-au și realizat reținerile din pensie, în fapt.
Susține recurentul că a învederat instanței faptul că din pensie i s-a reținut în total suma de 3921 lei, în perioada (...) - (...), în temeiul deciziei
159306/(...).
Practic procedura de reținere din pensie a fost ilegală pentru că CJP C. a început reținerile în luna mai 2009, dar i-a comunicat decizia de debit doar la termenul din 06 aprilie 2009, la solicitarea sa expresă, când instanța a obligat intimata să prezinte și să comunice decizia de debit, în temeiul căreia i s-a reținut din pensie.
În drept, recurentul reclamant și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 312 aliniat (3) Cod procedură civilă.
În data de (...), reclamantul recurent a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâta intimată (f. 14-16), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către intimata-recurenta C. J. de P. C., arătând că CNPAS a interpretat legea într-o manieră restrictivă și că mai înainte de modificarea legii generale - L. nr. 19/2000, prin L. nr. 2., instanțele dejudecată, aproape în unanimitate și în mod unitar, cu unele excepții izolate, au interpretat "cumulul pensiei de invaliditate cu indemnizația de ședință ale consilierilor locali" raportat și la dispozițiile legii speciale ale art. 36 din L. nr.
393/2004 privind statutul aleșilor locali, motiv pentru care au anulat deciziile de sistare și de dare în debit a sumelor reținute de casele județene de pensii, în temeiul cumulării indemnizațiilor de ședință ale consilierilor locali cu pensiile de invaliditate de gradul II, și au obligat casele de pensii județene să returneze sumele de bani reținute fără temei legal.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 16 din 18 februarie 2008.
În cazul de față nu se aplică retroactiv dispozițiile L. nr.2., așa cum afirmă pârâta, ci se dispune aplicarea corectă a dispozițiilor legilor în vigoare la vremea respectivă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat de pârâta C. J. de P. C. este nefondat având în vedereurmătoarele considerente:
Prin decizia de debit nr. 159306/(...) contestată de reclamant s-a dispus recuperarea de la acesta a sumei totale de 3921 achitată cu titlu de pensie de invaliditate în perioada (...) - (...) și perioada (...)-(...), perioade în care reclamantul a încasat indemnizație de ședință în calitate de consilier local.
Contrar celor susținute de pârâta recurentă, din considerentele sentinței atacate Curtea constată că instanța de fond nu și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile L. nr. 2., astfel că susținerile recurentei privind aplicarea retroactivă a prevederilor acestei legi sunt nefondate.
Într-adevăr, art. 94 alin. 1 lit. d din L. nr. 19/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin L. nr. 2., prevedea posibilitatea cumulării pensiei cuveniturile realizate dintr-o activitate profesională doar pentru pensionarii de invaliditate de grad I.
În mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a Deciziei nr.
1. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 c.pr.civ.
S-a mai reținut că „Activitatea consilierului local nu se desfășoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public.
Pe de altă parte, natura juridică a indemnizației de ședință, la care au dreptul consilierii locali pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, potrivit art. 34 din L. , nu justifică încadrarea ei într- o remunerație sau alt venit cu caracter permanent susceptibil a se constitui în cumul împreună cu pensia de invaliditate de gradul II, întrucât nu este decât o remunerație ocazională și nepermanentă și care prin cuantumul ei nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit, având o semnificație de natură a determina suspendarea plății pensiei sau cumulul acesteia.
Această indemnizație de care beneficiază consilierii locali este corespunzătoare numărului de ședințe la care au participat și nu poate fi asimilată cu un venit constant și permanent de natura indemnizațiilor și salariilor pe care le primesc demnitarii, funcționarii publici, angajații etc.
Este de menționat, de altfel, că acest aspect a fost tranșat prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C. prin care s-a statuat că și anterior modificărilor aduse art. 94 din L. nr. 19/2000 prin L. nr. 2. interpretarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. d din L. nr. 19/2000, raportate la dispozițiile art. 36 din L. nr. 393/2004 era în sensul stabilit prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii, iar potrivit dispozițiilor art. 315 cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Recursul formulat de reclamantul J. F. este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i restituie sumele de bani reținute în mod abuziv și fără temei legal pentru perioada (...)- (...), iar pe parcursul judecări cauzei reclamantul nu a formulat nici o precizare sau completare a acțiunii prin care să solicite restituirea unor sume reținute pentru perioada (...)-(...).
Curtea constată că la data de (...) C. J. de P. a depus la dosarul cauzei decizia de debit nr. 159306/(...), iar la termenul de judecată din data de 29 martie 2010 reprezentantul reclamantului a arătat că nu a primit decizia în baza căreia i se rețin sumele, fără a face nici o mențiune însă cu privire la sumele reținute până la data respectivă.
Nici prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1. a T. C. reclamantul nu a făcut nici o precizare în sensul că i-a fost reținută întreaga sumă menționată în decizia de debit; mai mult decât atât, în partea finală a motivelor de recurs reclamantul a solicitat „obligarea Casei Județene de P. la restituirea sumelor reținute fără temei legal pentru perioada (...) până la (...)";.
Nici în rejudecare în primă instanță reclamantul nu a formulat nici o precizare la acțiune în sensul de a solicita obligarea pârâtei la restituireasumelor reținute și pentru perioada (...)-(...), iar din actele dosarului și consemnările din încheierile de ședință nu rezultă că reclamantul ar fi adus la cunoștința instanței faptul că i-a fost reținută din pensie întreaga sumă menționată în decizia de debit.
Având în vedere aceste aspecte, precum și dispozițiile art. 129 alin. 6 cod procedură civilă, potrivit cărora „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";, Curtea constată că în mod legal instanța de fond s-a pronunțat doar asupra a ceea ce s-a cerut, respectându-se astfel principiul disponibilității părților și contradictorialității în procesul civil.
Cum cererea privind restituirea sumelor reținute pentru perioada (...)-(...) a fost formulată pentru prima dată în recurs, Curtea constată că această cererea nu poate fi avută în vedere de instanță, întrucât potrivit prevederilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 cod procedură civilă în recurs nu se pot face alte cereri noi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză.
În raport de această soluție, în baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă recurenta pârâtă C. J. de P. C. va fi obligată să plătească intimatului reclamant J. F. suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul J. F. și pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 1080 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurenta C. J. DE P. C. să plătească intimatului J. F. suma de
200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Aflat în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă
Semnează vicepreședinte instanță Semnează vicepreședinte instanță
GREFIER
G. C.
A. în concediu de odihnă
Semnează grefier șef secție
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 1721/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 87/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
