Decizia civilă nr. 4787/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4787/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3692 din 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată G. I., și pe pârâta intimată D. DE M. ȘI P. S. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3692 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția tardivității și a lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
A fost admisă cererea precizată a reclamantei G. I. I., împotriva pârâtei
A. J. pentru P. S. S., pe care a obligat-o să elibereze reclamantei copii și extrase de pe documentele care atestă vechimea în muncă și sporurile de care reclamanta a beneficiat în perioada în care a lucrat la F. de B. Z.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din evidența carnetului de muncă al reclamantei atașat la dosar reiese cu certitudine faptul că aceasta a fost angajată a Filaturii de B. Z., însă nu sunt consemnate sporurile pe care reclamanta le solicită.
A. J. pentru prestații S. S. este deținătoarea documentelor în baza cărora reclamanta solicită recalcularea pensiei, și ca atare acesteia îi revine obligația să elibereze adeverința solicitată de reclamantă, sens în care în baza art. 8 din
L. nr. 554/2004 va fi obligată la eliberarea ei.
Aceasta nu contestă că ar fi depozitarea acestor documente, apărându-se doar cu aceea că nu are în competență eliberarea de copii ale actelor solicitate care sunt în păstrarea altor instituții ale statului.
Potrivit art. 18 din L. nr. 16/1996 în forma inițială, prevede că în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică,fără activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele (…) cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de M. sau de direcțiile județene, până la data de (...) când art. 18 a fost modificat prin L. nr. 358/(...) prin care s-a instituit această obligație în sarcina Casei Județene de P. până la data de 31 mai 2006.
Arhiva Filaturii de B. Z. a fost preluată de către D. M. și P. S. S., ca urmare aceasta va fi obligată la eliberarea actelor solicitate.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantei apare ca fondată și a fost admisă în consecință de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. S. S.solicitând casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, cu respingerea cererii reclamantei.
În motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
1.Greșita calificare a litigiului dedus judecății ca un conflict de muncă, în realitate aparținând sferei contenciosului administrativ conform Legii nr.554/2004, deoarece A. J. pentru P. S. S. nu este succesoarea în drepturi a S. F. de B. Z. S. (fostul angajator al reclamantei).
2. Prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 C.pr.civ.), neavând în vedere că A. J. pentru P. S. S. deține statele de plată ale fostului angajator desființat care nu au caracter individual ci cuprind datele personale ale tuturor salariaților.
Prin predarea acestor documente reclamantei nu va fi posibilă eliberarea datelor și informațiilor solicitate de ceilalți salariați.
3. Recurenta nu poate atesta stagiile de cotizare realizate de reclamant, neavând atribuții legate de plata contribuțiilor sociale.
4. Neurmarea procedurii prealabile instituite de art.11 din L. nr.554/2004.
5. Lipsa calității procesuale pasive a pârâtei în raport de prevederile HG nr.1., care enumeră atribuțiile agențiilor teritoriale în domeniul organizatoric, financiar, în domeniul evidenței și raportării, în domeniul comunicării și informării, în domeniul reprezentării și în domeniul sistemului de informații.
Se recunoaște preluarea arhivei de către recurentă în anul 2001, însă se invocă dispozițiile Legii nr.16/1996 cu modificările ulterioare, prezentându-se evoluția legislativă în domeniu sub aspectul instituției căreia îi revine obligația de eliberare a adeverinței, respectiv direcția generală de muncă și prestații sociale până în anul 2001, casele județene de pensii până în anul 2006 și direcțiile județene ale arhivelor naționale în prezent.
Se invocă imposibilitatea legală și materială (lipsa personalului, a unei structuri specializate în eliberarea documentelor, a unui spațiu adecvat) a executării acestei obligații.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
1) Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea unor documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Competența instanței de contencios administrativ este atrasă în condițiile Legii nr. 554/2004, relevante în soluționarea speței fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Dispozițiile legale menționate anterior trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din L. nr. 554/2004, care definesc autoritatea publică cafiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care
acționează în regim de putere publică , pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 554/2004, care acționează în regim de putere publică.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în c alitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 554/2004, astfel încât nu poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
2) Dispoziția primei instanțe de obligarea a pârâtei la eliberarea către reclamant a tuturor documentelor deținute referitoare la veniturile salariale realizate de reclamantă în perioada în care a fost angajat la S. F. de B. S.A, nu poate fi interpretată, contrar aserțiunii recurentei, ca o predare către reclamanta a întregii arhive a S. F. de B. S.
O atare interpretare susținută de pârâtă în sprijinul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.6 C.pr.civ. nesocotește că obiectul acțiunii îl reprezintă eliberarea unei adeverințe privind activitatea reclamantului, precum și că documentele pe care pârâta trebuie să le elibereze reclamantului sunt cele care se referă doar la persoana acesteia.
Prin urmare în mod evident își va putea îndeplini această obligație prin eliberarea unei adeverințe cuprinzând datele și informațiile referitoare la activitatea desfășurată de reclamantă pe baza documentelor deținute și verificabile.
3) Tot astfel este evident că perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea la S. F. de B. S.A este anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, act normativ care este bazat pe principiul contributivității și reglementează rolul Casei Județene de P. de a atesta plata contribuțiilor sociale.
Or în raport de perioada la care se referă acțiunea reclamantului anterioara datei de (...), sunt incidente în cauză dispozițiile Decretului nr.389/1972, care prin art.1 și art.3 stabilește că angajatorul depune contribuția de 15% asupra câștigului brut, ceea ce semnifică sub acest aspect probatoriu că deține documentele justificative ale acestei operațiuni care fac parte din arhiva preluată de pârâtă.
Prin urmare, pârâta își va putea executa obligația privind stagiul de cotizare prin menționarea plății contribuțiilor datorate asupra veniturilor realizate de reclamantă, conform Decretului nr.389/1972 ,în măsura în care rezultă acest aspect din documentele deținute.
4) Nefiind incidente prevederile Legii nr.554/2004, conform considerentelor expuse în cadrul analizei primului motiv de recurs, demersul judiciar al reclamantei nu este supus procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat.
5) Reclamantul este îndreptățit conform art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea de salariat";a sa.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.12 din L. nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantului.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantului, respectiv
S. F. de B. S.A, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din L. nr.16/1996 M.ui M. și P. S. sau direcțiilor județene ale acestuia.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei
Județene de P. S., iar ulterior Direcției Județene S. a Arhivelor Naționale, Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din jud. S. cu privire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent A. J. de P. S. S. are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic ala acestei arhive.
În raport de aceste considerente, este irelevantă pretinsa lipsă a atribuțiilor legale ale pârâtei în raport de prevederile HG nr. 1., deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezidă în dispozițiile pe care le invocă, ci în prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator,
De asemenea, recunoașterea dreptului reclamantului nu este condiționat de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actului, astfel încât excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile numărul 3692 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: K. M.
| ← Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1924/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
