Decizia civilă nr. 2110/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2110/R/2011
Ședința publică din data de 8 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. D. împotriva sentinței civile nr. 5252 din 15 decembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. B.-N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. D. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosarul cauzei note de ședință de către reclamantul recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent, solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului invocată de instanță la termenul anterior, motivat pe faptul că potrivit dispozițiilor art. 301 C., termenul de recurs este de
15 zile de la comunicarea hotărârii. Din dovada de comunicare aflată la fila 170 rezultă că recurentului i s-a comunicat dispozitivul hotărârii recurate și nu hotărârea în integralitatea sa, astfel că termenul de recurs nu a început să curgă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5252 din 15 decembrie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul F. D. împotriva deciziei de recalculare a pensiei, nr.
71860/2010, emisă de intimata C. județeană de P. B.-N. F. cheltuieli dejudecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând actele și lucrăriledosarului a reținut că decizia de recalculare a pensiei de serviciu nr.112367/19 august 2010 este legală și temeinică nefiind dat niciun motiv de anulare a acesteia.
Niciunul din motivele invocate de contestator în susținerea nelegalității deciziei contestate nu este întemeiate, raportat la prevederile L. nr. 1..
De asemenea instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate toate criticile formulate de contestator privind neconcordanța dintre legea internă și
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale sunt neîntemeiate.
Chiar dacă aceste critici au fost examinate de Curtea constituțională a
României cu ocazia soluționării obiecțiilor de neconstituționalitate a L. nr.1.
(anterior promulgării ei) instanța de judecată este competentă să analizeze aceleași critici din perspectiva articolelor 11 și 20 din Constituție.
În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. nr. 1. nu împiedică judecătorul cauzei, să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i, verificare care trebuie făcută în funcție de jurisprudența CEDO în materie.
Critica potrivit căreia, prin L. nr.1. care dispune că pensiile de serviciu devin pensii în înțelesul L. nr.19/2000, se încalcă principiul neretroactivității legii civile și se nesocotește dreptul câștigat, astfel că nu poate fi considerată lege în sensul C.i, nu este întemeiată.
T. a reținut că, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. 2 din Constituție. Chiar dacă pensiile speciale, au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, ele pot fi totuși eliminate dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, Curtea constituțională a Românie, prin D. nr.873/2010, a reținut că o atare rațiune este dată și că aceasta reiese din expunerea de motive a legii, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Așa cum a reținut și Curtea constituțională, prin D. nr.871/2010, tribunalul a constatat că, în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate sau prestații care deși au fost încasate ulterior apariției legii, au fost datorate pentru perioada anterioară intrării ei în vigoare, s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin.(2) din Constituție. Textele de lege respectă art.15 alin.2 din Constituție pentru că afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ce privește cuantumul acestora, iar celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate și că legea nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării legii în vigoare. O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În ce privește noțiunea de bun, prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C., Curtea constituțională, soluționând obiecțiile de neconstituționalitate, a examinat legea și din această perspectivă și a s-a statuat că partea necontributivă a pensiei se include în această noțiune și reprezintă un drept câștigat, însă numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a legii și că suprimarea acestora pe viitor nu are semnificația unei exproprieri. De asemenea, în D. nr.873/2010, referitor lanoțiunea de bun, analizată prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C., Curtea constituțională a reținut că CEDO, în cauza Muller contra Austriei a arătat: convenția garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane ce a contribuit la sistemul de asigurări sociale, dar că acesta nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anume cuantum.
T. a reținut că, în speță, nu s-a încălcat dreptul la respectarea bunului recunoscut și ocrotit de art.1 din Primul Protocol adițional la C. deși acesta acoperă și drepturile patrimoniale sub forma prestațiilor succesive, în cazul de față, pensia însă, așa cum s-a arătat mai sus, constituie bun doar dreptul la pensie conferit prin lege iar nu și întinderea concretă a cuantumului acesteia, care poate evolua în funcție de formula de calcul prevăzută de lege, pentru că admițând o interpretare contrară, ar însemna că cuantumul pensiei odată stabilit, acesta nu mai poate fi modificat, nici redus, dar nici majorat, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a CEDO. Contestatorul, în calitate de pensionar în baza legii speciale și beneficiar al unei pensii de serviciu, a beneficiat de un bun în sensul jurisprudenței CEDO, dar această noțiune convențională nu acoperă și cuantumul pensiei avute la un moment dat. Așa fiind, în condițiile în care pensia acordată prin decizia contestată, calculată potrivit algoritmului prevăzut de L. nr.19/2000, respectă principiul contributivității, nu se poate considera că, prin aceasta, contestatorul ar mai fi în continuare îndreptățit la un supliment asigurat din bugetul de stat, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze unitar pensiile reglementate prin legi speciale și să fie plătită cu titlu de pensie doar suma corespunzătoare contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat.
S-a constatat că prin recalculare a fost redus cuantumul pensiei doar cu privire la partea plătită din bugetul statului și nu și cu privire la pensia cuvenită contestatorului din bugetul asigurărilor sociale, potrivit contribuției sale din perioada activă și cum legea în baza căreia i-a fost acordată contestatorului pensia de serviciu prevedea, la data acordării, că partea ce depășește pensia contributivă se suportă din bugetul de stat, posibilitatea ca statul să reducă sau să înlăture acest supliment era cunoscută contestatorului încă de la pensionare, cât timp acordarea acestui supliment nu are la bază contribuția sa la fondul de pensii, ci este lăsat la latitudinea statului, în funcție de posibilitățile acestuia de acordare.
Prin urmare o „speranță legitimă"; a contestatorului cu privire la dreptul de a încasa un anumit cuantum al pensiei s-a putut naște cert doar cu privire la partea din pensie corespunzătoare contribuției sale din perioada de activitate.
T. a cercetat și în ce măsură, în concret, prin reducerea cuantumului pensiei, contestatorul ar urma să suporte o sarcină disproporționată și excesivă respectiv situația financiară a familiei ar fi grav afectată astfel încât să nu-și mai poată plăti cheltuielile și să trăiască decent.
În acest sens tribunalul a reținut că, deși cuantumul pensiei contestatorului a fost redus de la 4.963 lei (f.18) la 1.814 lei (f.17), acest cuantum al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care salariul minim brut pe economie este doar de 600 lei iar pensia minimă este de 350 lei și contestatorul nu a probat că acest cuantum, de 1814 lei, este insuficient pentru acoperirea nevoilor sale și ale familiei și că prin reducerea pensiei la acest cuantum, i-ar fi afectată grav situația financiară a familiei sale.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu s-a putut reține nici încălcareaprincipiului nediscriminării prevăzut de art.14 din CEDO.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de (...) reclamantul F. D. solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cereriiintroductive de instanță.
În motivare, reclamantul critică hotărârea recurată prin prisma motivelor de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.
Se arată de către recurent faptul că delimitarea realizată de prima instanță între pensiile contributive și pensiile suplimentare nu au nici un fundament legal în condițiile în care nici pensia obișnuită nu are caracterul unei pensii contributive întrucât nu reprezintă o retrocedare a sumelor de bani achitate anterior.
Pe de altă parte condiționarea plății pensiei de serviciu de existența unor resurse la bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale nu este prevăzută de nicunul dintre actele normative în vigoare.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 301 C. excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține că sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant în data de (...) (fila 170 dosar fond), iar recursul a fost depus la serviciul poștal la data de (...).
Referitor la apărările formulate de recurent, potrivit cărora prin dovada de comunicare aflată la fila 170 din dosarul de fond ar fi primit doar copia dispozitivului hotărârii, astfel cum se menționează în formularul de comunicare, Curtea constată că acestea nu pot fi primite.
Astfel, potrivit mențiunii grefierului de la sfârșitul hotărârii atacate cu prezentul recurs, au fost expediate spre comunicare părților 2 exemplare ale acesteia.
Dovada de comunicare se referă la comunicarea hotărârii civile în întregul ei, fiind menționat faptul că s-a comunicat hotărârea civilă nr. 5., o astfel de comunicare este conformă dispozițiilor procedurale în materie civilă potrivit cărora hotărârea se comunică în întregul ei, doar la cerere existând posibilitatea eliberării unei copii a dispozitivului acesteia, situație în care cererea și o copie a dispozitivului se păstrează la dosar, or, o astfel de cerere nu a fost formulată de recurent. Mai mult decât atât sistemul ECRIS nu permite listarea în sistem informatic doar a dispozitivului unei hotărâri.
Prin urmare, simpla inadvertență din formularul de comunicare, prin inserarea pe formularul tipizat a mențiunii „copia de pe dispozitivul hotărârii"; alături de mențiuni privind comunicarea hotărârii civile, nu poate conduce la concluzia că recurentul nu ar fi primit hotărârea în integralitatea ei.
Potrivit art. 301 C.proc.civ., aplicabil ca fiind dreptul comun în materie, în condițiile în care nu există nici o prevedere de excepție în cazul litigiilor de asigurări sociale, termenul de formulare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 alin. 1
C.proc.civ. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de (...), prin aplicarea prevederilor art. 101 alin. 1 și 5
C.proc.civ., se va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul F. D. împotriva sentinței civile nr. 5252 din 15 decembrie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: B. R.
| ← Decizia civilă nr. 853/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 854/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
