Decizia civilă nr. 624/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 624/R/2011
Ședința publică din data de 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2924 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, av. C. I., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 ianuarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului intimat, întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate pe larg prin întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2924 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă contestația înaintată de reclamantul M. I. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință s-a anulat D. de respingere nr. R. (...) emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta C. J. de P. C. să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru reclamant, cu luarea în calcul la reducerea vârstei standard de pensionare a perioadei (...)-(...) cât a lucrat în grupa I-a de muncă conform înscrisurilor din carnetul de muncă poziția nr. 73 si a adeverinței cu nr. 4538/(...) eliberată de ERS-CUG C. începând cu data de (...).
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. de respingere nr.
38270/(...), reclamantului i s-a respins acordarea pensiei pentru limită de vârstă însă nu i s-a luat în calcul perioada lucrată în grupa I-a de muncă.
Conform Decretului Lege nr. 68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul MMPS nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei respectiv carnetul de muncă poziția nr. 73 si din Adeverința nr. 4538/(...) emisă de S. ERS - C. S. C. rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada (...)-(...) a lucrat în grupa I-a de muncă în procent de 50 % din timp lucrat.
Așa fiind, instanța a considerat că pârâta, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantului în grupa I-a de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă pârâta nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced instanța în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din
Legea nr.19/2000 republicată a admis acțiunea formulată de către reclamant.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 59 dosar nr. (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C. solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că instanța a acordat dreptul la grupa I de muncă, însă aceasta este în procent de 80%. De asemenea acordă drepturi de la o dată anterioară cererii - (...) pentru o cerere din (...), însă nu explică deloc modul în care a ajuns la respectiva dată.
La punctele 3 și 7 din ordinul nr. 50/1990 se prevede că pot beneficia de recunoașterea grupei categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2, în ordin, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Nu se regăsește încadrarea în aceste prevederi profesia respectivă (care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezența noxelor, prin risc deosebit, prin expunerea fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, suprasolicitare fizică sau nervoasă).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la procentul reținut de instanță aferent timpului lucrat de reclamant în grupa I de muncă, Curtea constată că recurenta nu are interes să critice hotărârea sub acest aspect.
Cu privire la celelalte critici aduse de recurentă hotărârii atacate se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel Legea nr. 19/2000 acordă o serie de facilități pentru pensionarii care au desfășurat activitate salariată în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, fiind așadar legitim a se solicita recunoașterea grupei de muncă la stabilirea pensiei.
Reclamantul a depus la dosarul de pensie adeverința nr. 4538/(...) prin care fostul angajator atestă că acesta a lucrat ca la Î. de C. M. și A. respectiv C. de U. G. C.-N., fiind încadrat în grupa I de muncă în perioada (...)-(...), în procent de 80% din timpul lucrat.
Timpul lucrat de reclamant în grupa I de muncă se confirmă și prin mențiunile cuprinse la poziția 74 din carnetul de muncă al acestuia..
Așa cum reiese din înscrisurile probatorii de la dosar, pârâta recurentă refuză luarea în considerare a acestei adeverințe, apreciind că în mod greșit unitatea i-a acordat grupa superioară de muncă întrucât la punctele 3 și 7 din Ordin nu se regăsește profesia reclamantului, care prin natura ei nu presupune acele condițiile grele, nocive sau periculoase ce să justifice acordarea grupei.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.";
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, „Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M.ui S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. (…)
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că recurenta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității adeverinței nr. 4538/(...), cu privire la grupa de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamantului apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatului Gal N. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva Sentinței civile nr. 2924 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului M. I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. G. C. și E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4670/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4918/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
