Decizia civilă nr. 379/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 379/R/2011
Ședința publică din data de 1 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent S. P. împotriva ordonanței președințiale nr. 4352 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantului recurent - avocat A. D. în substituire avocat A. C. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentului depune la dosar delegațiile de reprezentare respectiv substituire și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris cu consecința modificării hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj în sensul admiterii cererii introductive de instanță. Susține motivele recursului expuse în scris și arată că nu solicită cheltuieli de judecată rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin ordonanța civilă nr. 4352 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost respinsă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamantului lapensie pentru munca depusă și limită de vârstă a fost deschis (...), iar de la data de (...) reclamantului i s-a stabilit dreptul la pensie de serviciu, în temeiul Legii nr. 303/2005, prin decizia nr. 2.(...).
Prin decizia nr. 2.(...) pârâta a procedat la recalcularea drepturilor de pensie, stabilind o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.788 lei.
Împotriva acestei ultime decizii reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr.19/2000, înregistrată pe rolul T.
C. sub nr. (...), iar prin prezenta cerere a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 2.(...), până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În primul rând, s-a constatat că dreptul asigurărilor sociale nu reglementează nici o procedură specială de suspendare a executării deciziilor de pensionare, sens în care reclamantul și-a și întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile dreptului comun, incidente conform art. 159 din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art. 581 alin.1 din C., „instanța va putea să ordone măsurivremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara (…)";. Astfel, condițiile speciale de admisibilitate ale cererii de emitere a uneiordonanțe președințiale sunt urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului.
Verificând prezenta cerere prin prisma cerințelor legale enumerate, instanța a apreciat că nu este admisibilă și a fost respinse pentru următoarele considerente:
În speță, reclamantul a nu a produs nici un fel de probe sub aspectul urgenței, aceasta relevându-se numai atunci când păstrarea unui drept, prevenirea pagubei iminente sau înlăturarea unei piedici ivite cu prilejul executării nu pot fi realizate în mod eficace pe calea unei acțiuni de drept comun.
În cauză, reclamantul a făcut vorbire despre „. vădit prejudiciabile"; ale deciziei de recalculare, ca urmare a reducerii valorii mijloacelor sale de întreținere, fără a dovedi în vreun fel aceste aspect, cu toate că, potrivit art. 1169 C.civ., și art. 129 alin.1 teza finală din C., sarcina probei îi incumbă.
Prejudiciul cauzat reclamantului prin privarea de dreptul salarial pretins este unul patrimonial, cuantificabil și se poate, deci, repara.
Apoi, examinarea sumară a fondului, pe baza probelor de la dosar, necesară pentru a se stabili care dintre părți are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a i se putea menține o situație de fapt sau de drept până la rezolvarea pe calea acțiunii de drept comun a însuși fondului dreptului, a determinat concluzia că pârâtul a emis decizia contestată în aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2000 și a H. nr.
737/2010. De remarcat că reclamantul nu a înțeles să sesizeze instanța de contencios administrativ în vederea suspendării efectelor H. nr.737/2010 cu toate că atât în considerentele cererii de ordonanță președințială cât și în cele ale acțiunii de fond, face vorbire despre îndoiala puternică și evidență asupra prezumției de legalitate a H. nr.737/2010, cu referire directă la încălcarea dreptului de proprietate recunoscut și ocrotit de art.1 al P. P. adițional la C.
În condițiile în care H. nr.737/2010 își produce efectele și se bucură de prezumția de legalitate caracteristică oricărui act administrativ, necombătută în procedura specifică, reglementată de art.14-15 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că aparența dreptului este în favoarea pârâtei.
Prin analiza sumară de deciziei contestate instanța nu emite aprecieri juridice, nu statuează asupra legalității deciziei contestate, ci, „pipăind fondul";, instanța stabilește în favoarea căreia dintre părți poate fi reținută aparența dreptului.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus evocate, constatându- se că în cauză nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 581 C., tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. P. solicitândmodificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că sunt întrunite toate cele trei condiții de admisibilitate a cererii prevăzută de art. 581-582 C.
În ce privește cerința neprejudecării fondului, în mod eronat tribunalul a apreciat că se urmărește tranșarea în fond a litigiului, deși, cel puțin la nivel aparent, actul a cărui suspendare se solicită este nelegal.
În acest sens, recalcularea pensiei de serviciu, cu consecința diminuării drastice a veniturilor, este de natură a-i încălca dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din P.ul 1 adițional la C. și de C., dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din P.ul nr. 12 adițional la C.
Executarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, actul administrativ normativ în baza căruia i-a fost recalculată pensia, a fost suspendată de către instanțele de contencios administrativ care au constatat existența „cazului bine justificat";, respectiv a împrejurării legate de starea de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
O analiză sumară a acestora nu ar fi fost de natură a prejudeca fondul cauzei, dar ar fi fost în măsură să releve existența unei minime aparențe a dreptului în favoarea recurentei și ar fi justificat luarea măsurii solicitate.
În ceea ce privește condiția urgenței, recurentul arată că din interpretarea art. 581 Cod de procedură civilă, aceasta nu trebuie „în mod obligatoriu probată";, ea existând în mod implicit și rezultând din circumstanțele cauzei.
De asemenea, recurentul își fundamentează cererea atât pe decizii pronunțate de alte instanțe interne, cât și pe principiul nediscriminării, așa cum acesta a fost interpretat de C. în cauza B. contra Cehiei.
Intimata C. județeană de P. C. nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Criticile din recurs vizează modalitatea în care, în soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de petiționar, s-a analizat întrunirea în cauză a condițiilor de admisibilitate privitoare la urgența și neprejudecarea fondului.
Curtea constată că sunt întemeiate considerentele reținute de prima instanță raportat la măsura în care se verifică în speță o urgență de natură a determina admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, astfel încât, având în vedere că cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, anume, cele privitoare la neprejudecarea fondului.
De altfel, pentru rigoarea demersului, se impune precizarea că neprejudecarea fondului nu este impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ci ca o limită a judecății în cadrul procesual oferit de o atare cerere, cea de-a treia condiție de admisibilitate a cererii, alături de urgență și vremelnicie, fiind cea a aparenței dreptului, așa cum arată și recurentul.
Sub acest aspect, Curtea observă, cu majoritate de voturi, că urgența pe care o indică codul de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume,
„. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționar prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.
Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționar, având în vedere că se invocă de către aceasta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T. C.
În opinia instanței, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.
Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente, anume, în speța de față, nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, dat fiind că prin tranșarea pe calea litigiului de drept comun a dreptului reclamantului asupra pensiei de serviciu, paguba pe care aceasta o suportă prin diminuarea drepturilor de pensie va fi reparată.
Toate acestea, raportat la situația de fapt conturată de petiționar și la invocarea urgenței prin raportare la înlocuirea pensiei de serviciu cu pensia pentru limită de vârstă, nefiind invocate alte cauze care să justifice mai concret urgența.
Se susține de către recurentă că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „..
Curtea, cu majoritate de opinii, apreciază că nu se poate considera situația creată prin „. pensiei de serviciu"; (practic, prin anularea ei și înlocuirea cu una pentru limită de vârstă suis generis) ca implicând o atare urgență, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, altfel spus, gravitatea consecințelor situației create să facă a nu putea fi reparate, or chiar deosebit de drastică fiind reducerea veniturilor pe care petiționarul le considera stabile, nu se poate considera că l-ar pune într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, dincolo de orice probațiune punctuală, o pagubă ireparabilă.
Trimiterea pe care recurentul o face la cauza B. contra Cehiei este pertinentă pentru analiza condiției aparenței dreptului, la care, pentru considerentele expuse la început, Curtea nu ajunge, considerând legală și temeinică soluția primei instanțe ca o consecință a analizei modului de soluționare a litigiului în primă instanță prin raportare la condiția urgenței.
Văzând dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. P. împotriva ordonanței civile nr. 4352 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.cu opinie separată
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.F.B.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider, în primul rând, că în mod greșit prima instanță a calificat prezenta cerere de suspendare a executării ca fiind o cerere obișnuită formulată pe calea procedurii ordonanței președințiale, întemeiată doar pe disp.art.581 din Codul de procedură civilă, fără a pune în discuția părților, potrivit disp.art.129 din același cod, natura reală a acestei cereri și cauza acesteia.
Astfel, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul S. P. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., fără citarea părților, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 2.(...) privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației care face obiectul dosarului nr.(...) de pe rolul T. C., având ca obiect anularea acestei decizii.
Decizia nr. 2.(...) emisă de către intimată, ce reduce substanțial pensia recurentului, față de cuantumul stabilit prin ultima decizie de pensie de care acesta beneficiase începând cu data de (...), constituie un titlu executoriu a cărui legalitate și temeinicie a fost contestată, invocându-se că, prin suprimarea pensiei de serviciu, recurentul a fost lipsit de un „..
Practic, reținerea în baza acestei decizii, a unei sume însemnate din pensia recurentului stabilite prin decizia nr. 2. (...) constituie o măsură de executare silită, dispusă în temeiul acestui titlu executoriu, nefiind verosimil că reclamantul ar fi renunțat de bunăvoie la pensia de serviciu, în privința căreia avea speranța legitimă, în temeiul disp.art.90 din Legea nr.19/2000, că îi va fiplătită lunar, în cuantumul stabilit potrivit legii speciale, astfel cum îi fusese achitată începând cu data de (...).
Din acest motiv, consider că, analizând cauza acțiunii, respectiv scopul spre care se îndreaptă voința reclamantei prin promovarea acestei cereri, respectiv suspendarea reținerii unei sume însemnate din pensia de care beneficia, până la verificarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu de către instanța specializată în litigii de asigurări sociale, sau cel puțin până la soluționarea de către aceasta a unei cereri de suspendare a executării, și având în vedere faptul că ne găsim în situația unei decizii de recalculare a pensiei sui generis, față de toate celelalte cazuri în care legiuitorul a prevăzut că, în urma procesului recalculării, se păstrează în plată cuantumul cel mai avantajos, cererea se impunea a fi calificată juridic de către instanță ca fiind întemeiată pe disp.art.403 alin.1 și 4 din Codul de procedură civilă și soluționată, în consecință.
În acest sens, judecătorul nu era ținut de temeiul juridic invocat de către reclamantă, dar, desigur, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, schimbarea temeiului juridic trebuia pusă în discuția părților.
Consider că, în sprijinul acestei opinii, este și argumentul că împrejurările și motivele speciale care au determinat reclamanta să acționeze în prezenta cerere, de suspendare provizorie a executării, îl constituie desigur perioada de câteva luni în care acesta urma să fie lipsit de pensia de care beneficia, până la momentul când avea posibilitatea de a solicita completului investit cu soluționarea cauzei suspendarea propriu-zisă a titlului executoriu pe perioada soluționării contestației.
Însă, consider că și în situația în care am analiza cererea formulată de către recurentă doar în temeiul disp.art.581 din Codul de procedură civilă, în mod greșit prima instanță a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea provizorie a executării titlului executoriu, are caracter vremelnic.
De asemenea, consider că cererea formulată de către reclamantă nu prejudecă fondul cauzei, are caracter urgent și cuprinde motive bine justificate pentru suspendarea executării pentru următoarele considerente:
Pensia de serviciu de care recurentul beneficia în baza deciziei nr. 2. (...) era un drept menit să as igure secur itate a soc ial ă a aces tu ia.
Opțiunea recurentului pentru pensia de serviciu a fost determinată de condițiile prevăzute de legislația specială în vigoare, respectiv art. 111 alin.2 din Legea nr.94/1992, potrivit cărora persoanele care au îndeplinit funcția de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de C. beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.
Asemenea drepturi au fost calificate de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 20/(...), "o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale";.
Practic, deși noua decizie emisă, care constituie titlul executoriu a cărui suspendare a executării se cere, poartă titulatura de decizie de recalculare a pensiei de serviciu, acesta apare ca fiind o decizie de stabilire a pensiei reclamantului în temeiul Legii nr.19/2000, fără opțiunea acestuia în acest sens, și de sistare a plății pensiei de serviciu.
Opțiunea recurentului formulată la data înscrierii la pensie de serviciu,
faptul că începând d in anul 2008 acestui a i -au fost plătite dr epturile de pensie de serviciu în cuantumul stabilit potrivit art. 111 alin.2 din Legea nr.94/1992, așteptările sale firești fiind în sensul menținerii acestora, face ca, în opinia
mea, aparența dreptului să fie de partea acestuia.
Astfel, având în vedere aceste implicații ale aplicării Legii nr. 119/2010, asupra cuantumului pensiei recurentului, precum și faptul că dreptul acestuia la pensie de serviciu prezintă aparența unui drept câștigat, consider că măsura de sistare a plății acesteia și de acordare a unui alt tip de pensie, pare a fi o atingere a dreptului acestuia la respectarea unui „. în sensul art.1 din P.ul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Având în vedere că „bunul"; de care aparent ar trebui să se bucure recurentul este un drept de securitate socială, că măsura luată pare să fi afectat chiar substanța bunului, aducând atingere mijloacelor de trai pe care pensionarul avea speranța să le obțină în continuare, consider că este justificată urgența suspendării executării deciziei, până la verificarea de către instanță a legalității și temeiniciei deciziei contestate, sau cel puțin până la soluționarea unei cereri de suspendare a executării de către completul care judecă contestația împotriva deciziei care constituie titlu executoriu.
De altfel, chiar Curtea Constituțională a statuat că, potrivit art.581 din
Codul de procedură civilă, ordonanța președințială constituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.
Întrucât prin suspendarea executării deciziei nr. 2. (...), recurentul solicită de fapt, astfel cum am argumentat anterior, suspendarea reținerii din pensie a unei sume substanțiale, față de cuantumul stabilit prin ultima decizie de pensie de care acesta beneficiase începând cu data de (...), în mod greșit prima instanță a reținut că o ordonanță președințială pronunțată în cauză ar lipsi în totalitate reclamantul de drepturile de pensie, întrucât măsura ce s-a solicitat a fi dispusă privea doar partea reținută din pensia ce-i fusese stabilită.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 4448/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1020/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
