Decizia civilă nr. 986/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 986/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 4638 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată P. C., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamanta intimată a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar prin serviciul registratură al instanței la data de 21 februarie 2011.
Văzând că atât recurenta, cât și intimata au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4638 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. și în consecință a fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantei începând cu data de (...), având în vedere extrasul eliberat de D. de M. și P. S. S.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la recalcularea pensiei retroactiv pe ultimii 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.
1301 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pârâta D. de M. și P. S. S. a fost obligată să-i elibereze reclamantei documente care să ateste vechimea în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Executând hotărârea instanței D.M.P.S. S. i-a eliberat reclamantei adeverința și anexe care cuprind drepturile salariale primite la S. F. DE B. Z.
Pârâta a refuzat să valorifice această adeverință la calculul pensiei reclamantei motivând că aceasta nu corespunde atât sub aspectul formei cât și al fondului.
Adeverința refuzată a fi luată în considerare este un act care emană de la D. de M. și P. S. S. ca urmare a obligației stabilite prin dispozitivul sentinței civile nr. 1321 din (...) a T.ui S., ca urmare a desființării fostului angajator.
Această adeverință este un act oficial D.M.P.S. S., răspunde pentru legalitatea și temeinicia ei și până la înscrierea în fals își păstrează valabilitatea, produce efecte juridice.
Din mențiunile arătate în rezultă unitatea la care a fost angajată reclamanta, perioada în care a fost angajată, denumirea și cuantumul sporurilor primite, retribuția tarifară. Această adeverință are număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează D.M.P.S. S.
Acest act trebuia luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a reclamantei pentru că în caz contrar ar fi lipsită de dreptul ei la asigurări sociale, drept care potrivit art. 1 din Legea nr. 19/2000, este garantat de stat.
De asemenea ar fi încălcat și principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000).
În privința cererii privind plata retroactivă pe 3 ani a diferențelor de pensie instanța o va admite doar în parte, deoarece potrivit prevederilor art. 169 alin. 3 din Legea 19/2000 „pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare";, ori după cum se poate observa din actele de la dosarul cauzei cererea a fost depusă la data de (...).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. J. de P. S. solicitândcasarea în totalitate a sentinței.
În motivarea recursului, pârâta a citat dispozițiile art. 169 alin. (1), (2) și
(3) din Legea nr. 19/2000, ca și pe cele ale art. 7 alin. (3) din O. nr. 4. și ale art. 18 din Legea nr. 16/1996.
Se subliniază că obligația de a prelua și, implicit, de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la sporurile invocate de reclamanți revine D. Județene a A. N., instituție care refuză preluarea arhivelor invocând lipsa de personal și de spațiu, precum și alte aspecte care nu au nici o relevanță.
Ordonanța Guvernului nr. 39/2006 a fost adoptată tocmai pentru a îndrepta incompatibilitatea apărută între activitatea de bază a caselor de pensii, și implicit a Direcțiilor de M. și P. S., respectiv stabilirea drepturilor de pensie, prin valorificarea adeverințelor și aceea de eliberare a respectivelor documente, în cazul în care arhivele firmelor desființate se preluau de către casele de pensii.
Se fac referiri pe larg la adresa A. N. nr. 5293 din (...), unde se arată că „A. N. își asumă dispozițiile Legii 474/2006, dovadă fiind ca Ministerul Administrației și Internelor împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei au întreprins demersurile pentru asigurarea condițiilor minime de înființare a structurilor necesare preluării documentelor de arhivă cu valoare practică la A. N.(…)";.
În acest context, se critică refuzul A. N. - D. J. S. de a prelua arhivele unităților desființate.
În conformitate ce prevederile pct. VI din Anexa la O. nr. 4., privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările și completările ulterioare, adeverințele prin care se dovedesc sporul pentru munca prestată în timpulnopții, sporul de conducere, de toxicitate și de zgomot, precum și alte sporuri cu caracter permanent, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 februarie 2011, reclamanta P. C. a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că instituția recurentă trebuiesă acorde drepturile salariale, așa cum s-a precizat în cererea de chemare în judecată, considerând astfel că sentința pronunțată este legală și temeinică.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În soluționarea recursului, Curtea reține că deși aparent, recursul cuprinde motive care nu au legătură cu cauza, totuși, se constată în final că acestea sunt în legătură cu cauza și deci trebuie analizate, după cum urmează: Motivul final al recursului vizează imposibilitatea luării în considerare, la stabilirea pensiei, a unei adeverințe eliberate de A. J. pentru Prestații Sociale
S., chiar conformă în rest prevederilor pct. VI din O. nr. 4., pentru considerentul că singura instituție abilitată pentru a elibera astfel de adeverințe în cazul societăților desființate este D. J. a A. N. S. De altfel, față de ansamblul motivării, se deduce că acesta este și singurul motiv de recurs formulat, dat fiind caracterul generic al formulărilor folosite și finalitatea care se prefigurează.
Ca atare, se lasă a se înțelege că o astfel de adeverință, eliberată de A. J. pentru Prestații Sociale S., nu se conformează imperativelor aduse de pct. VI din O. nr. 4., mai precis cele referitoare la ștampila unității și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Este nefondată această critică adusă legalității sentinței atacate.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr. 1301/(...) a
T.ui S. s-a dispus obligarea D. de muncă și protecție socială S. la eliberarea de adeverințe în favoarea reclamanților din acel dosar, printre care și reclamanta intimată din prezenta cauză, care să ateste vechimea în muncă și sporurile de care au beneficiat, reținându-se în motivare că pârâta din acea cauză preluase anterior actele care generează relații de pensie din cadrul S. F. S.A. Z.
Refuzul actual al recurentei de a lua în considerare adeverința eliberată în executarea acestei hotărâri judecătorești intrată în puterea de lucru judecat este abuziv.
Practic, procedând la interpretarea dispozițiilor Legii nr. 16/1996, recurenta apreciază că nu era în competența D. de muncă și protecție socială S. să elibereze menționata adeverință, ci în aceea a D. Județene a A. N. S., sens în care sancționează nelegalitatea clamată prin refuzul de a da curs adeverinței prezentate de pensionar.
Or, se constată că prin raportare la forma inițială a Legii nr. 16/1996, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor revenea M.ui Muncii și P.i Sociale sau direcțiilor județene ale acestuia.
La data când a operat preluarea arhivei S. F. S.A. Z. de către D. de muncă și protecție socială S., Legea nr. 16/1996 fusese modificată, astfel încât prevedea că obligația de preluare a amintitelor documente revine în sarcina caselor județene de pensii.
Prin urmare, invocând nelegalitatea emiterii adeverinței care atestă sporurile de care a beneficiat reclamanta de către D. de muncă și protecție socială S., recurenta își invocă propria culpă, întrucât ulterior datei de 5 iulie
2002 (data intrării în vigoare a Legii nr. 358/2002 prin care s-au adus modificările menționate Legii nr. 16/1996), recurenta trebuia să preia documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor și să elibereze consecutiv copii și extrase după acestea.
Or, în dreptul civil, nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpă în susținerea intereselor sale).
Cât privește motivele de recurs ce vizează obligația D. Județene a A. N. de a prelua documentele cu valoare practică, Curtea reține că deși într-adevăr, norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina D. Județene S. a A. N., nu s-a probat că ar fi operat în concret transmisiunea acestei obligații care este condiționată prin textul legal de „. în cadrul … direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico - financiare necesare";.
Văzând și prevederile art. 304 pct. 9 și art 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. împotriva sentinței civile nr. 4638 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. R.M.P. și M.K.
| ← Decizia civilă nr. 4651/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1326/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
