Decizia civilă nr. 27/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 27/R/2011
Ședința 10 Ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. G. : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. F. împotriva sentinței civile nr. 1896 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta C. J. DE P. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 7 ianuarie
2011, pârâta intimată C. J. de P. M. a trimis prin fax întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile, de 10 ianuarie 2011, reclamanta recurentă a trimis prin fax un înscris, prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul textelor invocate în motivele de recurs, să se dispună admiterea cererii de ordonanță președințială conform petitelor cererii, susținând prin acest înscris motivele de recurs formulate în scris. Solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată conform copiei chitanței anexate la acest înscris.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1896 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 2. din (...) privind recalcularea pensiei de serviciu, emisă de C. J. de P. M., au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, ale H.G. nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 1., rezultând o pensie de asigurări sociale de 1428 lei începând cu data de (...).
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestația înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...).
A. 1 din L. nr. 119/2010 reglementează categoriile de pensii de serviciu, stabilite pe baza legislației anterioare, care devin pensii în înțelesul Legii nr. 1., urmând a fi recalculate prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, prin utilizarea algoritmului de calcul prevăzut de L. nr.
1., cu modificările și completările ulterioare.
Dreptul asigurărilor sociale nu reglementează nici o procedură specială de suspendare a executării deciziilor de pensionare, sens în care reclamanta și- a și întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile dreptului comun, incidente fiind prevederile art. 159 din L. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel, reclamanta și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Aceste condiții de admisibilitate nu au fost întrunite în cauză.
Astfel, exista urgență atunci când dreptul părții care reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul în cazul în care partea ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau când prejudiciu ce i s-ar cauza acesteia în situația neluării măsurii solicitate ar fi imposibil de reparat .
În speță, reclamanta nu a dovedit caracterul urgent al măsurii ce solicită a fi luată, respectiv prejudiciile ireparabile cauzate de diminuarea drepturilor de pensie până la soluționarea dosarului cu nr. (...).
Prejudiciul cauzat reclamantei prin reducerea cuantumului pensiei este unul patrimonial, cuantificabil și se poate, deci, repara, prin obținerea unei soluții favorabile în contestația împotriva deciziei de recalculare implicând și obligarea pârâtei la calcularea și la plata retroactivă a prejudiciului produs, reprezentând diferența dintre pensia inițială și cea recalculată.
Pe de altă parte, cerința neprejudecării fondului impune ca în cadrul procedurii ordonanței președințiale să se efectueze doar un examen sumar al cauzei, cu verificarea aparenței dreptului dar fără a se verifica problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv care poate să facă doar obiectul unei judecăți pe fond.
În speță, reclamanta însăși pretinde ca instanța să ia în considerare natura și seriozitatea argumentelor de fond invocate, prezentând pe larg criticile la adresa legalității deciziei a cărei suspendare o solicită.
Or, tocmai legalitatea măsurii de anulare a beneficiului dreptului la pensia de serviciu face obiectul dosarului de fond, iar în cadrul ordonanței președințiale nu s-ar putea aprecia cu privire la valabilitatea acesteia, aspect care vizează în mod exclusiv fondul raporturilor dintre părți.
Față de cele ce preced instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale anterior menționate și în conformitate cu dispozițiile art. 581 alin.1-4 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art. 155 și următoarele din L. nr. 1., republicată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. F. solicitând modificarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință să se dispună admiterea cererii de ordonanță președințială formulată de aceasta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că Tribunalul Maramureș a respins cererea de ordonanță președințială fără a arăta în dispozitivul hotărârii temeiul procedural al soluției, menționând doar înconsiderentele acesteia că nu ar fi incidente prevederile art.581 al.1-4 din C. de procedură civila coroborat cu art. 155 și urm. din L. nr.19 din 2000.
Consideră soluția primei instanțe este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la cadrul juridic aplicabil în materie:
A.) Deși L. ordinară nr.119 din 2010 a fost declarată constituțională, aceasta nu este nici comunitară și nici europeană, deoarece conține prevederi ce contravin dispozițiilor din T. de la L., din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale Și din C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale, potrivit art. 11 - care consacră principiul ca aceste norme fac parte din dreptul intern - art. 20 alin. 2 - care stabilește principiul priorității reglementărilor internaționale ratificate de R. referitoare la drepturile fundamentale ale omului - și art. 148 alin. 2 din Constituție - care statuează principiul priorității dreptului comunitar - în cauză se aplică cu prioritate dispozițiile art.151 si 155 din T. de la L., art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale si art. 6, 14 și 17 din C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale, precum si prevederile art. 155 lit. d și f, art. 159, art. 87 și respectiv, art. 180 alin. 7 din L. nr. 19 din 2000 privind sistemul public de pensii si art.403 alin.1-3 din C. de procedură civilă.
B.) L. nr.567 din 2004 în baza căreia s-a acordat pensia de serviciu este în vigoare integral, fiind constituțională, comunitară și europeană deoarece nu conține dispoziții contradictorii în raport cu prevederile din art.151 și 155 din T. de la L., art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru Apărarea D. O. și a
Libertăților Fundamentale si art. 6, 14 si 17 din C. pentru Apărarea D. O. și a
Libertăților Fundamentale, aplicându-se astfel cu prioritate în raport de prevederile din L. 119 din 2010.
C.) Legiuitorul nu a prevăzut în cazul deciziilor pentru stabilirea drepturilor de pensie vreo excepție cu privire la nesusceptibilitatea acestora de a fi supuse procedurilor speciale reglementate prin C. de procedură civilă, așa cum este cazul, în speță a ordonanței președințiale.
D.) În speța sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, referitoare la urgenta, paguba iminentă, vremelnicia soluției și neabordarea fondului cauzei, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 581
C. de procedură civilă.
E.) Potrivit art.180 alin.(7) din L. nr.1. privind sistemul public de pensii
și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea
1, nr.140 din 1 aprilie 2000, ca, dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia, „se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
F.) Conform art. 159 din L. fir. 19 din 2000, „Cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligații de asigurări sociale, sunt scutite de orice fel de taxă de timbru"; .
G.) De asemenea, prin arte 7 din L. nr. 119 din 2010 s-a statuat ca „. de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzuta de L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare"; .
H.) Dreptul la pensia de serviciu face parte din Pilonului 1 - Comunitatea
Economică E.-astfel încât prin L. nr. 119 din 2010 si H.G. 737 din 2010 sunt încălcate prevederile T.ui de A. a R. la U. E. referitoare la principiul priorității dreptului comunitar fată de orice act normativ național și, pe cale de consecință, garantarea stabilității statutului juridic al cetățeanului român încalitatea sa de cetățean european-în ceea ce privește pensiile de serviciu, ceea ce înseamnă o negare corespunzătoare a eficienței obligațiilor asumate necondiționat și irevocabil de R. prin T., punându-se astfel în pericol înseși bazele Comunității și respectiv a apartenenței la aceasta.
I.) Curtea de Justiție a C. E. a decis că instanțele naționale sesizate cu un potențial conflict între norme din dreptul intern și norme din dreptul comunitar au obligația de a înlătura de la aplicare pe cele din dreptul intern și de a da sistematic prioritate celor izvorâte din dreptul comunitar.
Astfel, chiar dacă norma internă ar fi conformă prevederilor Constituționale, ea este inaplicabilă pe plan intern din punctul de vedere al reglementărilor comunitare.
Î.)Conform A. 6 din C., reclamanta are dreptul la un proces echitabil în vederea protejării drepturilor si libertăților acesteia:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil...";.
J.) De asemenea, prin A. 14 din aceeași C. este interzisă discriminarea, în sensul că „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație";.
K.) Astfel, potrivit prevederilor A. 17 din C. privind - Interzicerea abuzului de drept - „. o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un S., un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție".
L.) În mai multe cauze, dintre care menționăm: Gaygusuz contra Austriei
- 1996, Stubbings ș.a. contra Marii Britanii - 1996, Andrejeva contra Letoniei-
2009 și Muller contra Austriei - 1974, Curtea E. a D. O. cu privire la pensii de serviciu - a statuat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art.1 din Protocolul adițional la C., iar recalcularea acesteia în minus constituie o încălcare a acestui drept câștigat. De asemenea, prin aceleași decizii, s-a arătat că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar însuși a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe";.
M.) Pensia de serviciu obținută de reclamantă în condițiile Legii nr. 567 din 2004 reprezintă proprietatea acesteia, acest drept fiindu-i protejat prin A. 1 din Protocolul adițional nr.1 la C., care stipulează că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale";.
N.) S.ul este obligat, potrivit art.180 alin.(7) din L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul
Oficial al R., Partea I nr.140 din 1 aprilie 2000, ca, dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia, „se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
În opinia recurentei, condițiile stipulate în art. 581 din C. de procedură civilă sunt pe deplin îndeplinite:
Urgența, se datorează în special reducerii excesive a cuantumului pensiei de care a beneficiat inițial, recalcularea pensiei de serviciu și diminuarea acesteia de la suma de 4597 lei, la suma de 1428 lei, o pune într-o situațiepatrimonială insurmontabilă, să-i fie pusă în pericol sănătatea psihică și fizică de a nu mai avea mijloacele necesare traiului și de a se întreține, de a achita cheltuielile strict necesare lunare privind tratamentul medical, achiziționarea medicamentelor, plata facturilor pentru utilități (gaze, apă, lumină, telefon ș.a.).
Instanța fondului nu a analizat atent conținutul cererii pentru a evalua urgența care se impune raportat la diminuarea drastică, cu 80% a cuantumului pensiei avute anterior recalculării, pensia fiind singura ei sursă de venit.
Prin menținerea deciziei emise în baza Legii nr.119 din 2010 exista riscul de a i se produce o paguba iminentă și care nu ar putea fi reparată decât mult mai târziu, iar prejudiciu ar putea fi realmente ireparabil.
În ceea ce privește vremelnicia, se arată că suspendarea deciziei de recalculare operează numai până la soluționarea definitiva și irevocabila a contestației promovate împotriva acesteia, deci până la tranșarea fondului.
Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei, precizează ca în speța de față se impune numai un examen sumar pentru a se stabili dacă există aparență de drept și dacă se justifică un interes legitim pentru a se menține o anumita stare de fapt sau de drept.
Prin urmare este mai mult decât evident că rezolvarea acestei situații complexe reclamă deplină urgență, neexistând posibilitatea vreunei amânări cât timp plățile lunare de efectuat au caracter succesiv și nu pot fi în vreun fel evitate sau măcar întrerupte.
Producerea unei pagube iminente este mai mult decât evidentă deoarece s-ar ajunge la situația de a nu putea efectua plata debitelor și de a intra în procedura executării silite.
Învederează instanței că în eventualitate a admiterii contestației prin care a solicitat anularea deciziei prin care i s-a recalculat pensia, sumele de bani care vor fi stabilite de instanța de judecată, vor fi achitate în tranșe anuale în perioada 2012 - 2014, dacă Guvernul nu va decide o nouă amânare a executării hotărârilor judecătorești în cauză.
Dorește ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că s-a procedat la punerea în executare a deciziei de recalculare a pensiei deși conform art.87 din L. 1., decizia de pensie poate fi contestată in 45 de zile de la comunicare. R. a contestat decizia de recalculare a pensiei, în termen legal, prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) la Tribunalul Maramureș, decizia de recalculare a pensiei nefiind definitivă.
Menționează că în toate celelalte S.e Membre ale U. E. toate pensiile de serviciu sunt recunoscute și plătite în continuare, numai în R. s-a dispus anularea acestora în mod abuziv, neconstituțional, nelegal și contrar normelor dreptului comunitar și normelor internaționale ratificate de țara noastră.
2). Cu privire la capătul de cerere privind repunerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu acordată în temeiul Legii nr.567 din 2004, arată următoarele: a.) Dispozițiile Legii nr.567 din 2004, nu au fost abrogate prin L. ordinară nr.119/2010 și nici nu se putea abroga o prevedere dintr-o lege organică printr-o lege ordinară. b.) Prin transpunerea în dreptul intern a Directivelor 86/378/CEE și
96/97/ CE, R., ca S. M. al U. E., a recunoscut implementarea în sistemul național de pensii a pensiilor de serviciu ca drepturi conferite cetățenilor săi, cetățeni comunitari, de dreptul comunitar.
Astfel, pensia de serviciu acordată în mod corect, în baza Legii nr. 567 din 2004, se află sub protecția prevederilor din T. U. E., fiind aferentă celor 4libertăți fundamentale consacrate prin T. de la R. din 1950 privind instituirea
Comunității Economice E. - Pilonul I-fiind integral comunitarizat.
III) În susținerea cererii de recurs s-a mai arătat că mai multe instanțe
(respectiv Curtea de apel B., Curtea de A. C. și Curtea de A. O.) au dispus suspendarea executării HG 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea rețineurmătoarele:
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamanta recurentă a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 273324/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr. (...) a T. M., având ca obiect anularea acestei decizii.
În vederea valorificării cererii, recurenta reclamantă a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art.581 - 582 C.pr.civ., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ.
Raportat la textele legale menționate, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, făcând o aplicare corectă a normelor legale menționate.
Referitor la condiția urgenței, Curtea reține că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
În cauză, reclamanta apreciază că este justificată condiția urgenței, susținând cea de-a doua teză a textului legal menționat referitor la „. unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile.
Sunt lipsite de fundament susținerile potrivit cărora urgența rezultă în mod implicit din circumstanțele cauzei, respectiv, aceasta „nu trebuie în mod obligatoriu probată";.
Este adevărat că sunt situații în care urgența se presupune până la dovada contrară, însă în acele situații „urgența"; este apreciată chiar de către legiuitor (art. 280 Cod de procedură civilă, privind cererea pentru suspendarea executării vremelnice).
Or, în cauza dedusă judecății nu este incidentă nici o normă legală care să justifice o astfel de concluzie.
Curtea apreciază că depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă. Astfel, în condițiile în care pensia recalculată este în cuantum de 1428 lei și nu s-a administrat nicio probă care să dovedească cuantumul obligațiilor patrimoniale ale recurentei (actele medicale depuse nefiind concludente în acest sens), în cauză nu s-a probat producerea unei pagube iminente, respectiv imposibilitatea recurentei de a efectua plata debitelor.
Mai mult, la fel ca și prima instanță, Curtea observă că și în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente, o astfel de pagubă arputea fi reparată prin pronunțarea unei soluții favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de recalculare. De asemenea, contrar susținerilor recurentei, OUG 71/2009, OUG 18/2010 și OUG 45/2010 se referă la plata drepturilor salariale ale personalului bugetar, nefiind incidente în cazul drepturilor de pensie.
Referitor la neprejudecarea fondului cauzei, așa cum corect a reținut și prima instanță, Curtea apreciază că nici aparența dreptului nu este în favoarea recurentei întrucât pârâta a emis decizia de recalculare a pensiei în temeiul și în aplicarea Legii nr. 119/2010, care a fost declarată constituțională, în cadrul controlului a priori, de Curtea Constituțională prin D. nr. 8.. Or, eventuala neconformitate a legii cu normele comunitare sau cu C. E. a D. O. invocate de recurentă nu poate fi analizată în cadrul acestei proceduri sumare întrucât ar implica examinarea fondului cauzei.
Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței și a neprejudecării fondului cauzei nu sunt îndeplinite, Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze cauza și din perspectiva celeilalte condiții.
Pentru a justifica temeinicia cererii, recurenta se raportează la deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale, omițând, însă, să aibă în vedere că acestea, în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept. De asemenea, chiar dacă s-a suspendat executarea HG nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond, recalcularea pensiei s-a dispus în temeiul legii care are forță juridică superioară.
În fine, Curtea consideră că neindicarea în dispozitivul hotărârii al temeiului procedural al respingerii acțiunii nu are nicio consecință în raport de expunerea în considerente a motivelor de fapt și de drept pe care se fundamentează soluția adoptată.
Potrivit considerentelor deja expuse, în conformitate cu art. 312 al.1 Cod deprocedură civilă coroborat cu art. 582 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. F. împotriva sentinței civile nr. 1896 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. S. C. B.
G., A. B.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond:V.C. și B.G.
| ← Decizia civilă nr. 1417/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3204/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
