Decizia civilă nr. 2837/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2837/R/2011
Ședința n 06 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. G., împotriva sentinței civile nr. 1569 din 28 martie 2011, pronunțată de T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent B. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate C. J. de P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data 25 august 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent
B. G. a depus la dosar concluzii scrise și acte anexă.
La data de 06 septembrie 2011, pârâta intimată C. J. de P. C. a transmis la dosar, prin fax, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Reclamantul recurent B. G. depune la dosar o completare a concluziilor scrise și arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reclamantul recurent B. G. solicită admiterea recursului , modificarea sentinței civile recurate în sensul de a obliga pârâta intimată C. J. de P. C. să anuleze decizia privind recalcularea pensiei din sistemul public și să emită o nouă decizie, în care să se aibă în vedere la recalcularea pensiei sale, salariile realizate în perioada cât a fost detașat în M., ca profesor cooperant, respectiv (...)-(...). De asemenea să oblige pârâta intimată la plata sumelor restante față de cuantumul corect al pensiei ce va rezulta din noua decizie și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond, în valoare de 300 lei. Învederează instanței faptul că nu a solicitat recalcularea pensiei pentru această perioadă întrucât nu a fost în posesia adeverinței din care să rezulte veniturile realizate în M.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1569 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. G., împotriva pârâtei C. J. de P. C.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul în calitate de pensionar pentru muncă depusă și limită de vârstă s-a adresat pârâtei la data de (...), cu o cerere prin care solicită luarea în considerare a adeverinței de salarizare reală din M., pentru perioada (...) - (...), în locul celei fictive folosită cu efect ilegal pentru recalcularea pensiei.
Acestei cereri, pârâta i-a răspuns reclamantului la data de (...), în sensul că în conformitate cu prevederile D.ui nr. 233/1974, art. 19 contribuția de asigurări sociale de stat este în cuantum de 15% asupra veniturilor realizate în țară.
Potrivit prevederilor art. 107 alin. 3 și 5 din Lg.263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor prevăzute de lege, nevalorificată la stabilirea acesteia, începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Pentru perioada septembrie 1982 - septembrie 1984 în care reclamantul a fost detașat în R. M. a fost în vigoare D. nr.233/1974 privind unele drepturi
și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută.
Același decret prevedea la art.19 că unitățile trimițătoare plăteau în lei la termenele stabilite potrivit reglementărilor în vigoare indemnizațiile și alte drepturi cuvenite specialiștilor, contribuția de asigurări sociale de stat în cuantum de 15 % , calculat asupra veniturilor realizate în țară, contribuția de
2 sau 4 % pentru pensia suplimentară, calculată în condițiile prevăzute de lege, reținută din drepturile specialiștilor prevăzute la litera a) impozitul pe fondul total de retribuire și altele.
În perioada (...) - (...) reclamantul a fost trimis să funcționeze ca profesor cooperant în M., conform D.ui 233/1974 republicat, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă al acestuia. În acest carnet de muncă la rubrica „ salariu tarifar lunar „ apar sumele de 3.350 lei, respectiv 4.230 lei.
Aceste două retribuții tarifare sunt luate ca sume contributive în datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului - anexă la D. de pensionare.
Conform prevederilor art. 8 alin. 1 din Lg.19/2000 constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din R. precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care R. este parte.
În speță, reclamantul a plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din R., în perioada indicată în cererea de chemare în judecată în condițiile D.ui nr.233/1974, contribuții care au fost luate în considerare la stabilirea pensiei .
În R. M., reclamantul a primit un salariu brut lunar de 7.782 respectiv
8.137 Dh, care așa cum rezultă din prevederile art. 11, alin. 1, litera B punctul a) și a declarației acestuia, reprezintă diurna pentru întreținerea sa și a copiilor, diurnă din care nu se reținea nici o contribuție conform legilor R. M.
În această situație, având în vedere faptul că în perioada arătată în cererea de chemare în judecată reclamantul a realizat un stagiu de cotizare pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, în sensul prevederilor art. 19 din D. nr.233/1974 numai în R., cererea privind luarea în considerare a veniturilor realizate sub formă de diurnă în R. M. este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. G. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei de a anula decizia nr. 240557/(...), privind recalcularea pensiei cu obligarea acesteia să emită o nouă decizie conform OUG nr.5/2005 în care să includă în recalcularea pensiei salariile efectiv realizate în perioada (...) - (...), perioadă în care a fost detașat în M.
În motivarea recursului a arătat că a fost detașat în două perioade de cooperare didactică din M., prima perioadă, respectiv 1974-1978 fiind inclus în recalcularea pensiei, cu salarizarea de acolo, în urma unui proces câștigat cu C. J. de P. C.
În urma acordurilor dintre Romconsult și M.ui Î. marocan a semnat noi contracte individuale pe perioada (...)-(...), cu retribuții salariale diferite în funcție de vechime, grade didactice.
Arată că D. nr.233/1974, actualizat în 1980, este incident perioadei de cooperare 1982-1984, la art.35 se precizează: „Unitățile și organizațiile din care provin cetățenii români prevăzuți la art.1 vor încheia cu aceștia angajamente scrise din care să rezulte drepturile și obligațiile ce le revin potrivit prezentului decret. Aceste angajamente constituie titlu executoriu";. Printre aceste angajamente erau și contractele individuale semnate, în care erau prevăzuți drepturi și obligații profesionale, salariale și alte informații utile.
D. nr.233/1974 la art.1 prevede că unitățile trimițătoare de specialiști români în străinătate au obligația să asigure o eficiență economică ridicată; b) sporuri uzuale pentru condiții deosebite de climă; e) drepturi de asigurări sociale, asistență medicală gratuită; prime cu prilejul prezentării la post și la plecarea definitivă în țară. Romconsult avea obligația să asigure drepturile de asigurări sociale, ele decurgând din salarizarea reclamantului în M., fiind singura activitate a acestuia din acea perioadă.
În art.2 se arată că perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate și ca vechime în funcție și specialitate.
Art.16 : unitățile trimițătoare suportă din sumele încasate în valută, impozitele, taxele, asigurările sociale și alte rețineri sau plăți prevăzute de legislația locală și plătesc specialiștilor drepturile în valută, în cuantumul și în condițiile stabilite de prezentul decret, astfel că era reținute impozitele, taxele și fondul de pensii, de protecție socială și medicală așa cum prevedea legislația locală.
Considerând împreună art.16 și art.17, ele fac dovada clară și indubitabilă că din salariul brut realizat s-a reținut fondul de pensii și protecție socială nu numai de la salariat; prin sistemul prevăzut de legislația locală, dar și partenerul extern a mai contribuit la acest fond de pensii și protecție socială, la care se mai adaugă indemnizația de repatriere și altele.
Chiar dacă nu erau virate aceste sume, reclamantul nu putea avea nici o intervenție, întreaga administrare a salariilor și implicit a obligațiilor sale către bugetul de pensii și protecție socială revenea Romconsult-ului.
Arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile D.ui nr.233/1974, republicat, ale Legii nr.19/2000.
Art.19 din decretul 233/1974 se repetă de 3 ori, dar niciodată nu se remarcă faptul că suma contributivă se ia de la punctul b), venituri realizate în țară, ce reclamantul le avea și nu de la punctul a) indemnizația, retribuția tarifară de 3168 lei.
Se admit două situații contributive, retribuția tarifată, indemnizația de
3168 lei și salariile de evidență din cartea de muncă, dovedite cu acte fictive și ilegale, ambele avizate favorabil, cu totul fără sens, fără bază reală.
Se caută, prin identificarea salariului brut lunar cu diurna, eliminarea obiectului solicitării reclamantului; considerarea salariului din M. pentru recalcularea pensiei, prin deformarea și falsificarea unor entități sub aspect etimologic, economic și juridic, ca și a unor articole din lege.
Consideră că instanța de fond a nesocotit dispozițiile regimului de prestații de asigurări sociale dintre RSR și R. M., evidențiate în art.3 alin.3, art.16, 17, 18 ale D.ui nr.233/1974, decretul nr.2. art.5,3,11 și 15, art.5 din D. nr.389 și alte Acorduri și Tratate, menționate la care R. este parte.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează a admite recursul pentru următoarele considerente:
În mod eronat instanța de fond a apreciat că veniturile pe care recurentul recurent le-a realizat în perioada (...)-(...) în care a lucrat în M. nu trebuie avute în vedere la calculul pensiei ce se cuvine acestuia.
În acest mod, au fost nesocotite dispozițiile Convenției dintre Republica Socialistă R. și R. M., convenție prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele două state contractante, unde potrivit art. 5 alin. 1 se prevede că, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie spusă legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea, art. 15 al convenției precizate stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea în vigoare.
Așa fiind, cum în cauză s-a dovedit că urmare a detașării în R. M., contestatorul a realizat venituri la un alt nivel decât cel reținut de intimată prin documentația care a stat la baza emiterii deciziei atacate, nivel de altfel inexistent odată ce contractul de muncă al contestatoarei în R., în perioada menționată anterior a fost suspendat, iar prin D. nr. 2. S. Român a consfințit dreptul persoanelor detașate în R. M. de a beneficia de asigurări sociale - pensie - la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora, sub acest aspect decizia atacată este nelegală.
Probele depuse de contestator demonstrează că în perioada (...)-(...) aceasta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din R. M., în condițiile atestate prin înscrisurile atașate la dosar, ce conduc la concluzia că salariul acordat era impozabil, reținându-se contribuiții la asigurări sociale din R. și alte țări în condițiile prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care R. este parte, context în care, deși considerată în concediu fără plată, contestatoarei i-a fost recunoscută perioada în discuție ca reprezentând doar vechime în muncă.
Susținerile instanței de fond potrivit cărora veniturile evidențiate prin adeverința amintită ar reprezenta diurnă nu sunt susținute în nici un fel de probatoriul administrat în cauză; dimpotrivă cuantumul crescut al acestora exclud calificarea sumelor respective drept diurnă.
Or, potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000, în considerarea probelor produse, ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul invocat, respectiv impozitarea salariului și reținerea contribuțiilor către stat, inclusiv CAS etc., S. M.an fiind obligat să transmită României baremul actual în vigoare privind calculul impozitelor și în lipsa demonstrării faptului neachitării contribuțiilor în discuție (în care sens nu există nici o probă), singura concluzie ce se poate desprinde este aceea că demersul contestatoarei se impune a fi soluționat favorabil, aceasta neputând fi lipsită de beneficiul implicat de plata unor astfel de contribuții, în raport de veniturile obținute de contestator în R. M.
În ceea ce privește cererea recurentei privind detalierea de către instanță a modului de punere în aplicare a sentinței, Curtea reține că o astfel de solicitare nu poate fi încadrată ca o critică a sentinței de fond pentru a putea fi considerată motiv de recurs, motiv pentru care această cerere este inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și al art. 312 alin. 3 și art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile numărul 1569 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va modifica în tot, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile numărul 1569 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot și în consecință admite acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
Obligă pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare în favoarea reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor realizate în perioada (...)-
(...) conform adeverințelor eliberate de R. M. - C. N. de P. pentru număr matricol 7. și a adeverinței de funcționare pentru serviciile efectuate în M., eliberată la data de (...) de M. E. N. al Î. S., al F. P. și C. Ș. M., precum și a atestatului eliberat de M. E. și F. - T. G. a R. M.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER A. B.
Red.D.C.G. Dact.Sz.M./2 ex.
Jud.fond. P. U.
| ← Decizia civilă nr. 5199/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4682/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
