Decizia civilă nr. 1326/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1326/R/2011
Ședința 11 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1931 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. G., având ca obiect recalculare pensie .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă C. J. de P. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1931 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul F. G. în contradictoriu cu C. J. DE P. M. și, în consecință, a fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin luarea în con- siderare și a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr.
93/(...) emisă de S. CDP A. SA începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e) din L. nr. 1..
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupracâștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în L. nr.
49/1992, care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform adeverinței nr. 93/(...) emisă de S. CDP A. SA reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 1969-1999, în acord global, conform Legii nr.
57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
În considerarea celor de mai sus, având în vedere faptul că veniturile realizate de reclamant în acord global au avut caracter permanent și pentru sumele respective s-a plătit CAS, acestea au fost luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie.
Așa fiind, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, coroborat cu art. 23 alin. 1 din Legea nr. 1., contestația a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri, intimata C. J. de P. M. a declarat recurs princare solicită admiterea acestuia cu modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ., în sensul că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamantul nu condiționează stabilirea pensiei de plată de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din L. nr.1. pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.1., nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. Curții
Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putea fi mai mare decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (L. nr.57/1974). Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent a rezultat chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamantul a fost salarizat în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ., arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr.78/2005, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că
„nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";. Instanța și-a motivat hotărâreaprin prisma prevederilor art.23 și 78 din L. nr.1., cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr.4/2005, aprobată prin L. nr.78/2005. act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.2 din OUG nr.4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. De asemenea, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.164 alin.1, 2 și 3 din L. nr.1.. În același context, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr.49/1992 și prevederile art.64 din L. nr.3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Prin D. nr. 40 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că „este evident că legea nouă, respectiv nr. 1. nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977."; Prin aplicarea dispozițiilor art.23 și 78 din L. nr.1., pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare a considerat că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrate de art.15 alin.2 din Constituția
României.
În fine se invocă D. nr. 30/2009 a Înaltei Curți de C. și justiție prin care s-a statuat asupra excluderii formelor de retribuire în acord din baza de calcul a pensiei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curteaapreciază că recursul este neîntemeiat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Art. 2 alin. (1) din OUG 4/2005 prevede că „Recalcularea prevăzută la art. 1 (a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001) se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta";.
Or, veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată, fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C. cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din L. nr. 1..
În conformitate cu art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se facedovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 1. drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicare acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 1. prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă
(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediulrural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; l) alte sume acordate potrivit legii."
Din mențiunile arătate în Adeverința nr. 93/(...) emisă de S. CDP A. SA ( fila 6 dosar fond) rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de C. inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1982.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Curtea observă că D. nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție invocată de pârâta-recurentă are caracter obligatoriu în sensul art. 329 alin. 3
C.pr.civ., numai asupra problemei de drept dezlegate, respectiv modalitatea de stabilirea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiilor, conform OUG nr. 4/2005, pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ceea ce diferă însă în mod esențial de problema de drept din prezenta speță.
Prin urmare, preluarea selectivă și în mod izolat unui argument dintr-un recurs în interesul legii nu îi conferă caracter obligatoriu în soluționarea unei acțiuni având altă cauză juridică și alt obiect, deoarece obligativitateadezlegării în drept este conferită ansamblului argumentelor din raționamentul judiciar și doar în măsura în care se reflectă în soluția pronunțată de instanța supremă.
În fine, prin D. nr. 30 din 2009, nepublicată în Monitorul Oficial, Înalta
Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Or, conform art.3307 alin. 4 C.pr.civ., „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în
Monitorul Oficial al României, Partea I.";
Cum însă prin decizia menționată nu a fost admis recursul în interesul legii și nu s-a îndeplinit nici cerința legală a publicării în Monitorul Oficial, din care decurge caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept, Curtea opinează că D. nr. 30/2009 a instanței supreme, nu poate fi reținută ca temei juridic în defavoarea reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât recursul pârâtei nu este întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. M. împotriva sentinței civile numărul 1931 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.H. D.M./C. M
| ← Decizia civilă nr. 986/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4529/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
