Decizia civilă nr. 1213/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
DOSAR NR. (...)
D. C. NR. 1213/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr. 3604/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. J. DE P. C., C. N. DE P. ȘI A. D. DE A. S. B., M. M., F. ȘI P. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3604 din 28 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. I. împotriva pârâților C. J. DE P. C., C. N. DE P. SI A. D. DE A. S., M. M., F. SI P. S. B. și M. F. P., B., privind anularea D. de recalculare a pensiei de serviciu nr.
1./(...) emisă de C. J. de P. C.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a chemaților în garanție C.
N. DE P. SI A. D. DE A. S., M. M., F. SI P. S., M. F. P..
A fost respinsă cererea de ordonanță președințială privind suspendarea aplicării D. de pensionare nr. 1./(...) emisă de C. J. de P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin D. nr. 1. emisă de pârâta C. J. de P. C. la data de (...) s-a stabilit în favoarea reclamantei M. I. pensia de serviciu pentru munca depusă și limita de vârstă în valoare de 1949 lei. Ulterior, s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul art. 3 din L. nr. 1., iar prin decizia din data de (...) s-a acordat reclamantei pensia de limită de vârstă în cuantum de 922 lei (f.12-13).
Împotriva acestei ultime decizii reclamanta a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din L. nr. 1., în prezentul dosar solicitând totodată și suspendarea executării D. nr. 1./(...) până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Conform prevederilor L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cuvenite sau aflate în plată, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, alături de alte pensii serviciu,vor deveni pensii în înțelesul L. nr.1. așa cum a fost modificată și completată ulterior. Recalcularea acestora se va realiza prin determinarea punctajului mediu anual ,și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1. și respectându-se metodologia stabilită prin H. de G. nr. 737/(...).
Conform prevederilor art. 11 din H. nr. 7. pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr. 1..
De altfel Curtea Constituțională, prin D. nr. 873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art. 47 alin. 2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art. 20 din C. raportat la art.1 din P. nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în anul
1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din P. nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Cu privire la cererea de suspendare a D. de pensionare nr.1./(...), verificând cererea prin prisma cerințelor legale prevăzute de art. 581 C., instanța a apreciat că nu este admisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. I. solicitândmodificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fostformulată la instanța de fond.
În motivarea recursului reclamanta consideră D. nr.1./(...) ca fiind nelegală, deoarece a fost emisă în baza unei legi (L. nr. 1.) care contravine prevederilor art.1 din P. nr. 1 la C. E. a D. O. și jurisprudenței CEDO.
Pe de altă parte actul normativ menționat încalcă principiul neretroactivității consacrat de art.15 alin. 2 din Constituția R..
Subliniază faptul că în temeiul L. 5. - neabrogată, conform funcției de grefier îndeplinite și vechimii în muncă, a primit "pensie de serviciu" noțiune care în mod greșit și nejustificat este interpretată de prima instanță ca fiind un "drept suplimentar față de pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat, calculată pe principiul contributivității".
Consideră măsura eliminării pensiei de serviciu ca fiind nelegală deoarece ea constituie un drept câștigat, drept stabilit printr-o lege previzibilă, clară, iar prin măsura eliminării s-a adus atingere unui bun în sensul art.1 din P. nr.1 adițional la C. E. a D. O. În plus măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, din moment ce impune aplicarea prevederilor legii noi și pe cale de consecință atrage eliminarea dreptului meu câștigat sub forma "pensiei de serviciu".
Scăderea pensiilor trebuie examinata prin raportare la principiile fundamentale din art. 1 al C.i si la art. 1 P. 1 la C. EDO Cu privire la pensiile speciale de serviciu, Curtea a stabilit ca situația acestora este similara pana la identitate cu cea a pensiilor pentru limita de vârsta, întrucât scopul pensiei de serviciu este același cu al pensiei pentru limita de vârsta: de a compensa pierderea capacitații de munca, pensiile de serviciu urmărind sa asigure mijloace de subzistenta persoanelor care au îndeplinit funcții specifice in interesul statului, în condiții speciale.
Starea de criză economică și financiară prin care trece țara noastră și care a fost invocată în considerentele hotărârii nu poate justifica diminuarea drasticăa pensiei sale mai cu seamă că acestea vor fi depășite, pe când noua decizie emisă nu pare a avea un caracter temporar. Nici probleme naționale cum sunt cele privind scăderea natalității sau îmbătrânirea prematură deși invocate în motivarea hotărârii recurate pot reprezenta o explicație rezonabilă care să îi ofere satisfacție în compensația dreptului său de proprietate încălcat în mod abuziv în disprețul valorilor consacrate și ocrotite la nivel european.
D. contestată afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior. Intrarea în vigoare a dispozițiilor L. nr. 1. care impune anularea pensiilor de serviciu pentru persoanele care au făcut parte din personalul auxiliar în sistemul de justiție nu poate afecta drepturile la pensie deja stabilite.
Recurenta înțelege să se prevaleze de jurisprudența anterioară a C.i
Constituționale, invocând deciziile nr. 57/2006 și 120/2007.
Rezultă de aici că, văzând jurisprudența anterioară a C.i Constituționale, o normă care să conducă la reducerea pensiilor este în vădită contradicție cu
Constituția română, astfel încât se impune anularea acesteia.
L. nr. 1., H. nr. 7., nu au abrogat dispozițiile L. speciale nr. 5. prin care s-a dispus pensionarea mea cat si calculul pensiei de serviciu.
Trimiterea la dispozițiile art. 12 ale legii nr. 1. nu este pertineța în cauza deoarece textul se refera la persoane ale căror drepturi la pensie sunt stabilite în condițiile legii dar ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi și doar acestea vor fi supuse automat procesului de recalculare astfel cum este reglementat de prezenta lege. Deciziile C.i Constituționale sunt aplicabile erga omnes atât sub aspectul dispozitivului cat si al considerentelor deciziilor date.
Nu se încadrează în dispozițiile art. 12 din L. nr. 1., fiind pensionata cu mult timp înaintea intrării în vigoare a L. nr. 1. și beneficiind de pensie de serviciu in plata cu sporurile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Codul civil cu privire la aplicarea legii in timp prevede la art. 1 ca aceasta se aplica numai pentru viitor. Aplicarea textelor in vigoare, stabilirea textelor abrogate cat si aplicarea legii in timp este atributul exclusiv al instanței ordinare
și nu al instanței de contencios constituțional.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. și de P. I. prin D. nr. 64/(...).
Confruntându-se cu aceeași problemă legată de pensiile speciale diverse instanțe au apreciat că există contradicții între L. 1. și HG 735/2010 respectiv 7.. Prin urmare HG 735/2010 a fost anulată de Curtea de A. C. iar Curtea de A. B. a anulat HG 7..
În cauze similare Tribunalul Vaslui și T. Valcea au dat câștig de cauză pensionarilor.
În concluzie aplicarea legii in timp, legea speciala neabrogata cât și celelalte aspecte invocate sunt instrumente de interpretare si de rezolvare a întregului litigiu in competenta exclusiva a instanțelor ordinare. Motivarea este susținuta si de C. E. a D. O. cat si de P. I adițional la C., D. universala a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a drepturilor omului. Prevederile P.ui I adițional la C. pentru drepturile omului si ale libertăților fundamentale, hotărârile CEDO în cazul altor tari europene privind pensia (Letonia).
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului declarat.
Prin precizările ulterioare depuse la dosarul cauzei, recurenta reclamantă a invocat aspecte particulare privind situația sa, respectiv probleme grave de sănătate, arătând că este suferindă de cancer și alte boli cronice sens în care a atașat la dosarul cauzei adeverințe medicale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Procesul de recalculare a pensiei reclamantei s-a realizat în temeiul L. nr.
1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare, or, în privința cuantumului, prin prezenta contestație nu se aduc critici deciziei de recalculare a pensiei.
Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie
2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Jurisprudența anterioară a C.i Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor ostare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C.i Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C.i Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, în jurisprudența C.i E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din P. nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celeide-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din P. nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei
(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din P. adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din P. nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din P. nr. 1.
Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 5. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titulara unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din P. nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C.i E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C.i E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoiloracesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau
Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C.i E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din P. nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232
/11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot ficonsiderate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturacriticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..
În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiara unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 564/2004. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..
În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 1.949 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 922 lei.
Prin urmare, pensia recalculată a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din P. adițional.
Actele cu caracter medical de care se prevalează reclamanta ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens.
Or, aceste acte medicale de specialitate nu atestă caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici costul unor eventuale tratamente medicale care să implice o sarcină patrimonială excesivă.
În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat urmând a fi menținută ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva Sentinței civile nr. 3604 din 28 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată în sensul admiterii recursului
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: E. B., I. P.
GREFIER
G. C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamanta M. I. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art.1 din P. adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Trebuie să subliniat în acest sens că reclamanta s-a ad resat instanței
pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de
serviciu era un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D. O., pe care acesta avea
speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.1./(...), în temeiul L. nr.5., pentru o vechime efectivă ca personal aux iliar
de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești de aproape 24 de ani .
În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de
nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a
recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t
c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii
administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de
muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acesteia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.5..
Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în
cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în
urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t
să se bucure în continuare de bunul său.
Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";
Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.i privind art.1 din P. nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamant ei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind u n
drept câștigat și, de ai ci, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat- ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită
în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istor ice privind protecția
socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că se poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.
Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste
reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și
1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor
anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei
în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare
promulgării acestei legi";.
Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie
câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data
de (...).
De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a
prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a
prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce priveș te pensiunile lor de
bază.";
L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".
transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor
legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, se
respectă";.
Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.
de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane
care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,
reacționară, pot rivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care
manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.
Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social
stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în
situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din legeaveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de
stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la
data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de
asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform
leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care
cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit
în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
Din analizarea aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i
pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă
drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,
putând fi cel mult recalcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat
cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t
c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i
pensii lunare.
Mai precis, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r
unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut a fi conform principiilor echităț ii.
În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, tot din privit din
perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ ce a reglementat statutul grefierilor și
în care au fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin
reglementări speciale, încă din anul 1902.
Astfel, L. de organizare judecătorească din 1 septe mbrie 1890,
prevede a c ă judec ător ii, me mbr ii M.u i P. , grefierii și portăre ii, erau numiți pri n
decret regal, iar cei lalți funcționari judecătorești, pr in de c iz iune min is ter ial ă.
Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv:
L. despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din
1864;Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalelor și al grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909; Regulamentul privitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membrii ordinului judecătoresc și funcționarii grefelor, din 1925; L. pentru organizarea judecătorească din 1925, au prevăzu t în mod cons tan t
c ă grefierii fac parte din „funcțiunile judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i procurori, grefierul fiind: „. cancelari ei grefei; el are d rept de priveghere (control) asupra fun cționarilor grefei";.
Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind
organ iz are a judec ătore asc ă, gref ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar ilor, reg is tr ator ilor ș i
cop iș tilor, în calitat e de funcționari ju decătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile d in
statutul funcționarilor publici pr iv ind cond iț iile gener ale d e in tr are în serv ic iu ș i
inco mp atib il ităț i, în măs ur a în c are aces te a nu er au con tr are preveder ilor spec iale.
Conform art.223 d in acel aș i ac t nor mativ , prim-grefier ii, grefierii și
ajutoarele de grefieri de la C., precum și grefierii de la tribunale se numeau
în f uncție „prin d ecret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin decizie
ministerială.
De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea
judecătorească, f uncț ion ar ii judec ătore ș ti er au cons titu iț i în corp de specialitate
auxiliar al organelor puterii judecă torești. Dispozițiunile Codului
funcționarilor publici se aplicau funcționarilor judecătorești, întrucât „nu
erau contrarii"; acestei legi.
În c al itate de f uncțio n ar i publ ic, gref ier ii ave au drep tul l a pe ns ie conf or m L.
generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906, dispoz iț iile
aces te ia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il, mil itar i,ecles ias tic i.
Aceleași dispoziții le regăsim și în L. gen erală de pensiuni r epublicată la
data de (...).
Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor sociale
din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor
acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și grefierii.
Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a tu turor funcționarilor s tatului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asigură rilor sociale din (...),
art.6 din acest act normativ pre văzând că nu in tră în asigurare a
obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.
În ceea ce priveșt e cadrul istoric, t r ebuie menționat că în această
perioadă, grefierii aveau o remunerație corespunzătoare statutului lor.
Astfel, conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iu l judec ător de
tr ibun al er a de 333 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 240 lei.
Potrivit L. pentru organizarea judecătorească din 1 septembrie 1890,
cu modificările din 1891, 1892 și 1896, conform „tabloului de onorariul
membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce s al ar iul unu i judec ător de șed inț ă
la tribunal era de 500 le i, s al ar iul gref ier ulu i, în c al itate de f uncț ion ar, er a de 300
lei.
Pr ac tic, încep ând cu per io ad a co mun is tă, aceș tia ș i -au pierdut calitatea de
f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tul ang ajaț ilor c are nu er au d irec t
productivi în acea perioad ă, as tf el înc ât aceș tia au dob ând it u n s tatu t de lucr ător i
ob ișnu iț i, cu o s al ar iz are c are nu mai core spunde a s tatu tulu i r e al de c are aceș tia ar
f i trebu it s ă benef ic ie ze.
De ase mene a, mai tr ebu ie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i volu m de ac tiv itate
în con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor in s tanțelor judec ătore ș ti d in ț ar ă, este de
notorietate faptul că schema pers onalului auxiliar de specialitate al
instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost întotdeauna subdimensionată,
toț i șef ii/președ inț ii de ins t anțe f or mul ând anu al repe tate me mor ii în scopu l
supl imen tăr ii sche melor de person al, p os tur ile aloc ate f iin d îns ă în to tde aun a
insuficiente.
În aceste condiții, pe lângă faptul că grefierul nu mai avea nici
statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am
exemplificat, chiar cu cel al unui judecător, este de notorietate că acesta
a prestat în țara noastră, nu numai munca sa, ci a fost nevoit să
suplinească munca a cel puțin doi, trei grefieri.
Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de
ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.
Acesta, de cele mai multe ori, reușea această performanță, d ar în cond iț iile în
c are dep ăș e a, ș i dep ășeș te ș i as tăz i, în mo d curen t, progr amu l de munc ă prev ăzu t
în con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilele de r ep aus s ăp tămân al, f ăr ă a f i re mu ner at î n
acest sens.
În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem în vederefaptul că gref ier ii lu cr au sub pres iune a r iscur ilor ș i r ăspund er ii lor, pen tru to ate
lucr ăr ile în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, din neatenție, deexemplu, în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, aînscrierii unei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților laproces, dar și la sancționarea lor disciplinară.
Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile
mate r iale în c are aceș tia ș i -au desf ășu r at ac tiv itate a,respectiv l ips a de sp aț ii
corespunz ăto are de mu nc ă în b iro ur i, l ips a de locur i de depoz itare a do s arelor ce se aflau în lucru, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.
Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe și astăzi, grefierii au ef ectu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă, spec if ic ă f uncție i
lor, ș i o munc ă f iz ic ă susț inu tă, f iind nev o iț i s ă urce ș i s ă co bo are s ingur i su te d e
dos are, c u o greu tate apr ec iab il ă . Zeci de ani aceștia nu au beneficiat de cărucioarele necesare și normale pentru această activitate și, la cele mai multeinstanțe, nici de lifturi, în detrimentul stării lor de sănătate.
Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanțelor ce in tr au
în contact direct cu publicul, la nivelul arhivelor, a reg is tr atur ilor, unde nu măru l
mar e de dos are in tr ate pe rolul ins tanțe lor, cu corespondența af erentă, înscr ier il e
de c are er au r ăspu nz ător i, sol ic ităr ile jus tiț iab il ilor, ale avo c aț ilor ș i cons il ier ilo r
jur id ic i, au f ost ș i s un t de n atur ă a su pr asol ic ita z iln ic rez is tenț a org an is mulu i
acestora.
Aces te cond iț ii deose b it de grele în c are g ref ier ii ș i -au desf ășu r at ac tiv itate a
a af ectat s tare a de s ăn ătate a mul tor a d in tre e i, c auz a af ecț iun ilor aces tor a f iin d
toc mai ac tiv itate a lor prof esion al ă, cu r iscur ile aferente, decurgând din
supr asol ic itare, s tres , con tac tul cu jus tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele d epuse de c ătr e
aceș tia, cu dos are ve ch i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alub re.
De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice muncii lor,grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și la sporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă, conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte state europene,cu un statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei de către stat, cu un salariu motivant, este de notorietate că S. român practic s-a sprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-un cadru
legislativ în continuă modificare și reformare (spre exemplificare voi
aminti aici doar legile de restituire a proprietăților), ce a antrenat o
creștere continuă, chiar alarmantă, a volumului de activitate al
instanțelor, solicitându -le acestora eforturi fizice și psihice susținute, de
adaptare și pregăt ire continuă, fără a le oferi acestora decât un salariu ș i
un statut de muncitor calificat.
T oc mai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de c are au ben ef ic iat g refierii
ins tanțelor ș i p arch e telor în mare a major itate a per io ade i ac tive, pr in ignor are a
vo ită a s tatu tulu i l or de f uncțion ar i ai s tatulu i, a de ter min at, în prezen t, l a
rec alcul are a pens iilo r lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ibu tiv ităț ii, s tab il ire a unor p ensii
de as igur ăr i soc ial e deoseb it de reduse, în r apor t c u ef ortur ile re ale depuse de c ătr e
ace as tă c ategor ie de prof esion iș ti pen tru b unul mers al jus tiț ie i în R..
Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat pân ă în anul 2004 , când a fost
reconsiderat statutul acestei categorii de personal, cu o creștere progresivă a
remunerației acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.
Astfel, guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personalului auxiliar al instanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.
Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu a fostniciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, ci, practic, un beneficiu
c âș tig at în ur ma mu nc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite , c a o recuno aș tere ș i
to tod ată, o co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei categorii profesionale,
pe ef ortur ile c ăre ia s -a sprijinit în activ itate a de înf ăp tu ire a ju s tiț ie i, f ăr ă a r ăspl ăti
corespunz ător munc a s a.
Astfel, prin art.1 din L. nr.5., s-a prevăzut că, în înfaptuirea actului dejustitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competenta acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
De pensia de serviciu prevăzută la alin. 1 beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.
Potrivit alin.5 din aceeași lege , de prevederile alin.1,2 și 4 beneficiază,la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul aux iliar de specialitate al
instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelornotariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public și care îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.
În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii
s ale c ă pens ia de serv ic iu es t e un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data
adoptării L. nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei administrative
nr.1., de „. a pen siei sale din data de (...), dispozițiile L. nr.5. privind
această categorie de pensie de serviciu erau în vigoa re, fiind abrogate abia
după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la
data de (...).
Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. privind statutul
person alulu i aux il iar d in c adrul ins tanț elor judec ătoreș ti d in anul 2004, chiar
legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el
care le conferea statutul de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor
judecătorești, consider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o
reducere pr in rec alcu l are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i
nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irev oc ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, în
sensul el imin ăr ii pen s iilor de serv ic iu.
În acest context, recurenta-reclamantă a suferit, prin decizia nr.
1./(...), o ingerință esențială în drept urile sale, nu nu mai prin diminuar ea
cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a
statutului de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor judecătorești,
în condițiile în car e, prin dispozițiile L. nr.5. îi fuses e recunoscut, încă
din anul 2005, acest drept la pensie de serviciu și, mai mult, această lege
mai era în vigoare la data emiterii acestui act.
Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.5., recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutul său de
pensionar din serviciul aux il iar al ins tanț elor judec ător eș ti, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,
completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor
normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a
caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de
perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative
pr in tre c are se af lă ș i L. nr.5..
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către
S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
D. în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO a
reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această
lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este sit uația în speță,
în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit
procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.5., lege în vigoar e, eliminând dreptul
reclamantei la pensi e în serviciul auxilia r al instanțelor jude cătorești ,la statutul
de pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.
În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantei opensie de 922 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că,la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit
prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculeazăprin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii
speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter
special"; și sunt „cuvenite";.
Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale pensiilor de servici u ale personalului aux iliar de specialitate al instanțelor
judecătorești.
Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a
inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :
I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.5., era un
drept de securitate socială pe care legea l -a acordat acesteia, având în
vedere cele prev ăz u te în art.59 din L. nr.5., în sensul că: "stabilireadrepturilor si indatoririlor personalului auxiliar se face ținandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfasurarea activitatii de justitie, de raspunderea si complexitatea fiecarei functii, de interdictiile si incompatibilitatile prevazute de lege pentru persoanele care sunt incadrate in institutiile publice.";
II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,
pensia de serviciu, nu au fost decât în ultimă instanță p entru bătrânețe, ci,
în primul rând, de natură economică și psihologică.
Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de
personal aux iliar al instanțelor judecătorești, cu toate responsabilitățile,
privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a pensionării din acest sistem.
III. În cauză, ingerința în dreptul recurentei la pensie este unaesențială, având în vedere atât faptul că tipul de prestați e de care benefici a
aceasta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele comunitare
noțiunii de „., cât și faptul că perioada relativ îndelungată, în care a
beneficiat de acest drept, precum și lipsa absolută de previzibilitate a
măsurii luate, au fost de natură a crea convingerea fermă a reclamantei
că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu a cest titlu.
IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea
executării și anularea H. nr.7. privind metodologia de recalculare a
categoriilor de pen sii de serviciu pre văzute la art.1 lit. c -h din L. nr.1., au
pronunțat hotărâri de suspen dare a executării aces tei hotărâri și de
anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând
cauze de aparentă de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor
acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contesta tă în
cauză.
V. În cauză nu se poate reține că recurenta „cumula"; două tipuri de
pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea
plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la
pensie de serviciu.
Reclamantei i s-a stabilit, prin L. nr.5. un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s -a
convenit ca acestea să fie plătite , astfel încât statul și-a asumat obligația capartea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.
I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantei.
Chiar prin E. de motive a L. nr.5. s-au reținut următoarele:
Adoptarea L. privind organizarea judecătorească și a statutului
magistratului au cr eat cadrul pentru consolidarea indepe ndenței justiției ca putere în stat - in dependența funcțională, cât și a inde pendenței membrilor
corpului magistraților - independența personală.
„Pe lângă adoptarea acestor acte normative, în contex tul înfăptuirii
reformei justiției î n R., și având în v edere evoluțiile ca re se manifestă tot
mai pregnant pe pl an european în ace st domeniu, a apăr ut necesară crearea
cadrului pentru o mai bună desfășurare a activității personalului aux iliar de
specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.";
De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L. nr.5.,
inclus iv în c ee a ce p r iveș te modul de aco rd are a p ensiei de serviciu, s-a reț inu t c ă
adop tare a aces te i le g i a ap ăru t c a f iind neces ar ă pen tru „re alizarea unui sistem
judiciar independ ent, imparțial, c redibil și eficient , ce reprezintă o
condiție necesară pentru supremaț ia legii și a prin cipiilor statului de
drept";, pre mise ce au s tat l a b az a adop tăr ii H. nr.232/2005 privind aprobarea
Strategiei de refor mă a sistemului ju diciar pe perioada 2005 -2007 și a P.
de acțiune pentru implementarea acestei strategii.
Pentru adoptarea acestei legi, Consiliul legislativ și -a dat avizul favorabil, arătând că intervenția legislativă vizează „….. garantarea
independenței prin asigurarea remunerației adecvate a categoriilor d e
personal aux iliar ale instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de
semnalat că asigurarea sal arizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C.-„. și A. I., în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..
Această lege a fost adoptată și cu avizul favorabil al C. pentru buget,
finanțe și bănci.
II. Motivații privind specificului ri scuri lor sociale acoperite prin
pensia de serviciu de care beneficia recurenta.
Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă
riscurile specifice activității, menționate anterior, și în considerarea
interdicțiilor și incompatibilităților car e au afectat drepturile
reclamantei în perioada de activitate.
Astfel, potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.5., functia de grefier esteincompatibilă cu orice alte functii publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societati comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea
ce privește statutul categoriei de personalul din care făcea part e
reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii
pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative
speciale nu repr ezintă privilegii, ci doar compen sații parțiale al e
inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.
20/(...)), se mențin neschimbate și în preze nt.
Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d
pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin
dispozițiilor constit uționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune
uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și
senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,
cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,
nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea
activității acestei categorii socioprofesionale.";
III. Argumente în s ensul că măsura di spusă a adus ating ere dreptului
reclamantei la pensie de serviciu, calificat de dreptul comunitar ca un „.
de remunerație"; și privind lipsa absolută de previzibilitate a acestei
„recalculări";.
Prin ho tăr âre a d in (...) în c au za C-262/88, Barber vs.Royal Exchange
Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie
ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din
Tratat.
Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a ado ptarea D. 9. a C.
din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t
în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el
cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.
În conformitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -
7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a
C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul
de aplicare al principiului egal ităț ii de r e muner are, în cond iț iile în care sistemul
de pensii se refer ă la o anumită c ategorie de lucrăt ori, prestațiile se
plătesc în baza rel ației acestora de muncă cu angajato rul public, în cadr ul
unui sistem ce f ace parte din sis temul general pre văzu t de lege, iar
prestațiile depind în mod direct de vechimea în munc ă realizată și sun t
calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.
Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.
E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rez ul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.
Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie
în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider
c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, re cunoașterea ca
drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e
care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor
asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii
de remunerație, ap rec iindu-le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al
acestor lucrători c u angajatorul pub lic, drepturile de pensie având ca temei
d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.
Astfel cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.
nr.100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte no rmative în domeniul
justiției, „ R., în calitate de stat membru al Uniunii E., are obligația
implementării, până la 30 septembrie 2007, a D. nr.8. care prevede egalizareavârstelor de pensionare între femei și bărbați în cadrul schemelor de pensii
ocupaționale. Schema de pensionare a magistraților și personalului aux iliar
de specialitate a fo st considerată sch emă ocupațională de reprezentanții C.
E., în sensul directivei amintite, impunându-se astfel egalizarea vârstei de
pensionare între femei și bărbați.";
De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),
în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e
inițiată de un judecător cu p rivire la pensia pe care era îndreptățit prin
lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz
de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un
angajator privat, parte într-un contract de muncă guvern at de dreptul
privat.";
Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.
cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.
M. ș i A. G. S. con tr a R., rezultă că dr eptul la pensie de serviciu era datorat
recurentei în temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acesteia de grefier,
po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.5., c are er au în v igo are la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită
astfel cum aceast a a fost asumată , respectiv ca orice ". de remunerație"; ,
iar această obligație nu poate fi considerată ca fiind executată, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității
sociale, oricărui sal ariat, în temeiul L. nr.1., în temeiul rap orturilor de asigurăr i sociale.
Faptul că reclamanta beneficia anterior apariției L. nr.5., respectiv din
anul 1989, de o pensie de asigurări social e de stat, de invaliditate, nu
prezintă nicio relevanță în speță , fiind vorba despre două categorii de
drepturi distincte, în ceea ce privește natura acestora.
L. nr.5. a recunoscut, chiar de la adoptarea acesteia, dreptul la pensie de
serviciu și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești , alparchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public, d ar care îndeplinește
condițiile pentru aco rdarea pensiei de se rviciu, constatând că toate persoanel e
care fac parte din această categorie de personal au lucrat în aceleași condiții
menționate anterior, cu aceleași riscuri, responsabilități, privațiuni,
interdicții și inco mpatibilități, astfe l încât, cel puțin începând cu data
intrării în vigoare a acestor prevederi, se impune crearea și pentru aceștia
unui nou statut, nediscriminatoriu, ce ar fi trebuit să ex iste dintotdeau na,
prin recunoașterea calității lor de fun cționari judecătore ști, cu remunerație
corespunzătoare îndatoririlor lor, asigurându -le acestora o compensați e pentru lipsa unui interes real al legiuitorului român în acest sens, timp de zeci de ani.
Practic, pentru munca prestată, grefierilor li s -au recunoscut, prin L.
nr.5., o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care plata
salariului și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata
pensiei de serviciu, după încetarea ra porturilor de muncă. Acestor
drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin
diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost
reglementate.
Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia d e
serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o
pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis
practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea
dreptului reclamantei dobândit în a nul 2005, cu un a lt drept, și care n u
poate constitui o executare a obligației asumate prin legea specială.
Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează
pe principiul consensualității și al bu nei -credințe. În cauză, recurenta și -a
executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile
de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele
menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În
consecință, S. ar e obligația de a -și executa, cu b ună -credință, toate
îndatoririle asumate prin L. nr.5., deci să plătească acesteia, tocmai în
temeiul raportului de muncă pe car e l -a avut, în calitate de grefier cu o
vechime de aproap e 24 de ani, pensi a de serviciu, astfe l cum a înțeles să o
reglementeze prin legea organică, prin dispoziții leg ale mai favorabil e
apărute după data pensionării sale în sistemul asigurărilor sociale de
stat.
Trebuie subliniat în acest sens, privind caracterul compensatoriu și nediscriminatoriu al dreptului consacrat în favoarea reclamantei prin această lege specială, faptul că, astfel cum am menționat anterior, perioada în
care aceasta a activat în calitate de grefieră, i -a fost clar defavorabilă în
ceea ce privește salarizarea , situație în care S., în c ondiții le în care a
constatat necesitatea reconsiderării statutului acestei categorii de personal,
a considerat că acesteia i se cuvine un drept la o pensie de serviciu, ca
element de remunerație, prin recunoașterea muncii prestate de către aceasta, timp de zeci de ani, în calitate de personal aux iliar al instanțelor.
Este cert că un grefier ce își va desfășura activitatea preponderent după anul 2004, va obține lună de lună, în cursul vieții active o remunerație la care reclamanta nici nu putea spera la momentul ieșirii la pensie, cu consecințe asupra nivelul de trai al acestuia și a situației sale la momentul pensionării, astfel încât compensația acordată recurentei cu titlu de pensie de serviciu, a fost pe deplin justificată.
În acest sens, se mai reține că aceasta avea deja dobândit un drept la
pensie de asigurări sociale de stat, care, fiind însă în cuantum mai redus, a optat,
începând cu anul 2005 și i -a fost plătită o altă categorie de pensie, cea specială, prevăzută de o lege ce a urmărit o recunoaștere a statutului pe care l-a avut, în condițiile unei reglementări ce să elimine, cel puțin începând cu această dată,discriminările din cadrul categoriei de personal ce a lucrat în aceleași funcții și condiții de muncă.
Practic, începând cu anul 2005, reclamanta îndeplin ea condițiile
pentru două categorii de drepturi , prev ăzu te, amb ele, de l eg i în v igo are ch iar ș i
l a d ata rec alcul ăr ii d in 2010, respec tiv un drept decurgând din raporturile de
muncă ș i un drept decurgând din rap orturile de asigură ri sociale , drepturi distincte.
Din acest punct de vedere este lesne de observat că, pentru a-și obține
pensia de asigur ări sociale de st at, stabilită deja din anul 1989 ,
reclamanta nu mai avea nevoie de nicio recunoaștere din partea statului,
respectiv de o recalculare a acestei pensii, aceasta fiind deja recalculată
potrivit „algoritmului de calcul prevăz ut de L. nr.1.";, astfel încât, o asemenea
ingerință în ceea c e privește dreptul s ău la această categ orie de pensie apar e
ca fiind lipsită de cerința esențială a necesităț ii ce trebuie să guverneze orice act administrativ.
Aceasta demonstrează odată în plus faptul că, prin măsura de
recalculare a pensiei reclamantei potrivit „algoritmului de calcul prevăzut
de L. nr.1."; , s-a dorit și s -a ajuns de fapt la afectarea unui alt drept, al unei
alte categorii de pensie recunoscute de o lege specială aceleiași persoane,
cea de serviciu, în sensul eliminării acesteia.
Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,
principiile generale ce guvernează executarea obli gațiilor civile, și anume:
Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a
debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau
parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l
la despăgubiri.
De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul
nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";
Interesul recurentei este, în speță, acela de a obține obiectul specific
și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.
În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.
Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie
să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.
Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la
care se angajează debitorul.
Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are putere
de lege între părțile contractante.
Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care
practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u
contractului, după natura lui.
De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost
prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis, chiar art.17 din H. nr.290/2005 stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctăde o pensie de asigurări sociale din sistemul public.
Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de ser viciu nici nu
puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n
vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public
prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea
to tal ă s au p ar ț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau
decesului"; , or i, pen s ia de serv ic iu a rec l aman te i nu po ate f i înc adr ată în vreun a
d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitati v
prev ăzu te în aces t ar ticol, întrucât pensia specială a fost acordată acesteia,
prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci
pentru acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate
în cadrul instanțelor judecătorești, pentru contribuț ia adusă de către
aceasta pentru înfăptuirea justiției în S. român.
Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.
con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republ ic at,
S., în cadrul marjei sale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor
leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,
drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un
al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.
Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.
S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata
anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza
în mod deliberat plata acestora.
Având în vedere faptul că dreptul l a pensie de serviciu își are izvorul
în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce dreptul l a
pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare
socială, consider c ă recurenta în nici un caz nu putea fi lipsită de dreptul
la pensie de servic iu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,
nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi
organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.
Prin urmare, recla manta nu putea fi privată de dreptul la pensie de
serviciu, obținută în temeiul art.68 din legea nr.5., r espectiv la pensie
calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de înscriere la
pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.
Mai trebuie subliniată în acest sens, în pr imul rând, lipsa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentei la pensie de serviciu, ce rezultă cu de osebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a
L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr.
329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru
nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea
și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte
asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor
de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i
afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în
cunoștință de cauză și din timp, măsuri personale de atenuare a riscurilor
diminuării veniturilor sale , având în vedere că perioada de 5 ani în care a
încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acesteia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.
Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce afecta t atât de radical drepturile reclamantei nu a f ost însoțit de o pe rioadă de tranziție
corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință
a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea acesteia la noua situație creată, ci a fost pus în executare în termen de 30 de
zile de la adoptarea H. nr.7., dată în organizarea aplicării L. nr.1..
Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce priveștemodul în care aceasta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate depensionar.
Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile privatea fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie
2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă d ata de l a c are ,
în te me iul L. nr.5., p erson alulu i aux il iar de spec ial itate i se r ecunoș te a drep tul l a
pensie de serviciu, iar reclamanta nu mai ave a c al itate a de s al ar iată.
În condițiile în care legislația ce o privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că aceasta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică diminuarea veniturilor lunare din pensie.
Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile reclamantei.
IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,
de nelegalitate a H. nr.7. constatate prin hotărâri judecătorești
pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu
efect erga omnes.
Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C.i de A. C. -Secți a comercială,
de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării
acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.
Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).
De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților șiintervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referădispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.
Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat însensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietateinvocat.
În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru,reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";
Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția
a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis
acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul
Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H. nr.7.,
până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția come rcială,
de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.7..
Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și
fiscal, a suspendat executarea H. nr.7., prin sentința nr.16/(...).
Prin sentința civil ă nr.1575/(...), p ro nunțată în dosarul nr.(...) a C.i de
A. B., s-a dispus s uspendarea execut ării H.nr.7. până la data soluționăriiirevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contenciosadministrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta
timp cât autoritatea publică sau judecă torul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca
acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";
"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca
și sentința recurată .";
Prin sentința civilă nr.333/(...) a C.i de A. C. -Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.7..
Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:
Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).
În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.
S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";
În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";
S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-
80% atinge chiar substanța dreptului.
Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.59/2011, care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.
Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurenta, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.
Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.59/2011, s-a dispusabrogarea H. nr.7..
Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în
ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produse
efectele prin lipsirea recurentei de pensia de serviciu și acordarea celeilalte
categorii de pensie , în cuantum mult mai redus, timp de un an de zile, pân ă la adoptarea O. nr.59/2011.
Astfel, din preambulul O. nr.59/2011 rezultă că aceasta a fost adoptată:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Î n ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate împotriva
sentințelor de suspendare a execut ării, respectiv anulare a H. nr.7., menționate
anterior, se rețin următoarele:
Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),
Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de
Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C.i de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C.i de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de
judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .
R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.7., astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind rămasă fără obiect.
V. Argumentația î n sensul dreptului unita r al reclamantei la pensie
de serviciu.
Potrivit art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.5., care era în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculea ză atât pensia din
sistemul public, st abilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu stabilită
în condițiile legii. Pensia care se ac hită titularului es te pensia cea ma i
avantajoasă.
Art.17 din aceeași hotărâre de guvern stabilește, pe de o parte, distincțiadintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „
celor două categor ii de pensii";, iar, pe de altă parte, m odul de finanțare a pensiei de serviciu.
Astfel, conform acestui articol, casa teri torială de pensii emite o singură decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile c elor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și
diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.
Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O.nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.
În acest sens, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială , să plătească
din bugetul de stat categoriei de personal din care face pa rte și reclamanta, o
pensie ce reprezintă de fapt o indemnizație cu caracter compensatoriu pentru
responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile
cu care aceștia s -au confruntat în cursul vieții acti ve.
Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din P. adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:
Conform art. 1 din P. adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul larespectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Potrivit art. 25 din D. Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivelde trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.
Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune șide a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;
Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D. Universală a D. O., cu pactele și cu cele lalte tratate la care R. este parte.
D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din D. Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut
următoarele:
"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din P. nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C.i E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie
2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan
Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";
Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva
Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din P. nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de naturăgenerală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în adoua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.
În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la
prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din P. adițional la C. este aplicabil.
Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva
Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să
se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost
încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la
pensie al acestuia.
Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.
Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerin ței sale, tr ebuie subliniat
faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios
administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de
asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntesta țiile împotriva
deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de
recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a
situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.59/2011.
Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ
individual contestat în cauză, cu repunerea recurentei în situația anterioară emiterii acestuia.
Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în
cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.5. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând
cu data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.
Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:
„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții ce i- au fost acordate prin L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești-lege în vigoare la acea dată-cea mai importantă dintre acesteafiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.
În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție
de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă
științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care
urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, pr ecum ș i
a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să
instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare
stabilitate și eficiență legislativă. S oluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica
legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne
și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele
internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C.i E. a D. O.
Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea EDO
a arătat că: "odată ce a fost adoptat ă o soluție de căt re stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât
posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la
care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,
trebuie subliniat faptul că in certitudinea , fie ea legislativă, administrativă
sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important
ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";
În realitate, princ ip al a p ierdere a re cl aman te i, în pr iv inț a c ăre ia nu a
ex is tat n ic i cel puț in o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp
evoluț ia pe ns ie i s ale, es te c ă mec an is mul de rec alcul are a pe ns ie i ado p tat în b az a
L. nr.1., a H. nr.7. ș i a O. nr.59/2011 impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE
PENSI.AR DIN SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i -o oferea
art.68 alin. 12 din L. NR.5., în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE
SERVCIU.
Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, precu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a al in.8 -10 se
actualizează ori d e câte ori se majo rează salariul de bază brut lunar al
personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de
funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului , cu menț inere a nu mai a
sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. D. în urma
ac tu al iz ăr ii rezul tă o pens ie de serv ic iu mai mic ă, person alul aux il iar de spec ial itate
își poate păstra pensia aflată în plată.
Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru recur entă, întrucât
aceste dispoziții de protecție socială, aveau menirea de a garanta acesteia
o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat venitului avut de un
lucrător în activitate cu aceeași funcție, vechime și nivel al ins tanței, ori
simplele indexări acordate de căt re S. doar atunc i când mijloacele
financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii
publice, vor determina în timp o sc ădere treptată, tot mai accentuată, a
pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.
Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în
cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii
acesteia, respectiv a L. nr.5., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantei de pensionar din serviciul auxiliar de specialitate al
instanțelor judec ătorești, și care au devenit ina plicabile prin no ua
metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu
numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respecti v pentru toată
viața acesteia.
Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.
Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.
Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința
proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului recurentei a fost de
natură a afecta chiar esența acestuia.
În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din P. adițional la C., o măsură privativă de proprietate trebuie
să păstreze un e chilibru just între ex igențele interesului general al
comunității și imperati vele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție
socială adecvată și la prestații de securitate social ă la un nivel suficient.
În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantei,
trebuie pornit de l a aspectele eviden țiate anterior, în s ensul că aceasta n u
este beneficiara unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de
către S., practic, p entru acoperirea riscurilor profesiei de personal aux iliar
de specialitate al i nstanțelor judecăto rești amintite ante rior, cu interdicțiil e
și incompatibilitățile aferente , pentru cei aproape 24 de ani de vechime înspecialitate.
Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității
măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentei, p ensia medie lunară
pe economie sau indemnizația so cială pentru pens iona ri, ci, întrucât
această măsură a afectat dreptul a cesteia la remune rație, controlul de
proporționalitate trebuie să porneasc ă de la câștigul pe care aceasta l -ar fi
putut obține din m uncă, care, astfel c um rezultă din act ele dosarului, chiar la nivelul anului 2008, ar fi fost în sumă de 2377 lei, iar pensia sa de
serviciu, a fost de 1949 lei, situație în care este evident că recalcularea
pensiei sale la s uma de 922 lei, c onstituie o sarcină ex cesivă pe care
trebuie să o suporte.
Recurenta, cu atât mai mult a doved it în cauză, cu act e medicale și
facturi, că venitu rile obținute din pensie în urma r ecalculării acesteia
potrivit dispozițiilor L. nr.1., nu -i asigură în prezent nici mijloacele de
subzistență necesare, nu -i permit achitarea sumelor necesare pentru tratamentele și investigațiile medicale prescrise - având în vedere faptul că
aceasta are vârsta de 79 de ani și afecțiuni invalidante, grave, printre care și cea de cancer - precum și plata facturilor pentru utilități, nemaiputând intra
în discuție asigurarea unui nivel de trai decent, comparabil cu cel avut în
timpul activității, promis de către stat la momentul pensionării.
În acest sens, în speță, trebuie să mai avem în vedere faptul că, așteptările reclamantei privind obținerea unei pensii apropiate de veniturilerealizate din muncă existau chiar și la data când aceasta a fost înscrisă la pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat, în anul 1989, în temeiul dispozițiilor L. nr.3/1977, întrucât acesteia îi fusese stabilită, o pensie în sumă de 2146 lei, în timp ce retribuția medie ce a constituit baza de calcul a pensiei a fost de 2493 lei, iar ultimul său salariu a fost de 2225 lei.
În consecință, încă de la data pensionării, recurenta avea previziunea obținerii unui venit, chiar din pensia de asigurare de stat, într-un cuantum apropiat de ultimul salariu realizat în timpul activității și cu atât mai mult, aceasta avea speranța, după reconsiderarea de către legiuitor a statutului categoriei de personal din care făcea parte, să obțină o pensie de serviciu ce să se mențină la un nivel comparabil față de remunerația unui grefier în funcție.
Mai trebuie avut în vedere și faptul că politica S. manifestată încă din
anul 2005 în domeniul stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public,
tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles
să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de
pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.
Ori acest principiu, pe lângă faptu l că viza doar beneficiarii de prestații
sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,
întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță
diferite, astfel cum am arătat anterio r, fiind prevăzu te în statutul special al beneficiarului.
Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:
Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea
sistematizării, unificării și coordonării în tregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R..
Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul
adoptării L. nr. 1. , chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele
membre ale Uniunii E., cât și în legisl ația altor state, exi stă și alte categori i
profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de
importanța socială a muncii prestate, …. ";.
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O
recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat
a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010
a C.i Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113
judecători în funcți e în cadrul Î. C. de C. și Justiție au v otat, în ședința din
(...), pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme,
de sesizare a insta nței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea
dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistrați lor, dar
cuprinzând și con siderente general e, privind celelal te pensii special e
vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din P. n r.1 la C. europeană
pentru apărarea drepturil or omului și libertăților fundamentale .
S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere
ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din P. nr.1 la C. pentru apărarea drepturilor
omului și libertăților fundamentale."; și c ă: "…legea criticată i mpune o restrângere
cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";
S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea
criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul
rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.
Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:
"Totodată, din persp ectiva art.1 din P. nr.1 și a jurisprude nței C.i E. a D.
O. referitoare la aces te dispoziții, dreptur ile care decurg din c ontribuțiile în cadrul
regimurilor de secur itate socială, cum e ste dreptul la pensi e, constituie dreptur i patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,
Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t
echilibru între interesul general și imper ativele protecției drepturilor
fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin
diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină
excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î n călcare a art.1 din
P. nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al
diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei,
2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu
consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le
este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just
echilibru între interesul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Î n ceea ce privește pensiile speciale, j urisprudența C.i E. a D. O., în
aplicarea art.1 din P. nr.1, recunoaș te și ocrotește pen sia stabilită pentru
anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminua t decât în cazuri
excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă
măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra
Regatului Unit, 2005).";
De altfel, și Preș edintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C.i Constituționale, că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de se rviciu,
aceasta echivalând c u o veritabilă e xprop riere, aducând ating ere art. 1 p aragraf 2
din P. nr. 1 la C. pentru apărare a drepturilor omul ui și a libertăților
fundamentale";.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantei de a primi pensia cuvenită a fost încă lcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.
Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul art. 1 din P. adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea încălcării, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.
Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erauplătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.
Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și
juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună p e acesta într-o situați e total, substanțial
disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a
părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica
dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a
măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri
personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioad a îndelungată în ca re acesta a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate
orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta M. I., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.1./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentei.
C. M.
Judecător
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex./ (...).
| ← Decizia civilă nr. 5046/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2404/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
