Decizia civilă nr. 349/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 349/R/2011

Ședința din 31 ianuarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.

JUDECĂTOR : L. D.

JUDECĂTOR : S. D.

GREFIER : C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 4387 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent M. I. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4387 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 581 alin. 1 din

Codul de procedură civilă, „. va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.

Condițiile de admisibilitatea a cererii de ordonanță președințială prevăzut în articolul arătat anterior nu sunt întrunite, întrucât motivarea cererii vizează chestiuni de fond care urmează să fie soluționate în cadrul contestației împotriva deciziei de pensionare, pe de o parte, iar pe de altă parte, legea instituie o procedură specială de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor de pensionare.

Așa fiind, cererea reclamantului a fost inadmisibilă și a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. I. solicitândmodificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că sunt întrunite toate cele trei condiții de admisibilitate a cererii, instituite de legiuitor prin procedura specială prevăzută de art. 581-582 Cod de procedură civilă.

Astfel, în ceea ce privește cerința neprejudecării fondului, aceasta consideră că în mod eronat T. a apreciat că prin actualul demers juridic urmărește, în fapt, o tranșare a fondului litigiului, deși dorește doar să evidențieze că, cel puțin la nivel aparent, actul a cărui suspendare se solicită este nelegal.

În acest sens, recurentul evidențiază că recalcularea pensiei de serviciu, cu consecința diminuării drastice a veniturilor, este de natură a-i încălca acesteia cel puțin dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. și de C., dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la C.

Executarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, actul administrativ normativ în baza căruia i-a fost recalculată pensia, a fost suspendată de către instanțele de contencios administrativ care au constatat existența ";cazului bine justificat";, respectiv a împrejurării legate de starea de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Consideră că o analiză sumară a acestora nu ar fi fost de natură a prejudeca fondul cauzei, dar ar fi fost în măsură să releve existența unei minime aparențe a dreptului în favoarea recurentei și ar fi justificat luarea măsurii solicitate.

În ceea ce privește condiția urgenței, recurentul arată că din interpretarea art. 581 Cod de procedură civilă, aceasta nu trebuie „în mod obligatoriu probată";, ea existând în mod implicit și rezultând din circumstanțele cauzei.

De asemenea, recurentul își fundamentează cererea atât pe decizii pronunțate de alte instanțe interne, cât și pe principiul nediscriminării, așa cum acesta a fost interpretat de C. în cauza Buchen contra Cehiei.

Intimata C. județeană de P. C. nu și-a exprimat poziția procesuală.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin demersul juridic dedus judecății, reclamantul recurentul M. I. a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 191821/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr. (...) a T.ui C., având ca obiect anularea acestei decizii.

În vederea valorificării cererii, recurentul reclamant a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art. 581 - 582 C.pr.civ., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

Raportat la textele legale menționate, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, prin aplicarea corectă a normelor legale menționate.

Referitor la condiția urgenței, Curtea reține că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s- ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.

În cauză, reclamantul apreciază că este justificată condiția urgenței, susținând cea de-a doua teză a textului legal menționat referitor la „. unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens căreducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile.

Curtea apreciază că depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.

Sunt lipsite de fundament susținerile potrivit cărora urgența rezultă în mod implicit din circumstanțele cauzei, respectiv, aceasta „nu trebuie în mod obligatoriu probată";.

Este adevărat că sunt situații în care urgența se presupune până la dovada contrară, însă în acele situații „urgența"; este apreciată chiar de către legiuitor.

Or, în cauza dedusă judecății nu este incidentă nici o normă legală care să justifice o astfel de concluzie.

Mai mult, la fel ca și prima instanță, Curtea constată că și în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente, o astfel de pagubă ar putea fi reparată prin pronunțarea unei soluții favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de recalculare.

Pentru a justifica temeinicia cererii, recurentul se raportează la deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale, omițând, însă, să aibă în vedere că acestea, în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept.

De asemenea, aceasta face referire la practica C. (decizia Buchen contra

Cehiei), însă aspectele evidențiate țin de fondul cauzei, ce nu poate face obiectul cenzurii instanței în cadrul acestei proceduri speciale.

Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze cauza și din perspectiva celorlalte două condiții.

Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva Ordonanței civile nr. 4387 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

D. G. L. D. S. D.

GREFIER, C. M.

Red.L.D./Dact.S.M./2 ex./(...) Jud.fond.P.U.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 349/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale