Decizia civilă nr. 2055/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă , de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
D. CIVILĂ NR. 2055/R/2011
Ședința 06 iunie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. T. împotriva sentinței civile nr. 346 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pârâtele intimate C. J. DE P. B. și C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, se prezintă reclamantul recurent D. T., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate C. J. de P. C. și C. J. de P. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de (...), prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosarcompletare la motivele de recurs și acte anexă.
De asemenea și la data de 02 iunie 2011, reclamantul recurent a depus la dosar o completare a motivelor de recurs și acte anexă.
Reclamantul recurent arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea invocă din oficiu, tardivitatea formulării completării motivelor de recurs, depuse la dosar la datele de 06 aprilie 2011 și 02 iunie 2011, în măsura în care în cuprinsul acestora sunt dezvoltate motive noi de recurs, excepție pe care o pune în discuția părților prezente.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții prealabile de invocat, constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent arată că își menține recursul formulat și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea formulată și înregistrată la instanță la data de (...), reclamantul D. T. a chemat în judecată pe pârâta C. J. de P. C., solicitând recalcularea pensiei prin aplicarea stagiului de cotizare de 20 ani, în loc de 30 ani și plata diferențelor începând cu data de (...). Ulterior, prin precizarea de acțiune (f. 43-45) acesta a solicitat aplicarea prevederilor art. 14 din L. nr. 3. coroborat cu prevederile art.2 al 2 din L. nr. 2., pentru perioada lucrată în grupa I de muncă de 20 ani 1 lună și 15 zile.
La data de (...), prin sentința civilă nr.346/2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), s-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii formulată de reclamantul D. T. împotriva pârâtei C. J. de P. B. N., respectiv s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei C. J. de P. C.
Sentința menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
La termenul din data de (...) reclamantul a declarat că înțelege să renunțe la acțiune față de pârâta C. J. de P. B. N. I., în baza art. 246 C.proc.civ., a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta C. J. de P. B. - N.
Reclamantul a lucrat 20 ani, 1 lună și 15 zile în grupa I de muncă și s-a pensionat la data de (...).
Potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1., "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de nr. 3..
Potrivit L. nr. 3. stagiul complet de cotizare pentru bărbați este de 30 de ani.
Art. 2 alin. 4 din același act prevede că numai persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative. Singura excepție o constituie persoanele care s-au pensionat pe art. 9 lit. a, b și d din HG nr. 2..
Întrucât aceștia au beneficiat de HG nr. 2., care indică alt stagiu complet de cotizare, în mod corect doar în cazul acestora nu s-a luat în calcul ca stagiu de cotizare cel de 30 de ani, care a fost o condiție pentru toți ceilalți pensionari potrivit L. nr. 3., ci cel de 20, respectiv de 25 de ani.
Reclamantul nu se încadrează în aceste prevederi legale pentru a putea beneficia de reducerea stagiului de cotizare.
Art. 14 din L. nr. 3. nu prevede reducerea stagiului de cotizare așa cum arată reclamantul. A. articol prevede reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I și II de muncă, precum și luarea în calcul a vechimii în muncă majorată.
Astfel, prin D. nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție - S. U., stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual nu se modifică.
Mai mult, se arată că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de nr. 3..
De asemenea, se arată că, potrivit art. 2 din normele metodologice, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Singurele facilități oferite de nr. 3. persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Raportat la considerentele arătate mai sus, în temeiul art.155 din L. nr.1., a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei C. J. de P. C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. T., prin care asolicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii.
În susținerea cererii, recurentul învederează că la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite nu au fost respectate dispozițiile art.14 din L. nr. 3., lege în baza căreia a ieșit la pensie, pârâta-intimată luând în calcul un stagiu complet de
30 ani, nevalorificând stagiul complet de cotizare de 20 ani, care îi este aplicabil.
L. aplicabila la data deschiderii dreptului de pensionare al reclamantului- recurent era L. nr. 3., care prevede la art. 8 o vechime integrala in munca de 30ani. Coroborând acest text cu prevederile art.2 alin.1 din Anexa - Norme metodologice la HG nr.1. care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază .. ", ar trebui să se ajungă la concluzia că, intr-adevăr, stagiul complet de cotizare al reclamantului-recurent ar fi de 30 ani.
O astfel de concluzie este insa una eronata, datorându-se unei interpretări simplificate si care nesocotește reglementari ulterioare in materie, cu atât mai mult cu cat acestea au o forța superioara unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările paratei-intimate, respectiv HG nr.1..
A.e reglementari se regăsesc in O. nr. 4., aprobata prin L. nr. 7., care prevede în mod explicit" la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Or, având in vedere acest principiu, precum și faptul că, pe de-o parte O. nr. 4. este ulterioara H. nr. 1., iar pe de alta parte, ordonanța aprobata prin lege are o forța juridica superioara unei hotărâri de guvern, se impune sa se concluzioneze că prevederile art.2 alin. l din Anexa - Norme metodologice la H. nr.
1., au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care sa ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Din O. nr. 4., aprobata prin L. nr. 7., rezultă în mod indubitabil ca legiuitorul a urmărit sa înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate ca urmare a ieșirii la pensie la date diferite. În aceste condiții, aplicarea rigida a HG nr. 1., încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, reclamantul-recurent apreciază ca prevederile L. nr. 1. sunt aplicabile, de la data intrării in vigoare, tuturor categoriilor de pensionari ce intra în sfera de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului la pensie.
De asemenea, consideră că la recalcularea propriei pensii nu se poate face abstracție de dispozițiile art. 20, 43, 77 din L. nr. 1., modificata si completata, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. De altfel, art.2 din L. nr. 1. consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public. În caz contrar, s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" de a obține dreptul la pensie anterior L. nr. 1., ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclama egalitatea de tratament, cât si tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
În ceea ce privește, durata stagiului complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, recurentul reclamant apreciază că acesta este cel de 20 ani.
În acest sens, arată că față de prevederile art.4 din O. nr. 4., aprobata prin
L. nr. 7., coroborate cu cele ale art.2 alin.1 si alin.3 din Anexa la H. nr. 1. si ale art.2 din H. nr. 1., stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de L. nr. 3., întrucât dreptul reclamantului la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi.
D. art.14 din L. nr. 3. deroga de la cele ale art.8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin
20 ani in locuri de munca încadrate în gr. I de munca, cum este cazul reclamantului recurent.
Din economia dispozițiilor art.14 din L. nr. 3., rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupele I și II de munca, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în munca necesare pentru pensionare.
Recurentul reclamant face trimiteri și la D. nr. 40/(...) pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii
(publicată în M.O. nr.334/(...)).
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocate din oficiu, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod de procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 21 februarie 2011, potrivit dovezii de primire și a procesului-verbal de predare din dosarul T.ui (f. 241), iar completările motivelor de recurs au fost înregistrate la datele de 06 aprilie 2011 și
02 iunie 2011(f.13,21), cu depășirea termenului legal imperativ menționat.
Așadar, potrivit aspectelor expuse, Curtea va respinge ca tardiv formulate completările motivelor de recurs din datele de 06 aprilie 2011 și 02 iunie 2011.
În ceea ce privește fondul recursului, Curtea notează că reclamantul recurent a fost pensionat pentru limită de vârstă în anul 1989, în baza L. nr. 3..
La data de (...) intimata a emis în temeiul H.1. si O. nr. 4 /2005 decizia nr.
71105(f. 4 dosar fond) privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 și 2 din HG nr.1., legiuitorul a statuat că
"evaluarea pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se efectuează pe baza prevederilor L. nr. 1. privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare. Prezentele norme metodologice reglementează modalitățile de rezolvare unitara a problemelor care apar ca urmare a unor interpretări diferite ale prevederilor legale, generate de evoluția în timp a legislației de pensii.";
Conform art.2 alin1 din același act normativ, ". complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzuta de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare."; D. alin.3 stabilesc că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s- au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de L. nr.
3..";
Curtea constată că reclamantul recurent a fost pensionat în intervalul prevăzut de art.2 alin 3 al HG 1., astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat ca stagiul complet de cotizare care urmează sa fie utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual este cel de 30 de ani, astfel cum acesta era reglementat de art.8 din L. 3..
D. art. 14 din L. nr. 3., la care face referire recurentul reclamant, nu conțin prevederi referitoare la ". de cotizare";, ci acorda celor care au lucrat in grupe de muncă beneficiul unui spor de grupa, precum si posibilitatea acestora de a se pensiona înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege pentru pensionare. De altfel L. nr. 3. nu cuprinde nici o mențiune privitoare la noțiunea de ". de cotizare";, astfel ca asocierile pe care reclamantul le operează cu privire la dispozițiile legale succesive nu își găsesc suport normativ.
De altfel, în expunerea de motive a HG 1. se precizează expres că aceasta conține norme menite să reglementeze unitar problemele ce apar ca urmare a interpretării diferite a prevederilor legale, generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
Așadar, în condițiile în care norma prevede expres care este stagiul complet de cotizare pentru perioada anterioara intrării în vigoare a legii 1. si îl determina ca fiind ". integrala în munca prevăzuta de legislația în vigoare";, fără a opera alte distincții, alegațiile recurentului privind valorificarea stagiului de cotizare de 20 ani, în locul celui de 30 ani, nu are nici un fundament legal.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantului recurent potrivit căreia în speță ar fi incidente dispozițiile art.2 al. 4 din HG 1.. Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor menționate legiuitorul a statuat că "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative.";
Interpretarea reclamantului recurent este una eronată, în contextul în care, atunci când legiuitorul s-a referit la ". normative cu caracter special";, acesta a avut în vedere acte normative anterioare intrării în vigoare a L. 1.. Intenția legiuitorului este evidentă daca avem în vedere faptul că H. 1. reglementează stabilirea drepturilor de pensie ale celor care au fost pensionați în temeiul actelor normative anterioare L. 1..
În acest sens, în art.2 alin 1 este reglementat principiul comun al stabilirii stagiului de cotizare, în alin.2 se reglementează modul de stabilire a stagiului de cotizare pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a L.3., iar în alin.3, determinarea aceluiași stagiu pentru cei pensionați sub imperiul L. 1.. A. 4 al aceluiași articol reglementează modul de determinare a stagiului de cotizare pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a L.1. în temeiul unor legi speciale (cum ar fi L. 4/1977, L. 5/1977, L. 43.).
Susținerea recurentului în sensul ca alin 4 ar face trimitere la L. 1., ca lege speciala este neîntemeiata, prin prisma faptului că în domeniul asigurărilor sociale L. 1. este legea cadru, dreptul comun, si nicidecum o lege speciala.
Nu este fondata nici susținerea recurentului în sensul ca pârâta a încălcat dispozițiile art.2 din O. nr. 4.. Potrivit dispozițiilor art.1 si 2 din O.4. "; P.le din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgenta. R. prevăzuta la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor L. nr. 1. privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, precum si a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta.
Din dispozițiile art.2 alin 1 din ordonanța rezulta ca determinarea punctajului mediu anual pentru pensiile supuse recalculării se face cu respectare prevederilor L. 1. precum si a prevederilor ordonanței. Or, dispozițiile de determinare a stagiului de cotizare sunt tocmai astfel de „. ale ordonanței";.
Făcând referire la forța juridică a O. nr. 4., în raport de H. nr. 1., și subliniind faptul că ordonanța este ulterioară hotărârii de guvern, reclamantul recurent susține ipoteza unei abrogări tacite a prevederilor art.2 alin. l din Anexa I a H. nr. 1..
Curtea apreciază că o astfel de interpretare contravine intenției legiuitorului care, prin cele două acte normative, a urmărit să asigure incidența acelorași principii în materia pensiilor din sistemul public, indiferent de data la care aceste drepturi au fost acordate.
Practic prin HG nr. 1., s-a statuat cu privire la modul de determinare a stagiului de cotizare pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., în condițiile în care noțiunea de „. de cotizare"; nu se regăsea în legislația în materie, anterioară L. nr. 1.. OUG nr. 4. stabilește recalcularea drepturilor de pensiei pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., individualizând modul de determinare a pensiei recalculate, prin raportare la stagiul de cotizare.
Așadar, cele două acte normative se coroborează reciproc, neputând intra în discuție o abrogare tacită. Cu alte cuvinte, în lipsa unei reglementări privind modalitatea de determinare a stagiului de cotizare pentru cei pensionați anterior lunii aprilie 2001, cum este cea din HG 1., respectiv în lipsa unei individualizări a unui stagiu de cotizare, nu este posibilă recalcularea pensiei în baza OUG nr. 4., care se raportează tocmai la stagiul de cotizare.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a O. nr. 4., privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge și din dispozițiile art. 4 alin. (1) din OUG nr.
4., potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii G. nr. (...), privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie
2001, în conformitate cu principiile L. nr. 1..
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin
G. nr.(...) este întărită și confirmată de norma de trimitere din OUG nr. 4..
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiții, este evident că legea nouă, respectiv nr. 1. nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul L. nr. 3..
Curtea apreciază că în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile L. nr.
2., în contextul în care pensia reclamantului este stabilită anterior datei de (...).
Astfel, art. 2 alin. (2) din actul normativ menționat prevede că „sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale";. A. articol (ca și legea în ansamblu, de altfel) face referire la stagiile de cotizare realizate anterior intrării în vigoare a L. 1., nu și la pensiile stabilite anterior acestei legi.
De asemenea, prin L. 2. nu s-a dispus o recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de (...), ceea ce ar fi fost necesar dacă ea ar fi fost aplicabilă șiacestor categorii de pensii care au fost recalculate în temeiul unui act normativ anterior, respectiv OUG 4..
Recurentul reclamant face referire și la D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii (publicată în
M.O. nr.334/(...)), decizie care este însă interpretată eronat de către acesta.
Potrivit deciziei menționate s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la 43 alin. (1) și (2) din L. nr. 1. se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de 14 din L. nr. 3..
Apreciind că instanțele care au considerat că persoanele pensionate în baza
L. nr. 3. și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. (1) din L. nr. 1. au procedat greșit, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei că „aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din L. nr. 1. și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin G. nr. (...), sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât nr. 1. reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
Reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Curtea de A. constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în situația pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, (în care se încadrează și reclamantul) este de 30 ani pentru bărbați, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru.
Fata de cele ce preced Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca tardive completările motivelor de recurs depuse de reclamantul
D. T. în datele de (...) și (...).
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. T. împotriva sentinței civile numărul 346 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. A. B.
Plecat in CO, semneazăvicepreședinte instanță
D. B.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 1837/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1208/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
